4,474 matches
-
sfânt odată, ce doar îl intuim,Un nume șters de ploaie și greu ... XI. TE-AM IUBIT FRUMOASĂ DOAMNĂ, de Nicolae Stancu, publicat în Ediția nr. 1703 din 30 august 2015. Te-am iubit frumoasă doamnă, muza mea din larg eter, Ce vibrai pe-aceiași strună și de dor făceai risipă, Te-am iubit ca niciodată, într-un cadru efemer, Pe la șapte după-masă, pe o margine de clipă. Am făcut o pasiune din aceste mici cancanuri, Care ne țineau în priză
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
iubeam ca doi nebuni, Fără cer și fără stele pe-o planetă virtuală, O duminică întreagă, poate și puțin din luni, Că în restul săptămânii,... aveam viață personală. Citește mai mult Te-am iubit frumoasă doamnă, muza mea din larg eter,Ce vibrai pe-aceiași strună și de dor făceai risipă,Te-am iubit ca niciodată, într-un cadru efemer,Pe la șapte după-masă, pe o margine de clipă.Am făcut o pasiune din aceste mici cancanuri,Care ne țineau în priză
NICOLAE STANCU [Corola-blog/BlogPost/381075_a_382404]
-
Poem hieratic XLII de David Sofianis reeditare 22.11.2015(A.D.) Pantomima vie Saltimbanc de pești fosforescenți idei electrice care pipăie aerul cu solzii de columne infinite sub mesele tăcerii zidite pneumatic cu dălți de cuvinte ce pun cu grijă eterul în mișcare de rotație "e pur si muove!" sau lichefiază "evrika!" în silabe de pleo.ape ce se deschid în trezvie acea pantomimă vie care mimează eternitatea dându-i consistență de munte ce se mișcă prin grăunte de vorbă rostită
POEM HIERATIC XLII-PANTOMIMA VIE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381227_a_382556]
-
taină ce vrea să ne străpungă cu limpedea-i blândețe ca un trecut sfințit Adâncul ne.muririi îmbrățișat în semne nescrise cărți cu lauri atinse de mister solemna făptuire întru cetăți de aur aceasta ni-i menirea de-a viețui eter.n Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet Referință Bibliografică: Poem hieratic XLIII-Cuvântul viețuit întru menire / David Sofianis : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2284, Anul VII, 02 aprilie 2017. Drepturi de Autor
POEM HIERATIC XLIII-CUVÂNTUL VIEŢUIT ÎNTRU MENIRE de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381235_a_382564]
-
fi, Prin ploaia cusută în noapte, de zi, Pe gând și pe umeri, pe vis și pe foc, Pe zile ce numeri, prin viața ca joc, Priveștete-n cer ca într-o oglindă, În care ce vezi va fi să surprindă, Eterul captiv între tine și el, Soarta veșnic sacrificatului miel, Ce poate fugi pe-o pajiște verde, Se poate salva, se poate și pierde Sau își poate uita într-o idee Puterea de vis a gândului cheie Și lasă-ți o
FEMEIE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381487_a_382816]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > OCHII VERZI AI IERBII Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1968 din 21 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ochii verzi ai ierbii întorși către cer, frânghii de lumină trimit în eter, din lacrimi și ploi crește iarbă-n vânt, pe frunți de eroi adormiți adânc. Creșteți, fire de iarbă, creșteți cuminți, împletiți cunună pe frunți de părinți. Creșteți, fire de iarbă, sub ochii de rouă, fiți fiorul vieții într-o lume
OCHII VERZI AI IERBII de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381503_a_382832]
-
buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la legănarea adâncă ce-mi tremură în oase acorduri fără cer, balans de vagoneți în galerii pierdute cântând fără măsură ecouri în eter! Mă mai întreb: putea-va uita de mine Vâlva ori mă așteaptă încă în trupu-i de nălucă să-i împlinesc blestemul cusut cu fir de aur pe-acea potecă simplă care din Bucium urcă? Din lampă nu mai ies fărâme
SUB CRUCEA VEACURILOR SECI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381559_a_382888]
-
și-ntre moarte,/ Tu să nu uiți, să știi că am rămas/ Cu sufletul, te-aștept în orice carte/ De se scufundă nava nu o las/ Etrava ei mă duce mai departe/ Până zburăm la stele cu Pegas/ Și în eterul lor ne vom desparte,/ Tu să nu uiți, să știi că am rămas”. Deschideți această carte cu sentimentul,că poartă între paginile ei un spațiu al cunoașterii,închizând între coperte și secretul salvării ființei prin iubire. Elisabeta IOSIF iulie 2016
O POARTĂ SPRE REVELAȚIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380908_a_382237]
-
pașilor tăi, pierdute în noapte, Tăcute, adumbresc secrete uitate În parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapte Rostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a scurs o viață de- atunci și- ncă una. Neștiuta, povestea s-a păstrat în eter, Așteptând aprobare din cer, nu- i totuna De te- ndrepti către mine, dezlegat, inca sper... Fiorul e- același, în suflet crescut, Nimic nu l- a șters, nimic n- a legat Iubirea nu- i joc, trubadurii- au tăcut, Oricât de- ntuneric
