1,245 matches
-
Otello) sau de destinul atotputernic (Œdip). În această atmosferă, individul care caută să se exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
inerție a timpului, ci o ierarhie de valori întrutotul aplicabile, atât de bine stabilită încât își însușește noile limbaje ce converg în ea afirmă Alfonso Gatto, dovedind că poeții noii generații doreau să dialogheze cu trecutul, regasind și recuperând valențele etimologice ale cuvintelor, așa cum Leopardi o făcuse în Canturi, preluând ecouri ale vechilor scrieri latine și grecești.181 Au existat așadar mai multe încercări de a stabili data la care a luat naștere Ermetismul, dintre care cea mai plauzibilă pare a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
infinit (de n-am uita să renunțăm la imaginea bolții intratextuale eminesciene, să nu ne acuze și pe noi, peste 40 de ani, de impresionism critic vreun lector înclinat spre taxinomii)...măcar dacă s-ar fi oprit la țesătură (imaginea etimologică a textului), cititorul ar fi fost ajutat de simțul tactil, pe când așa, infinitul îl inhibă. Lexia lui Barthes pare să fie o parte dintr-un întreg curgător și adânc, o secvență dintr-un tot infinit. Sunt neliniștitor de nedefinite: și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
risipă..."(Eminescu: 2011, II, 44). Ne așteptam ca cerul să fie înalt. Și munții. La Eminescu se realizează o permutare adânc/înalt, care confirmă plastic faptul că sensul celor două (sub aspect semantic, dar și ca orientare spațială) converge în etimologicul punct de plecare comun: alta,-um,-us. Adâncimea înălțimilor este transferată, gradual, spiritului. De la adâncimea spiritului, nu mai este decât un pas până la adâncimea (citește înălțimea) altei dimensiuni, paradisiace. Fig. I Familia lexicală a cuvântului adânc. Prezența în proza antumă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lui Eminescu, fascinantă pentru Lucian Boz, Grid Modorcea, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Ioana Em. Petrescu, Mircea Cărtărescu, Pompiliu Crăciunescu sau Iulian Costache, puțin și pentru Mihai Zamfir, reprezintă un fals impediment în calea cunoașterii poetului. Lumea cărților a obliterat [în sensul etimologic al verbului, însoțit de nuanțările de aspect și durată: a estompat de-a lungul vremii sau a acoperit asemenea unei ștampile care face neinteligibilă iconicitatea timbrului de pe o carte poștală] realitatea nemijlocită. Și noi nu mai ieșim din "Biblioteca lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ocoli. Astfel, iubirea aproapelui este o valoare foarte Înaltă; În egală măsura, bunăvoința sau Îngăduința frățească, fie și În veac, pare să fie de asemeni un Înlocuitor pentru toleranță. Problema este că ideea de a tolera rămâne legată de fundamentul etimologic de la care pornește: a suporta. Înseamnă, până la urmă, a accepta ceea ce nu aparține modului nostru de existență și nici modului nostru de a gândi. Cum să tolerezi ceva cu care ești de acord? Ești pur și simplu de acord
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
gură, cu lapte curat l-au adăpat".14 E adevărat că și limba veche contribuie la lirismul descrierii prin sensul arhaic, de origine păstorească, al verbului "a apleca" (a alăpta), prin polisemantismul substantivului "pohtă" (însemnând aici așteptare fierbinte), prin forma etimologică a cuvântului "țițe", ori prin cea arhaică a cuvântului "mumă" (care, după cum se știe, nu provine din mater, ci din mamma, mammae, adică sân matern), sau prin derivarea arhaică a verbului "a apipăi" (asemănător cu a lui "a amirosi", de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
deforma realitatea ca un politician ahtiat după putere. Proza artistică istorică are vigoare simbolică și forță distorsionantă. Romancierii români contemporani i-au rămas profund datori. SIGLE și BIBLIOGRAFIE DA = Dicționarul limbii române. Academia Română. Librăriile Socec, Universul, București, 1913-1949. DELR = Dicționarul etimologic al limbii române, vol. I, A-B, Editura Academiei Române, București, 2011. DGLR = Dicționarul general al literaturii române, vol. I-VII, Editura Univers Enciclopedic, București, 2004 2009. DLR = Dicționarul limbii române. Serie nouă. Editura Academiei Române, București, 1965 2010. DLRO = Dicționarul literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
spiritele în domenii tot mai vaste, cel mai adesea cu sentimentul și conștiința necesității și importanței propriului act de pionierat, ca și al nevoii de explicitare, de inițiere și învățare a norodului. Ele schițează contururile unui univers bibliocentric (în sens etimologic), dacă putem spune astfel, unde înseși modelele umane se definesc în funcție de raporturile cu cartea ale protagoniștilor, iubitori ori ctitori de carte, în ipostaze diferite, de la simplul cititor la autor, traducător, diortositor, protector sau finanțator. Astfel, comentariile vor fi organizate pe
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
