1,985 matches
-
subiect, delimitează sfera de interes a propriului studiu, ce exclude aspectul „spiritual”, mistic al comentariului numelor divine, limitându-se la cel lexicografic, în sens larg, preocupat de „stabilirea semnificației sau a semnificațiilor posibile ale unui calificativ divin, ținând seama de etimologie, de utilizarea în limba curentă, în Coran dacă e cazul, precum și de ceea ce se știe despre Dumnezeu, de ceea ce spune despre El Coranul, de modul în care șIslamulț își reprezintă ființă Lui, acțiunea Lui în univers, relația Lui cu omul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
DM „Dieu”; YA „Allah”; Arb „God”. Daniel Gimaret, în a sa carte de referință citată mai sus, spune că aproape toți lexicografii arabi au considerat că este vorba de un nume derivat de la o rădăcină arabă, și deci având o etimologie, și doar unul singur, ‚all b. A≤mad, a menționat și posibilitatea ca el să fie un nume propriu instituit ca atare (mawdó‘), principalul său argument fiind de ordin gramatical: elementul al este nedisociabil de restul; în formulele de invocare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
său argument fiind de ordin gramatical: elementul al este nedisociabil de restul; în formulele de invocare, el subzista doar în cazul lui All"h (se spune y" Ra≤m"n, dar y" All"h). Divergențele încep când este vorba de etimologie: de la rădăcina ‘LH, WLH, LWH sau de la persoană a III-a masculin a pronumelui personal? În ipoteza că All"h ar veni de la al + il"h, reținută de majoritatea filologilor, este mai puțin interesant pentru noi să vedem cum s-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nenorocire. Același verb are ca prim sens „a fi uluit”: măreția lui All"h este uluitoare pentru oricine. ’aliha mai are și sensul de „a adoră”; și aici formă il"h are sens de participiu pasiv: „cel adorat”. O altă etimologie, mai ciudată, îl derivă pe il"h de la ’aliha bi„a se statornici (undeva)”: All"h este neschimbător, statornic. Alții îl derivă pe il"h de la waliha îl", „a dori cu ardoare, a tânji după”: All"h e dorit de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Arb „the Everlasting Refuge”. Apare o singură dată, la v. 112, 2. Sensul lui nu a putut fi stabilit cu certitudine, după cum se poate constata și din varietatea echivalentelor propuse de traducători. Comentatorii, și în special lexicografii, care pornesc de la etimologie, si anume de la verbul œamada, „a se îndrepta spre”, interpretează termenul că „Cel spre care ne îndreptăm, la care recurgem în primejdii”112. Acest sens este cel ales de Arberry. R. Blachère îți justifica opțiunea pentru „le Seul” prin faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
În mintea lor și de descoperire, pe baza valorificării propriei experiențe de cunoaștere, a unor noi adevăruri, a unor noi generalizări. De aici și denumirea de „conversație euristică”, metodă care face parte din așa-zisele metode incitative. De altfel Însăși etimologia cuvântului conversație (lat. conversatio - compus din con, cum = cu și din versus = Întoarcere) vrea să arate că este vorba de o acțiune de Întoarcere și reîntoarcere (după opinia noastră, la cunoștințele deja dobândite), de o acțiune de cercetare cu de-
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
găsirea de soluții adecvate, prin demonstrații și argumentații raționale. Cert este că În această accepție, cercetarea necunoscutului și descoperirea sunt aspecte esențiale. „Prin definiție - subliniază R.M. Gagné -, rezolvarea problemei implică o descoperire” ce are la origine o „provocare”, cum Însăși etimologia cuvântului „problemă” (gr.) o trădează. Este o provocare sau o stare conflictuală pe care subiectul o trăiește atunci când Încearcă oexplorare a necunoscutului care-i stă În față, din cauză că structurile sale cognitive, mintale, existente până În acel moment se dovedesc insuficiente. Nemaiputându
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
acum, aducând în discuție Și supunând analizei, scenariul filmului numit valoare. Și ce poate fi mai interesant Și mai captivant decât prezentarea pe scena contabilității a actorilor - preț, bogăție, adevăr în lumina reflectoarelor - utilitate Și piață, sub bagheta regizorului - evaluare. Etimologia Și istoria cuvântului valoare explică ambiguitatea sa. Termenul de valoare descinde etimologic din verbul latin valere, al cărui sens primitiv era de a putea, a fi puternic, a procura satisfacție. Valoarea desemnează calitățile stabile, perene, constatabile empiric ale lucrurilor. Este
Evaluarea în contabilitate: teorie și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
ar putea să excludă multe dintre preocupările și rezultatele pe care sociologii le recunosc ca aparținând ramurii sau ar risca să lărgească extensiunea conceptului de sociologie a educației mult peste limite rezonabile. Problema apare mai limpede dacă ne raportăm la etimologia termenului „educație”. El provine din latinescul educere, care semnifică transformarea unei ființe nesociale într-una socială. Dacă sociologia educației s-ar defini etimologic, ar trebui să cuprindă aproape toate ramurile sociologiei, ceea ce, evident, nu este cazul. Tocmai din cauza acestor dificultăți