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
aprinsă.Urmele pașilor tăi, pierdute în noapte,Tăcute, adumbresc secrete uitateîn parcuri, pe- ălei, în duioasele șoapteRostite sub picurii ploii de mai, pe- nserate. S- a scurs o viață de- atunci și- ncă una.Neștiută, povestea s-a păstrat în eter,Așteptând aprobare din cer, nu- i totunaDe te- ndrepti către mine, dezlegat, inca sper...Fiorul e- același, în suflet crescut,Nimic nu l- a șters, nimic n- a legatIubirea nu- i joc, trubadurii- au tăcut,Oricât de- ntuneric ar fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mineSi nu te-ai mai satura privindu-ma,Si nu te-ai mai putea opri din sărut,Căci buzele mele ar fi încărcate de toate dorurile pentru tine,Ce nu am avut niciodată curajul să ți le spun.... XIV. ÎN ETER, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1657 din 15 iulie 2015. Anii trec, Picurandu-si clipele grăbit În râul învolburat al vieții. Ieri, azi și mâine se împletesc Într-un dans amețitor, Pe muzica anotimpurilor. Pe șevaletul vieții se
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Nu mai știu cum să pășesc acum Peste răni care minează drumul, Scut contra cuvintelor să-mi pun, De pe suflet cum să scutur scrumul, Nu mai știu cum să privesc la cer, Cu ce ochi neobosiți de vreme Stelele-aruncate în eter Să le-așez pe toate în poeme. Nu mai știu măcar dacă eu sunt Și ce-ar folosi de-aș înțelege? Marșul lumii cel atât de crunt Lanțuri la picioare vrea să-mi lege. Nu mai știu inima să-mi
NU MAI ȘTIU de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373465_a_374794]
-
2017 Toate Articolele Autorului Aș vrea o felie de soare Să-mi stea necurmat la fereastra, Când viața sub pleoape-mi răsare Să-mi fie trezirea albastră, Coboare și cerul din ceruri Străpungă toți norii, deodată, Să nu rătăcească-n eteruri O viață la chin condamnată. Coboară, Lumină, coboară, Inundă pământul din mine Cu aripa gândului, zboară, Prin spații și uită-mă-n tine. Mă smulge din beznă durerii Și dă-mă din nou bucuriei, Mă fură acestei materii, Oferă-mă
AŞ VREA... de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373505_a_374834]
-
În pamânteanul circ al oamenilor miopi, Prea mulțumiți de-a lor imagine neclară, Decursă din fragilitatea lor gregară, Privesc pământul care nu se mai rotește, Pământul care astăzi doar se prăbușește, Într-un neant, într-un abis, într-un profund eter, Eterul tuturor speranțelor ce parcă pier Și ar putea atât, doar să înalțe ochii, Și să se lase sincer mângâiati de stropii Magiei cosmice, cea daruită fără preț, Ca veșnic și iremediabil preacurat podeț, Între ce este și ce ar
EZITARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373627_a_374956]
-
pamânteanul circ al oamenilor miopi, Prea mulțumiți de-a lor imagine neclară, Decursă din fragilitatea lor gregară, Privesc pământul care nu se mai rotește, Pământul care astăzi doar se prăbușește, Într-un neant, într-un abis, într-un profund eter, Eterul tuturor speranțelor ce parcă pier Și ar putea atât, doar să înalțe ochii, Și să se lase sincer mângâiati de stropii Magiei cosmice, cea daruită fără preț, Ca veșnic și iremediabil preacurat podeț, Între ce este și ce ar trebui
EZITARE de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373627_a_374956]
-
din 11 martie 2017. Aș vrea o felie de soare Să-mi stea necurmat la fereastră, Când viața sub pleoape-mi răsare Să-mi fie trezirea albastră, Coboare și cerul din ceruri Străpungă toți norii, deodată, Să nu rătăcească-n eteruri O viață la chin condamnată. Coboară, Lumină, coboară, Inundă pământul din mine Cu aripa gândului, zboară, Prin spații și uită-mă-n tine. Mă smulge din bezna durerii Și dă-mă din nou bucuriei, Mă fură acestei materii, Oferă-mă
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
simplă... gest final. De dorul dragostei, lichefiindu-ne că ceară lumânării, ne vaporizăm în neant, particula cu particula, dând substanță clipei, căci noi suntem unitatea de măsură a timpului. Încerc să prind timpul pe hârtie, dar totul se topește, ajungând eter... ...rămâne doar umbră gândului ce doare de atâta dor de dragoste ! Mara Emerraldi 2 mai 2015 Referință Bibliografică: DOR DE DRAGOSTE / Mara Emerraldi : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1583, Anul V, 02 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