profeților Vechiului Testament, calea cea dreaptă nu se bazează pe bogăție. "Un nume bun este mai de preț decît bogăția; cinstea este mai prețioasă decît argintul și decît aurul" (Pilde, 22.1.); • gîndirea greacă, regăsită în filosofiile politice, în sensul etimologic al termenului, adică în încercările de a concepe cetatea perfectă (polis), în realizarea căreia bogăția poate fi o piedică, ceea ce atrage ostilitatea respectivilor filosofi. Lucrarea lui Xenofon constituie o excepție; este o carte plină de precepte interesante pentru a înțelege
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
critica keynesiană a tatonării walrasiene (teoria dezechilibrului); * teorema Somenchein-Mantel-Debreu; * ipoteza substituabilității brute; * optimul paretian; * rata marginală de substituție; * rata marginală de substituție tehnică și rata marginală de transformare; * frontiera posibilităților de producție * modelul IS-LM-BP. Probleme de discutat: * Care este proveniența etimologică a termenului de "echilibru"? * Cum definesc echilibrul economic N. Dobrotă și E. Malinvaud? * Economia poate atinge un echilibru absolut? * Care este diferența dintre starea de dezechilibru funcțional și cea de dezechilibru structural? * Ce susține "legea debușeelor" a lui J.-B
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
adusă adevărului instituit și argumentelor sale. Seducția nu poate fi legată de ideea progresului, ea nu este lineară și nu cunoaște evoluția, deoarece este fulgurantă, lipsită de putința cumulării, aducând în prim plan dezordinea și dezarticularea. Din punct de vedere etimologic, se-ducere se opune verbului pro-ducere: se-ducere deține sensul de "a îndepărta", "a sustrage", "a lua deoparte", "a trage la sine", pe când pro-ducere are accepțiunea de "a scoate la lumină", "a face vizibil", "a face să apară". Producția este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
credibilitatea, notorietatea oratorului. 6.3.1. Legitimitatea seducției Seducția a fost considerată, în general, ca o metodă mai "blândă" de convingere, aparținând mijloacelor de mobilizare a pasiunilor și a întregii afectivități, fiind despărțită, teoretic, de exercițiul rațional al argumentării. Trimiterile etimologice sugerează caracterul ascuns, disimulat al seducției, precum și necesitatea unei pregătiri aparte sau a unor caracteristici naturale ale oratorului-seducător. După cum mărturiseau Joule și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau ale seducției necesită anumite competențe sau atribute cât se poate
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
statele membre 23. Mare parte din referirile la drepturi pe care le regăsim în tratate nu sînt "drepturi subiective" în sensul strict al termenului, ci principii generale care descriu relațiile dintre state. Conceptul de cetățenie europeană redescopreră polisemia strămoșului lui etimologic, care este civitas romana. Ca și ea, cetățenia europeană desemnează în egală măsură statutul cetățeanului și legătura dintre "cetățile" care formează res publica. În acest sens este semnificativ că tratatul de la Amsterdam prezintă, printre condițiile de recurs la cooperare consolidată
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
artei europene: Brahms e Beethovențel, Maeterlinck (simbolist neagreat de Caragiale) Pontifex Maximus Mauricius Maeterlinckus, Beethoven se românizează în Babacul, Dante e autohtonizat Alighierescu, Haydn e papa Joseph iar Haendel rămîne puișorul săsesc; nu scapă nici compozitorul Caudella numit cu intuiție etimologică maestrul Codiță, în perioada cînd îi era colaborator la Hatmanul Baltag, Iacob Negruzzi e înaintat la rangul de Ilustre și iubite Hatmane, chiar autorul semnînd Stacan Comis o scrisoare în care transmitea "Salutările mele lui Pleașcă zis Missir." Nu scapă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
P. Constantinescu "vulgare, ipocrite și egoiste"; o pată de culoare pitoresc-balcanică o reprezintă Lache și Mache cuplu paronimic și siamez, precum și celebrul Mitică parizianul nostru oriental! Pompiliu Constantinescu are meritul de a fi intuit sensul adevărat al acestei trivialități, sensul etimologic care se referă la expunerea agresivă la vedere a aspectelor presupuse dar pe care conviețuirea socială ne obligă să le trecem într-o zonă a tăcerii: "Caragiale acceptă morala practică a vieții, filozofia instinctului care conservă pe om și-l
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Patimile lui Mell Gibson, Hristos a fost reprezentat în cele mai variate moduri. Pictură, desen, cărbune, grafică, fotografie, reproducere după Giulgiul de la Torino, însă toate acestea nu s-au bucurat de atributul mișcării oferit de cinematografie. Din punct de vedere etimologic, cinematografia înseamnă "scrierea mișcării", de la cuvintele franceze "cinématique" mișcare și "graphie" scriere. Prin urmare, discursul religios privit în ansamblu nu poate fi separat de imaginea religioasă, cu atât mai puțin de cinematografia religioasă. În acest sens, abordarea discursului religios după
