24,599 matches
-
limba engleză "to fall in love" arată, în mod originar, că această stare este una de cădere. Conținutul extrem de eterogen acoperit de acest cuvânt este determinat atât de o "lene de a semnifica", alegând cuvântul iubire ca un fel de etichetă generală, cât și de o proastă relație cu limbajul, lipsindu-ne deseori cuvintele potrivite. Abuzul de acest termen este datorat și "desacralizării" lui (ca de altfel și atenuării rolului sacrului în general: nu poți să spui că-L iubești pe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care-mi venea bine, alegere aprobată și de Ana. Mai trebuia modificat ceva la manșetele pantalonilor, dar am fost asigurat că "se face până mâine". Prețul era cam piperat, însă vânzătorul mi-a întors, zâmbind, haina, arătându-mi, pe căptușeală, eticheta unei firme de prestigiu, Armani sau cam așa ceva. Am zâmbit la amintirea că doar cu câteva zile în urmă auzisem, la radio, că fusese confiscat un mare lot de haine cu etichete contrafăcute. Au urmat pantofii, cămașa și... Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a întors, zâmbind, haina, arătându-mi, pe căptușeală, eticheta unei firme de prestigiu, Armani sau cam așa ceva. Am zâmbit la amintirea că doar cu câteva zile în urmă auzisem, la radio, că fusese confiscat un mare lot de haine cu etichete contrafăcute. Au urmat pantofii, cămașa și... Mi-am zis să-mi iau și o cravată. Nu purtasem cravată decât în câteva ocazii, pe la târgurile internaționale. Nu mă simțeam în largul meu "spânzurat"... Ana mi-a spus, însă, categoric: Tată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
am gândit, cât stai pe aici, dacă vrei și îți place, cu caietul de schițe, cu imaginația, cu computerul, să începi să schițezi ceva modele de mobilier rustic, de sticle pentru sucuri și afinată, de borcane pentru dulcețuri, zacuști, de etichete. Ar mai fi nevoie, fata tatii cea isteață, de o emblemă a Cooperativei, ceva "eco", care să atragă privirile și buzunarele cumpărătorilor. Tată, vino să te sărut! E minunat ce-mi ceri și dacă mi-l împrumuți pe Toni o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dulapuri, lavițe, colțare, mese, policioare, toate măiestrit lucrate, fasonate... Mai erau sticle și borcane, mai mari, mai mici, nimic de forma obișnuită a unei sticle sau a unui borcan. Totul era artă, artă și naivitate caldă, adevărată, îmbietoare. Mai erau etichetele, care de care mai ingenioase. Și, ca "emblemă" a produselor Cooperativei, Ana desenase un brad înalt, verde, sănătos, pe ramurile căruia își găsise loc un cocoș de munte falnic, cu pene verzi-albastre strălucitoare, mărgele roșii în jurul ochilor și ciocul îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mai gustoasă când stai drept la masă, decât când te uiți în ea. Nefiind decât o cerșetoare de elită - cum spunea Naoji - eu sunt totuși incapabilă să mănânc cu îndemânarea mamei. Prin urmare, mă aplec asupra farfuriei, sobră, așa cum cere eticheta. Felul în care mănâncă mama, nu numai supă ci orice, este de neîntâlnit în codul bunelor maniere. De exemplu, când avem carne la masă, o taie pe toată bucățele, folosind cuțitul și furculița. Dă apoi cuțitul deoparte, apucă furculița cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
zi pe alta. Mi-e teamă că-mi irosesc viața aiurea... precum frunza de banan care putrezește fără să cadă. Asta nu pot suporta și de aceea vreau să-mi schimb modul de trai, chiar de-ar fi să încalc eticheta ce se cere respectată de o absolventă de Colegiu ca mine. De aceea vă cer sfatul. Vreau să le spun deschis, mamei și fratelui meu. Vreau să declar cinstit că sunt îndrăgostită de cineva de câtăva vreme și că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
este mentorul lui Naoji? M-au trecut fiori. — Nu prea știu, însă la ce te poți aștepta de la un profesor de-al lui Naoji? Am auzit că este etichetat drept desfrânat. — Etichetat? rosti mama, înseninându-se. Interesantă expresie! Dacă poartă „etichetă“... asta nu-l face inofensiv? Îmi place cum sună. Parcă ar fi o pisicuță cu clopoței la gât. Un desfrânat cu etichetă nu mă înspăimântă absolut deloc. — Zău? Eram fericită, foarte fericită. Parcă mi se dizolvase trupul în fum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lui Naoji? Am auzit că este etichetat drept desfrânat. — Etichetat? rosti mama, înseninându-se. Interesantă expresie! Dacă poartă „etichetă“... asta nu-l face inofensiv? Îmi place cum sună. Parcă ar fi o pisicuță cu clopoței la gât. Un desfrânat cu etichetă nu mă înspăimântă absolut deloc. — Zău? Eram fericită, foarte fericită. Parcă mi se dizolvase trupul în fum și se-nălța spre cer. Înțelegeți de ce eram atât de