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
128, p. 225. În cazul acestei prime etimologii propuse pentru Diotima, secvența Dio indică un instrumental; în cazul al doilea, aceeași secvență indică obiectul direct. Fac această precizare la sugestia colegului Adrian Muraru care e în drept să afirme că etimologiile, cele două, nu pot fi susținute simultan lipsite fiind de aceste elementare precizări. Amintesc doar, pentru comparație, că Teologia mistică a lui Dionisie Areopagitul este adresată lui Timotei („Timaios” este și nume propriu și substantiv comun: timaios, a, on, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
cer: nu o certitudine de sine prin sine, ci o asigurare venită de altundeva” (cf. Jean-Luc Marion, Fenomenul Erosului, p. 52). Altminteri, mereu, Alcibiade (amantul), se opune lui Socrate (cogitantul) și ego amans devine exterior lui ego cogitans împotriva firii. Etimologia e de această dată profund lămuritoare pentru ceea ce am vrut să spunem aici: semeion = sămânță. Cf. Guy Debord: „Spectacolul nu este un ansamblu de imagini, ci un raport social între persoane, mijlocit de imagini”; în Societatea spectacolului, trad. rom. Ciprian
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
sau Barbelo, pentru a aminti și celălalt nume al său - a cărei frumusețe cauzează un război între îngeri, incluși și ei în negativitatea care saturează planeta - singur Dumnezeu scapă acestui masacru. Gnosticii dedică un cult particular acestei puteri a cărei etimologie semnalează luxura, corupția - o „râgâială de satisfacție și de desfrâu”, scrie sfântul Epifanie în Cutia cu leacuri contra ereziilor... Eucharistiile libidinale permit ingestia potențelor concentrate ale lui Barbelo pentru a face posibilă o accelerare a ascensiunii către Plerom. Odată cu sperma
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și rău dincolo de bine și de rău - dar reactualizată de hedonismul feudal al marchizului de Sade... XIV HEILWIGE DIN BRATISLAVA și „spiritul subtil” 1 Beghine libertine. Primele comunități de begarzi și de beghine apar pe la începutul secolului al XII-lea. Etimologia din dicționarul Littră trimite la verbele „a implora, a cerși” - activitatea principală, de la origine a acestor comunități. Alții trimit la o omofonie cu albigenzii. Nimic sigur, în această privință... Dacă originea cuvântului pare incertă, semnificantul desemnează o comunitate de bărbați
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și filosofic dar mai popular: de exemplu, în cele două sute treizeci și opt de poeme din culegerea Carmina Burana îsecolele XI-XIII) regăsite într-o mănăstire din Bavaria Superioară în 1803. Cine-s autorii acestor texte? Niște tineri „goliarzi”, a căror etimologie semnalează, la alegere, încarnarea diavolului, pofta nemăsurată sau arta înșelătoriei! în toate cazurile, ei vor fi prezentați ca niște dușmani ai lui Dumnezeu. Departe de universitate, poezia acestor studenți săraci, veseli, libertini, bufoni, jongleri, strașnici băutori, artiști rătăcitori, ironiști și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ascultat, înțeles, urmat, nu există nicio îndoială că Erasmus ar fi suprimat o parte a rațiunilor care explică instalarea sa în protestantism. Numai că... 4. Hristos în Grădină. Dialogul intitulat Epicurianul îi aduce în scenă pe Hedon și pe Spuden. Etimologia o dovedește: primul este în căutarea plăcerii, cel de-al doilea îl definește pe omul serios. Unul se revendică de la epicurism, celălalt pare mai degrabă stoic, de unde și confirmarea în exercițiul de stil care opune, clasic, Porticul Grădinii. Ca perfect
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
semnificația presupun o voință preexistentă. Dezordinea, haosul, hazardul nu pot produce această angrenare conceptuală rafinată. Spiritul locurilor presupune existența unui duh care suflă asupra locurilor pentru a le da viață. Probabil voința lui Eusebiu, dacă e să ne amintim de etimologia numelui său: Eusebiu înseamnă „cel evlavios”, întruparea Credinței. Umbra și lumina trimit și ele la o simbolistică: tenebrele infernale și lumina celestă, noaptea puterilor satanice și ziua eternă a celor aleși. Eusebiu prevede o savantă folosire a ușilor și a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
