878 matches
-
mișcarea ecologică, pentru înfăptuirea unor programe care cuprind în principal: 1. Ocrotirea mediului natural - apă, aer, sol; conservarea ecosistemelor tradiționale afectate de procesul dezvoltării. 2. Păstrarea raportului rațional dintre consum și exploatarea resurselor. 3. Respectarea, în procesul dezvoltării, a culturii ethosului autohton, ocrotirea monumentelor naturii, a monumentelor istorice și de artă. 4. Umanizarea urbanizării, crearea de zone naturale sanogene pentru odihnă, agrement, revigorare fizică și psihică în orașe, zone periurbane, localități balneoclimaterice și sate. 5. Cultivarea valorilor morale și etice, într-
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
soluții având o coordonare guvernamentală și interrelații cu formațiuni ecologiste din alte țări. - antrenarea tineretului într-o mișcare largă a verzilor, la acțiuni de apărare și ameliorare a ecosistemelor, ca ideal al generației în formare, care să ducă la îmbogățirea ethosului național și a universului spiritual. - educație ecologică în școlile de toate gradele, ca o componentă a educației generale după norme axiologice, într-o viziune conformă interdependenței dintre mediul natural și cel social. Principalele funcții ale spațiilor verzi Crearea parcului în
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
care aduc daune. Elevii mai mari trebuie să cunoască noțiunea de ecosistem și soluțiile tehnologice nepoluante. Chiar și sentimentul religios vine în sprijinul respectului față de natură și armonie. Admirând mediul geografic, copilul va admira pământul patriei. Raportarea educației ecologice la ethosul național creează trăsăturile promovate de cercetășie: cumpătare, seninătate, echilibru, omenie. Legea cercetașului este un cod al omului cultivat, animat de sentimente nobile, gata întotdeauna la datorie. Pedagogia angajării Cu aceasta ajungem la cea mai specifică trăsătură a scoutismului: adeziunea voluntară
PENTRU SĂNĂTATEA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR by VLAD BEJAN, VICTOR BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91837_a_93173]
-
independență" din aprilie 1964 se făceau primii pași în direcția unui naționalism impus "de sus", la care societatea a reacționat relativ favorabil, răspunzându-i timid cu propriul naționalism "de jos", periculos însă pentru PMR datorită fundamentării sale ideologice încă tributară ethosului "burghez" în timpul "erei Ceaușescu", naționalismul "de sus" va fi exacerbat, omniprezența sa traducându-se prin apariția unui "salt calitativ" la nivel ideologic, leninismul romantic. Eroismul revoluționar, spiritul de sacrificiu și "jertfa pentru binele patriei" (amintind din plin de legionarismul admonestat
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
eficienizare a socialismului, ceea ce nu se poate spune și în cazul maghiarilor. Stopând eroziunea internă și asaltul extern asupra leninismului cehoslovac, al populației aflate sub influență "imperialistă", Moscova era preocupată mai degrabă de utilitatea politică a ideologiei decât de salvgardarea ethosului său revoluționar; dimpotrivă, acesta din urmă trebuia sacrificat în favoarea stabilității și comodității la care ajunsese leninismul sistemic și de care dorea să se bucure. Renunțând însă la asaltul permanent asupra realității "burgheze" pentru obținerea unui statu-quo, leninismul sistemic a fost
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
persuasive, unei societăți inamice în esență, structurată de o mentalitate "mic-burgheză". Treptat, și procesul era unul de lungă durată, pe măsură ce societatea ar fi dezvoltat o conștiință normativ-leninistă și ar fi devenit imună la asaltul propagandistic "imperialist" și total impenetrabilă în raport cu ethosul "burghez" de abia atunci partidul ar fi putut fi apreciat cu adevărat de societate, pe măsură ce se topea în interiorul ei, pe drumul înspre comunism. Între timp, desigur, "imperialismul" ar fi pierdut teren la nivel global și ar fi fost până la urmă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Leninismul romantic nu a făcut decât să calculeze avantajele majore pe care le genera o imagine pozitivă a sa prin care erau mimate categorii valorice "burgheze" (anumite libertăți economice, social sau culturale, nu și politice), tocmai pentru a manipula atât ethosul "mic-burghez" intern, cât și Occidentul. Procesul a durat atâta timp cât i-a fost necesar lui Ceaușescu să acapareze integral pârghiile de putere la nivel de partid și de stat. Am văzut că, în 1969, cu ocazia Congresului al X-lea al
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
abia așteptase să o limiteze și treptat să o elimine total prin omniprezența și omnipotența partidului. Relaxarea controlului asupra societății fusese însă necesară pentru a induce în eroare atât "imperialismul", a cărui credite și piețe erau deosebit de atractive, cât și ethosul "burghez" care persista la nivel social. Toate informațiile din surse externe trebuiau filtrate ideologic și reinterpretate în versiune romantic leninistă. Toate popoarele au contribuit la "îmbogățirea patrimoniului civilizației" universale, indiferent de dimensiunile sale, argumenta Ceaușescu, pentru care consecințele acestei idei