fericită? Dacă nu înțelegeți... îmi pare rău pentru dumneavoastră. Nu vreți să veniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de la etaj, care e în stil european. Vă rog să nu uitați să stingeți lumina. O să urc pe scările întunecoase cu o lumânare mică în mână. Vreți? V-am luat prea repede, presupun. Îmi plac desfrânații, în special cei cu etichetă. Aș vrea să mă schimb, să fiu și eu desfrânată. Se pare că nu mi-a mai rămas altceva de făcut. Naoji mi-a spus că sunteți socotit desfrânatul numărul unu al Japoniei, că sunteți necinstit și antipatic, că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai atractiv pentru individ și cu cât este deasupra standardului normal, cu atât individul se va simți mai atras de el, adică și-l va asuma în calitatea sa de suport pecuniar și simbolic. Acest mecanism credem că explică și eticheta prin care este caracterizată adesea societatea actuală societate a brandurilor. În acest context, al acțiunii forțelor sociale, simbolice și legitimatoare ale brandurilor, putem înțelege brandul de angajator. Pentru că employer brandul îi aduce beneficiul reputației nu numai companiei, ci și angajatului
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
ameliorarea climatului organizației pe care o conduc. Abandonarea strategiei în favoarea tacticii nu poate asigura decât funcționarea pe termen scurt. Unii dintre ma-nagerii români văd managementul doar ca pe o haină nouă a conducerii, ca pe un aspect care ține de etichetă, nu de conținut. Formarea managerilor români s-a realizat pornind de la învățarea unor rețete de succes în spații economice aflate pe trepte diferite de evoluție, în alte medii culturale. Centrele de formare în management, bibliotecile și librăriile își fac un
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
că el ascundea o anumită pedagogie: că nu e suficient să ai un nume sonor. Că pentru a te impune e nevoie să faci ceva cu adevărat important ca individ, nu ca nume, în așa fel încât oamenii să uite etichetele superficiale. Probabil așa se explică numărul mare de olteni care au deținut, dețin și vor deține funcții de conducere în administrația statului! Nu numai că nu m-am gândit niciodată să-mi schimb numele, dar nici nu-mi pot imagina
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
precizează: "n-am eliminat Ťetichetele de stilť (la cele care-aveau), n-am inventat unele de circumstanță la prozele ce nu se pricopsiseră cu acest fel de caracterizare". S-ar putea conchide că scriitorul însuși nu dă prea multă importanță numitelor "etichete" (stilul sec, convenabil, grațios, detașat, alambicat, elocvent, hiperbolic, explicativ, înflorit, familiar, elevat, fapt-divers, prețios, participant, poetic, moderat, pamflet, calm). Faptul că totuși le-a folosit ar sugera unele explicații. în 1967, chiar titlul volumului (Exerciții de stil) va fi slujit
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
treacă drept o declararație de sinceritate etalată chiar de autoarea studiului. Cu atât mai bine ! Mă tem, fără nici o afectare, că totuși - dincolo de dificultatea inerentă reformulării unei cărți de tipul Labirintului de oglinzi - conceptul de metatranzitivitate, luat ca atare, ca etichetă și ca slogan, nu va reuși să creeze o emulație. Nu știu care vor fi pretextele - poate o prea redusă alonjă pentru un avânt atât de larg, poate un prea scurt interval de apariție după "tranzitivitatea" lui Crăciun, poate lipsa de interes
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât mai tristă, nu-i așa?, cu cât autorul textelor incriminate are o vârstă... Vorba ceea: om bătrân și nu-i e rușine să tot scrie porcării. Parcă le aud pe mătușile acre din Cartea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
tolerantă a poștașului metropolitan, până în mâinile cititorului de elită, cu același vechi viciu nepedepsit care este lectura. Pornografia nefiind, în artă, lipsa de pudoare, ci lipsa de talent figurativ și expresiv. Se ține încă de coada poeziei lui Brumaru această etichetă infamantă, a unei "pornografii" cu atât mai tristă, nu-i așa?, cu cât autorul textelor incriminate are o vârstă... Vorba ceea: om bătrân și nu-i e rușine să tot scrie porcării. Parcă le aud pe mătușile acre din Cartea
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
mișcare ce se revendică stângii, și nu dreptei. Aspirațiile și metodele de aplicare a ideilor sunt comune până la identificare. Într-o recenzie a cărții din "New York Times", David Oshinsky a punctat decisiv, rezumând astfel teza lui Goldberg: în ciuda faptului că eticheta de "fascist" este aplicată de comuniști și simpatizanții lor inamicilor ideologici, gesturilor și ideilor neconvenabile, în realitate, "liberalii" de stânga, și nu "conservatorii" de dreapta, au îmbrățișat idealul fascist al "perfecționării societății cu ajutorul unui stat puternic, condus de lideri omniscienți