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
apariția organizațiilor media globale precum Time Waren, Sony și News Corporation, preocupate să desprindă piețele audio-video de spațiul culturii naționale. Trebuie să precizăm că termenul comunicare de masă nu este sinonim cu cel de mass-media care, din punct de vedere etimologic, este compus din latinescul media (mijloace) și cuvântul englez mass (masă), indicând clar că este vorba de mijloace de comunicare prin care se transmit mesaje la un public numeros și nediferențiat. În acest sens, mass-media are două caracteristici importante: în
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
supuse "forajului mitic". Unele sunt chiar hazardate. Nimic nu justifică, de exemplu, paralela pe care criticul o propune între textul lui Slavici, Pădureanca și balada Iovan Iorgovan, ca și apropierea dintre Ghiță și Iorgovan pe temeiul unei așa-zise proveniențe etimologice comune (Iorgovan → Iorgu → Gheorghe → Ghiță sic!). De fapt lucrurile stau cu totul altfel: Dicționarul onomastic românesc al lui N.A. Constantinescu consideră că "Iorgovan" e un substantiv dialectal al cărui sens e acela de,,liliac"(planta) sau "mălin roșu". El vine
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
numi la fel. Vasile Corbei, ca și Slavici, e un cititor al scrierilor lui Darwin, Haeckel și mai ales ale lui Schopenhauer și Confucius. Dincolo de aceste similitudini nu putem să nu observăm, din nou, că alegerea numelui are o justificare etimologică. Bărbatul are toate trăsăturile "unui corb". Aspectul fizic e dominat de negrul sprâncenelor, al ochilor și al dinților. Locuiește singur într-o căsoaie dosnică, îndepărtată de sat, la marginea pădurii, tencuită cu var negru și întunecată din cauza ferestrelor puține, mici
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
privește diagnosticarea nihilismului, anamneza patologiilor și a disconfortului cultural pe care îl reprezintă, părerile sunt împărțite. Chiar și cercetările istorice asupra genezei termenului au scos la iveală urmele unui mod de manifestare complex și ramificat al fenomenului. Conform unei definiții etimologice, nihilismul de la nihil, "nimic" este gândirea obsedată de nimic. Dacă așa ar sta lucrurile, am putea fi tentați să regăsim nihilismul și urme de nihilism cam peste tot în istoria filosofiei occidentale, cel puțin în fiecare curent de gândire în
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
modul său de a gândi și acționa ca și cum ființarea ar proveni din nimic și s-ar întoarce la acesta, ca și cum ființarea nu ar fi nimic. Coborând ființarea în timp timp care este interpretat ca elementul care separă (pe baza trimiterii etimologice a lui tempus la grecescul témnein și a lui chrónos la krínein) omul occidental o separă de ființă și o gândește ca non-ființare, ca nimic, uitând avertismentul lui Parmenide care spune: "Tu nu vei separa ființa de ființă" (fr. 4
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
limbii române a fost prelucrată de către Spiridon Manoliu și a fost preluată din cadrul Enciclopediei online, Wikipedia, de la adresa: http://ro.wikipedia.org/ Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, coordonat de către Marius Sala, a tratat problema originii cuvintelor din vocabularul românesc, structura etimologică a acestuia fiind alcătuită din67: Elemente romanice 71,66% * 30,33% latinești moștenite; * 22,12% franceze; * 15,26% latinești savante; * 3,95% italiene. Formații interne 3,91% (majoritatea fiind bazate pe etimoane latine) Slave 14,17% 9,18% slava veche
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
rusești; 0,85% sârbo-croate; 0,23% ucrainene; 0,19% poloneze. Germane 2,47% Neogrecești 1,7% Traco-dace de substrat 0,96% Maghiare 1,43% Turcești 0,73% Englezești 0,07% (în creștere) Onomatopee 0,19% Origine incertă 2,71%. Structura etimologică a vocabularului reprezentativ al limbii române Sursa: Informațiile valorificate în hartă sunt preluate după Marius Sala (coord.), Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988, iar harta este disponibilă online, la adresa http://ro.wikipedia.org/ Vocabularul reprezentativ
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
și a II-a se urmărește mai mult forma elementelor grafice, precum și a literelor, aspectul, lizibilitatea, încadrarea în pagină, apoi corectitudinea cuvintelor, propozițiilor, folosirea corectă a semnelor de punctuație etc. Scrierea este condiționată de interdependența principiilor : fonetic, silabic, morfologic, sintactic, etimologic, tradițional, estetic. De aceea, în clasele I - II accentul deosebit cade pe ortoepie - semnificație - ortografie și, mai puțin, pe elementele pregramaticale și gramaticale, deoarece o mare parte a normelor ortografice concordă cu normele ortoepice, fără implicații în structura morfologică a
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]