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
începând cu 1948, drastic limitate; era nevoie acum de mână de lucru pentru "construirea socialismului", iar plecare a sute de mii de evrei putea antrena, se temea elita PMR, disturbări economice grave. Pe de altă parte, s-a dovedit că ethosul comercial tradițional al acestora nu era compatibil cu colectivismul forțat și centralizarea economică demarate în RPR. Majoritatea evreilor nu își mai găseau locul în noul peisaj economic românesc. În plus, deteriorarea relațiilor sovieto-israeliene (din cauza orientării pro-occidentale ferme a Israelului, așteptările
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ce reușește să proiecteze cu veridicitate spațiul maur, cu atmosfera sa languroasă și senzuală, întreruptă adesea cu impetuozitate de ritmul înfocat al habanerei. Investind acest element cu o reală funcție unificatoare la nivelul ansamblului de discurs, Debussy surprinde cu acuitate ethosul acestui dans popular, prin proiecția stilizată a ritmului său specific, cu accentuarea ultimei a măsurii și încadrarea în aceeași metrică binară ce o presupune structura sa originară (). Indicația agogică Mouvement de Habanera - mișcare de habaneră - conține semnificații mai presus de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
fapt înseamnă a intra în dialog cu existența, cu eternitatea, a opta pentru o atitudine sau alta, a conferi o semnificație modului de a fi, de a trăi sub soare. Fiecare neam are un ritm interior, un stil, un anume ethos. Acesta se relevă în creația eminamente individuală a scriitorilor, a pictorilor, a compozitorilor, a sculptorilor. Toți aceștia fixează și modelează în creațiile lor fizionomia timpului lor, configurația etno-psihologică a neamului, propria sensibilitate. Marile personalitați artistice individuale conferă personalitate culturii, pentru că
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sculptorilor. Toți aceștia fixează și modelează în creațiile lor fizionomia timpului lor, configurația etno-psihologică a neamului, propria sensibilitate. Marile personalitați artistice individuale conferă personalitate culturii, pentru că aceste personalități au o mare capacitate de asimilare și apoi de iradiere. Specificul național (ethosul) înseamnă diferențiere, adică o deschidere spre existență în care se manifestă conștiința colectivă. Din fondul național, anumite elemente au șanse să intre în universalitate în măsura în care comunică un mesaj. Nu spunea Titu Maiorescu „Să fim naționali cu fața spre universalitate”? Există
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Din valurile vremii..., Peste vârfuri, Veneția, Sonete, De câte ori iubito... . Propensiunea spre lumină a lui Eminescu nu e de origine neoplatoniciană, nu e de origine romantică și cu atât mai puțin impresionistă, ci e de sorginte românească, e o constantă a ethosului românesc, o vocație transmisă genetic, o calitate „etnopsihologică”, deși Eminescu lasă impresia tulburătoare că prefigurează aventura solară a impresionistului Claude Monet, atunci când spune „Nimic etern în tremurul sclipirii”. Balada Miorița, care are rădăcini precreștine, stă mărturie în ceea ce privește viziunea luminoasă asupra
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mai vechi timpuri și până astăzi, traducere de Alexandra Constantin, București, Editura Orizonturi, 2009. Bruckner Pascal, Finkielkraut Alain, Noua dezordine amoroasă, traducere de Luminița Brăileanu, Editura Nemira, București, 1995. Camphausen Rufus C, Enciclopedia înțelepciunii erotice, traducere de Eugenia Mitici, Editura Ethos, București, 1996. Cloulas Ivan, Familia Borgia, traducere de Antonia Kacso și Filofteia Iscru, Editura Aramis, București, 1992. Collas Philippe, Mata Hari. Adevărata poveste, traducere de Diana Șerban, Editura Lucman, București, 2004. Craveri Benedetta, Amante și regine, Editura Curtea Veche, București
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
reiese din discurs. Locutorul λ, în schimb, îl desemnează pe locutor și din punctul de vedere al altor proprietăți, fiind o persoană din lume. Această diferențiere de o subtilitate aparent exagerată permite explicarea unor fenomene cum ar fi interjecția sau ethosul. A analiza specificitatea enunțiativă a interjecției înseamnă a aduce în discuție o diferență precum cea dintre "uf!" și un enunț cu un conținut identic, cum ar fi: "Mă simt ușurat". Pentru Ducrot, enunțarea "Mă simt ușurat" trimite la locutorul λ
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o enunțare ușurată, a-ți prezenta enunțarea ca un efect imediat al sentimentului de ușurare; în acest caz, cel avut în vedere este locutorul L. După cum putem observa, interjecția presupune din partea enunțătorului o teatralizare a propriului corp. În ceea ce privește noțiunea de ethos, ea provine din retorica antică. Pentru Aristotel "convingem, așadar, prin intermediul caracterului vorbitorului [în greacă ethos], atunci când discursul este rostit astfel încât să îl facă pe vorbitor demn de încredere; căci noi ne încredem în oamenii aleși mai mult și mai prompt