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
de mulțimea mărșăluind triumfător spre zorii fericirii universale aparțin unei recuzite comune, pe care atât fascismul, cât și comunismul au exploatat-o până la epuizare. Nemaipomenita, diabolica inventivitate a demagogilor stângiști a dus, și în acest caz, la răsturnarea completă a etichetelor. După o logică profund pervertită, comuniștii au pus în seama adversarilor intenții promovate de ei înșiși, prin fiecare acțiune semnificativă. Ne amintim de felul cum, în timpul Războiului Rece, Biroul Informativ al partidelor comuniste și muncitorești (Cominform) își intitulase una din
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
un raport necruțător la adresa comunismului din România? Nici o problemă: sunt fasciști, ba și elitiști pe deasupra! Tocmai de aceea, poate c-a sosit momentul să le reamintim că se află în eroare. Nu numai c-au greșit epoca - au greșit și eticheta. Pentru astfel de indivizi, părerile trebuie sancționate administrativ, iar libertatea de gândire sufocată urgent cu scârbosul căluș al corectitudinii politice. Dacă rezultatele sunt sub așteptări, mai inventezi și un Consiliu (neapărat!) Național pentru Combaterea Discriminării și împarți la amenzi până
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
oricărei discuții. Și competenței - dar cui îi mai pasă de competență, în lumea noastră cretinizată pe suava muzică a tovarășului Karl și-a partenerului său, Friedrich? Incultura, lichefierea memoriei, manipularea odioasă a realității au făcut posibilă această revoltătoare schimbare a etichetelor. Deși lucrurile sunt de-o desăvârșită simplitate, se pare că e nevoie să reamintești "clipă de clipă și în proporție de masă" că nu dreapta europeană se revendică din socialismul "pentru popor", ci tocmai Hitler și acoliții săi. Nu conservatorii
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
de Conciliul Vatican II (1965). Așa că severitatea atitudinii adoptate și tonul caustic din Dizionario dell'Omo selvatico (Dicționarul Omului Sălbatic), publicat în 1923 și scris la patru mâini cu prietenul Domenico Giuliotti, lucrarea ce le-a adus, pe drept cuvânt, eticheta de antisemiți, nu era decât efectul unui mediu cultural difuz, care agita tocmai aceste imagini, adesea absolut gratuite (v. descrierea figurii biblice a lui Aaron). Plecând de la aceste premize, cel de al treilea studiu ne vorbește despre Il mistero di
Note pentru un portret by Roxana Utale () [Corola-journal/Journalistic/8768_a_10093]
-
român. Cititor al Universului, la care musafirul colaborează. "Tremuratul plai de vis/ Prielnic potrivirilor de stele", cu vorbele lui Ion Barbu, e această lume din marginea lumii. Împăratul citește reviste franțuzești. Vizitatorul i se înfățișează în frac, procurat cu greutate. Eticheta e la locul ei. Împăratul primește un exemplar de colecție din Universul, la semicentenarul ziarului. Numele îi era cunoscut din presa franceză. Puțin înainte de al doilea război, lumea e mică și civilizată. Cu aceste gînduri, despre bucuria călătoriei, despre desfiderea
Alb-negru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8798_a_10123]
-
genial poet al națiunei noastre"); În toate aceste accepțiuni, calificativul "național" circumscrie un superlativ absolut: "cel mai mare", "unicul" ș.a.m.d. Cum se poate lesne constata, diluîndu-și, prin supralicitare, capacitatea de cuprindere, formula "poet național" a ajuns o simplă etichetă, pusă pe un conținut eterogen, nemaiavînd nici o relevanță și nemaicomunicînd nici o apreciere valorică. Acest fapt este atestat de utilizarea ei și în cazurile altor scriitori. Dan Zamfirescu opina că mitropolitul Dosoftei este "poet național"15. Pentru Ioan Slavici, "scriitori naționali
Ce (mai) înseamnă "poet național"? by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/8818_a_10143]
-
includă în tortul de complicități suprapuse. Egalitatea consumă independența, la modul absolut. Ceea ce nu înseamnă că, în școală, mică fermă a animalelor (de familie bună), unii nu sînt, cu necesitate, mai egali decît alții. Altă scenă: insultarea "tinerimii universitare". O etichetă, lipită peste diferență. În fond, ce altceva își doresc Goe, Ionel? Să șteargă, fentîndu-le obraznic, diferențele dintre ei și maturi. Visul egalitarului e "să stea afară, cu bărbații". Ieșirea din egalitate o mediază, cel mai adesea, scrisoarea. Ea e cea
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]