dintre doi încăpățânați. în mod vizibil, dragostea față de aproape motivează aceste comportamente generoase și binevoitoare, amicale și pline de amenitate. Nu putem avea nicio îndoială că Epicur ar fi acționat la fel... 12 Epicur cristic și Hristos epicurian. Erasmus amintește etimologia: Epicur - epikouros - este cel care salvează. Dar cine salvează mai bine ca Isus? Astfel, Hristos mântuitorul și Hristos epicurianul, ba chiar și Epicur cel cristic, dau formula mântuirii: o combinație de înțelepciune păgână și de sapiență creștină, un amestec de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el se arată a fi mare senior și fin moralist, în sensul pe care La Rochefoucauld și La Bruyère, cititori pasionați ai săi, îl dau acestor termeni... Diagnosticul ultimei sale maladii nu este precizat: o eschinanță, o inflamare a gâtului. Etimologia este grecească: ea face trimitere la o angină violentă care-l obligă pe bolnav să scoată limba, ca un câine care gâfâie de căldură. Pentru un filosof despre care eu unul am zis că are îîncă din copilărie, și din cauza
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
un statut invers celor al simțurilor de disprețuit. Primele sunt acceptate; acestora li se asociază fără rușine practici elaborate și tehnici subtile care generează arta imaginilor și a sunetelor, pictura și muzica, ambele activități ținând incontestabil de estetică - a cărei etimologie amintește de capacitatea de a... mirosi. în schimb, zadarnic am căuta în lucrările de filosofie vreun elogiu adus olfacției, gustului sau pipăitului, și cu atât mai puțin o celebrare a activităților artistice asociate: nimeni nu recunoaște oenologia, știința parfumurilor sau
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
numele dialogului filosofului - un luptător însărcinat să incarneze Plăcerea? Dar despre Protarh? Istoria ideilor nu reține aceste două nume, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în cazul numelor altor interlocutori mai mult sau mai puțin celebri puși în scenă în dialoguri. Cu ajutorul etimologiei, vedem că Philebos îl desemnează pe amatorul de băieți, iar Protarh pe șef, guvernator. Ironia lui Platon transpare clar în alegerea acestor două nume de botez, căci unul dă numele dialogului, desigur, dar apare o singură dată pentru a spune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cultura, judecata, o plăcere demnă de acest nume. Și care nu are nimic de-a face cu cea a porcilor... -4- Patru, adică trei sau șapte. în mod ciudat, nimeni nu vede vreodată aspectul subliniat în literatura universală și savantă: etimologia patronimului filosofului îl semnalează totuși: epikouros, cel care ajută; epikourein, a ajuta; epikouria, ajutor, asistență. Epicur pare predestinat sau determinat de propriu-i nume să contribuie la mântuire: la a sa și, cu aceeași ocazie, și la a altora... Littră
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Altfel spus, era vorba de luarea unei decizii prin care se stabilea dacă o familie „merita” sau nu acel tip de ajutor. La nivelul organizațiilor, repartizarea cazurilor, organizarea activităților și luarea deciziilor reveneau în sarcina unor supraveghetori, astfel explicându-se etimologia termenului „supervizare”. Multe dintre activitățile și responsabilitățile acelor supraveghetori urmăreau ca munca să fie bine realizată, conform anumitor standarde. Totuși, era necesar ca supraveghetorii să fie în același timp educatori și chiar inovatori; în acest mod s-a ajuns la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Substanța sau „semnificația” unei opere se vădește prin stil. Expresia directă și nudă sau cea somptuoasă și elaborată sunt în egală măsură stil, acolo unde se manifestă spiritul omenesc, adică, așa cum se zicea odinioară într-o accepție mai apropiată de etimologie, geniul. Unde nu e stil, nu e spirit. Din cauza degenerării în care căzuse, retorica e astăzi cu totul discreditată, dar când exista ca disciplină și dădea un Cicero sau un Bossuet, ea era știința mișcării spiritului; lipsa unei atari discipline
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nivelul relațiilor dintre angajați, trebuie luate o serie de măsuri menite a diminua efectele acestui fenomen. În realizarea acestui studiu a fost necesară mai întâi descrierea fenomenului conflictual și identificarea tuturor elementelor care îl definesc. 2. Definire Cu privire le etimologia termenului există mai multe opinii. Astfel, unii autori susțin faptul că termenul provine din latinescul conflingere, care înseamnă ciocnire, polemică, luptă, în timp ce alți autori susțin că termenul provine tot din limba latină, dar din cuvântul conflictus, care înseamnă „a ține
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
infra. • V. Pârvan, op. cit., p. 109. • Ibidem. • Ibidem. • Ibidem, p. 110. surmontat-o încă. În istoriografia contemporană există, cel puțin în privința imigranților italici, mai multe tendințe. Una dintre ele continuă linia deschisă de Pârvan și Hatzfeld, stabilind originea pe baza etimologiei și morfologiei numelor. Pe temeiul acestui fapt, savanții amintiți considerau că negotiatores ajunși în lumea greacă veneau din Italia meridională - Campania, Apulia și Lucania, un număr mic de §Rwmaîoi originându-se în Roma sau Latium 24. Cercetarea recentă, pornind de la aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]