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în acest caz, cel avut în vedere este locutorul L. După cum putem observa, interjecția presupune din partea enunțătorului o teatralizare a propriului corp. În ceea ce privește noțiunea de ethos, ea provine din retorica antică. Pentru Aristotel "convingem, așadar, prin intermediul caracterului vorbitorului [în greacă ethos], atunci când discursul este rostit astfel încât să îl facă pe vorbitor demn de încredere; căci noi ne încredem în oamenii aleși mai mult și mai prompt, în general" (Retorica, 1356a)153. "Așadar, trei sunt motivele necesare pentru ca vorbitorii înșiși să fie
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
datorită cărora căpătăm încredere într-un lucru, în afara demonstrațiilor. Acestea sunt: înțelepciunea practică, virtutea și bunăvoința"(1378a )154. Oratorul trebuie să creeze o anumită imagine despre sine, trebuie să se arate prudent, virtuos, binevoitor pentru a-și convinge auditorul. Acest ethos nu aparține individului considerat independent de discursul său; el este doar un personaj adaptat cauzei pe care o apără oratorul. Acesta din urmă nu spune în mod explicit " Sunt onest, curajos etc.", ci adoptă, vorbind, tonul, felul de a fi
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
un personaj adaptat cauzei pe care o apără oratorul. Acesta din urmă nu spune în mod explicit " Sunt onest, curajos etc.", ci adoptă, vorbind, tonul, felul de a fi pe care opinia comună le atribuie unui om onest, curajos, etc. Ethosul ține deci de locutorul L, de persoana din discurs, și nu de locutorul λ. Nimic nu-l împiedică astfel pe locutorul L să se pună în valoare, devalorizându-l pe locutorul λ: este cazul "autocriticii". Rousseau, de exemplu, în Confesiunile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
adică pe cele ale locutorului λ. Făcând acest lucru, el oferă imaginea unui locutor L sincer, veridic, care își ține promisiunea făcută de "a le arăta semenilor săi un om în tot adevărul naturii sale". Studierea textelor literare din perspectiva ethosului este deosebit de importantă. Departe de a fi rezervat oratorilor, ethosul este implicat în scriitură în mod constant: textele nu pot fi separate de o anume "voce", de un anume "ton". De când există comentarii despre literatură au existat eforturi de caracterizare
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
oferă imaginea unui locutor L sincer, veridic, care își ține promisiunea făcută de "a le arăta semenilor săi un om în tot adevărul naturii sale". Studierea textelor literare din perspectiva ethosului este deosebit de importantă. Departe de a fi rezervat oratorilor, ethosul este implicat în scriitură în mod constant: textele nu pot fi separate de o anume "voce", de un anume "ton". De când există comentarii despre literatură au existat eforturi de caracterizare a acestei dimensiuni, fie doar și sub forma unor aluzii
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eforturi de caracterizare a acestei dimensiuni, fie doar și sub forma unor aluzii. Să ne amintim și că avem de-a face cu tot atâtea proprietăți atribuibile figurii enunțătorului, nu autorului. Același autor poate adopta, în interiorul textului, ethosuri foarte diferite. Ethosul mondenului ironic asociat enunțării din primele Scrisori provinciale de Pascal este astfel rapid înlocuit, în următoarele scrisori, cu un ethos vehement și cvasiprofetic 155. De fapt, operele literare adoptă cel mai adesea ethosul atribuit genurilor pe care ele le învestesc
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a face cu tot atâtea proprietăți atribuibile figurii enunțătorului, nu autorului. Același autor poate adopta, în interiorul textului, ethosuri foarte diferite. Ethosul mondenului ironic asociat enunțării din primele Scrisori provinciale de Pascal este astfel rapid înlocuit, în următoarele scrisori, cu un ethos vehement și cvasiprofetic 155. De fapt, operele literare adoptă cel mai adesea ethosul atribuit genurilor pe care ele le învestesc. Funcția genului este tocmai de a defini a priori un sistem de constrângeri referitoare la producția și la receptarea operelor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
poate adopta, în interiorul textului, ethosuri foarte diferite. Ethosul mondenului ironic asociat enunțării din primele Scrisori provinciale de Pascal este astfel rapid înlocuit, în următoarele scrisori, cu un ethos vehement și cvasiprofetic 155. De fapt, operele literare adoptă cel mai adesea ethosul atribuit genurilor pe care ele le învestesc. Funcția genului este tocmai de a defini a priori un sistem de constrângeri referitoare la producția și la receptarea operelor: când citim Cinna, citim de asemenea o tragedie clasică. La aceste ethosuri "generice
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
insereze cuvinte luate din realitatea hispanică (un efect de autenticitate ce provine din discursul direct), însă fără ca acest lucru să însemne că naratorul se instituie într-un pedagog conștiincios, care și-ar propune să elucideze totul. El evidențiază în special ethosul relativ dezinvolt al omului monden caracteristic nuvelelor lui Mérimée. Oricum, nu există reguli stricte în acest sens: fiecare autor negociază cu normele vagi care variază în funcție de epoci, de genurile și curentele estetice respective. În literatura modernă, fiecare autor tinde să
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]