DOR DE DRAGOSTE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371346_a_372675]
-
Poezie > Vremuri > ÎNGERI ÎNDURERAȚI Autor: Elena Trifan Publicat în: Ediția nr. 1336 din 28 august 2014 Toate Articolele Autorului ÎNGERI ÎNDURERAȚI La poarta cerului bat îngeri Scăpați din trupul de oțel, Rămași plăpânzi în spații vaste, Pătrunse de al gerului eter. În lacrimi cerul se-nfășoară Și-n grâne spasmele plâng iar. E inima mai tristă, de cenușă Și-n toiul nopții strigăte apar. E lumea astăzi suferindă De nori de ploaie ucigași, De stelele ce cad în valuri, De visele
ÎNGERI ÎNDURERAŢI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371532_a_372861]
-
întreg, și din dorința ce se înscrie se naște poate altă Românie. Nu omorâți credința și speranța în anul anilor, rămâne prea curata iluzia omului că este om atomul ce renaște din atom. Poate vor scrie jurnalele pe cer peste eter a fost omul patern, ce-a renăscut din ura ce mocnește un alt spirit, omul din poveste. Referință Bibliografică: In ano MML / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1602, Anul V, 21 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright
IN ANO MML de PETRU JIPA în ediţia nr. 1602 din 21 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/374844_a_376173]
-
-o niciodată nimănui? Chiar poate unei priviri mai sfioase, Nu privirii mele, dar oare cui? În vârful strălucirii tale de un minut, Aș fi vrut să admir cerul curat, senin. Să-mi îndrept gândul spre necunoscut, Unde să zboare prin eter cât mai lin. Dar n-am ajuns să cuceresc chiar nimic, Nici cel puțin o cotă n-am putut să-nving, Fiind pentru tine un punct atât de mic, Nu mi-a rămas decât ca; Ajutor să strig! Dar ajutor
ŞI AM CĂZUT! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374983_a_376312]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DE CE TE-ASCUNZI ? Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului DE CE TE-ASCUNZI ? Atâtea nopți m-ai căutat Cu telefonul prin eter... Eu boleam de mult la pat, N-aveam sprijin cui să-i cer. * Surorile veneau pe rând, Să-mi injecteze vitamine... De multe ori plecau râzând De boala ce rodea în mine. * Ieșeam pe bancă sub castani, Era o vreme-apăsătoare
DE CE TE-ASCUNZI ? de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371889_a_373218]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SONURI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Sonuri Solfegiem în taină note din muzici siderale fără să știm parcurgem întinderi în eter nesiguri le-acordăm în gesturi teatrale că suntem cântăreții unui zeu stingher și nu lăsăm o notă să scape-n fals afară pe toate le-ntonăm melodios în cor pe portativ de astre se-nvârt ace de ceară topind în rezervații
SONURI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371114_a_372443]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CÂND URSITOARELE! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 232 din 20 august 2011 Toate Articolele Autorului CÂND URSITOARELE! Cum oare de m-am îndrăgostit, În tine sufletul pereche am găsit? Razele noastre în eter s-au întâlnit, S-au văzut, plăcut și s-au unit. Așa cum stelele pe cer se unesc, Desigur și ele se iubesc? Tu vrei să mă săruți mereu, Aceeași dorință o am și eu. Rămâne ca visul să se împlinească
CÂND URSITOARELE! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371221_a_372550]
-
Pe când în neființă mă aflam, S i că prin întuneric orbecăiam, Iubirea nu era tunel îndepărtat, În ungherul liniștit ce-am aflat. Nu era decât iertare că mister, Apărând câteodată ca-n efemer, Nu se ducea mai sus într-un eter, și nu străbătea decât primul cer... Si-acolo sus unde mă uitam, Unde doar un văzduh vedeam, Menamorat, pe tine te-admiram, Chiar de treptele-ti nu urcăm... Vedeam un înger învesmântat, Într-o lumină divină îmbrăcat, S tiiam cumva
IN-GERUL MEU.. PRIVAT! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 861 din 10 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344740_a_346069]
-
la același unic chip cu fizionomia inconfundabilă: bărbatul frumos, mai frumos decât o femeie, cu ochi albaștri-verzi sidefii, gene lungi, sprâncene subțiri deasupra nasului delicat, buze ușor răsfrânte și arcuite, barbă îngrijită, păr în șuvițe până la umeri... În jurul lui, în eter, izvorându-i din carne prin cămașa albă și lungă, o aură crepusculară irizând luminiscent... Îmi apărea surâzător, prietenos și cald, afișa un zâmbet inocent, smerit și candid, mă privea...Ținea palmele împreunate în dreptul inimii, se ruga...Peisajul în care mi
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]