2,623 matches
-
poet. Este fiul Sevastiței și al lui Nicolae Matei. A absolvit secția de etnologie a Facultății de Istorie la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1983). Exmatriculat de la doctorantura în etnografie, se angajează între 1983 și 1987 cercetător științific la Muzeul Etnografic „Noul Ierusalim” din Istra, regiunea Moscova. Din 1987 până în 1990 a fost consultant pe problemele literaturii române din Republica Moldova la Uniunea Scriitorilor din URSS. Face carieră de parlamentar din partea forțelor democratice, reprezentând, din 1994, Blocul Intelectualilor și Țăranilor în Parlamentul
MATEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288065_a_289394]
-
Conspect, II, 183-184; Aron Densușianu, Cercetări literare, Iași, 1887, 166-218; Ioan Lupaș, Luptători pentru lumină, Arad, 1916, 70-83; Suciu, Lit. băn, 100-109; Breazu, Studii, I, 47-51; Ovidiu Bârlea, Atanasie Marienescu folclorist, AUT, științe filologice, t. I, 1963; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, îngr. și introd. Ion Taloș, I, București, 1971, 145-156; Vrabie, Folcloristica, 118-126; Ist. lit., III, 821-822; Bârlea, Ist. folc., 134-154; Virgiliu Ene, Folcloriști români, Timișoara, 1977, 66-73; Dicț. lit. 1900, 555-556; Datcu, Dicț. etnolog., II, 63-65; Rusu
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
a crescut. Proaspăt absolvent, M. se căsătorește cu Leontina, fiica parohului din Siret, George Piotrovschi, iar după un an este hirotonit, slujind pe rând în satul Poiana Stampei (județul Suceava) și în Voloca-Siret, de unde strânge un bogat material folcloric și etnografic. În 1877 este numit preot în orașul Siret, unde va ajunge peste doi ani profesor de religie la „școala populară”, precum și la școala reală inferioară, la care va preda și limba română. În anul 1881, când este primit în rândul
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
folcloristul dă la iveală culegerile Satire poporane române (1893) și Poezii poporale despre Avram Iancu (1900), ilustrative pentru sfera largă a preocupărilor sale. Reușite remarcabile înregistrează M. mai ales în domeniul etnografiei. El are meritul de a fi studiat fenomenul etnografic într-o firească interdependență cu folclorul și arta populară. Scrierile consacrate sărbătorilor calendaristice (Sărbătorile la români, I-III, 1898-1901) și o monumentală trilogie asupra obiceiurilor din ciclul familial - Nunta la români (1890), Nașterea la români (1892), Înmormântarea la români (1892
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
familial (Junețea la români), datini legate de sărbători, colinde, snoave, cimilituri ș.a. Bun cunoscător al creației populare românești, M. a realizat o operă de referință, neegalată încă în literatura românească de specialitate. Marian este autorul unei impresionante opere folclorice și etnografice, în care cultura populară este cercetată - monografic, analitic-descriptiv și morfologic - pentru prima dată în aproape toate compartimentele ei: poezie lirică, descântece, colinde, vrăji, cimilituri, proverbe, snoave, legende istorice, datini, credințe, mitologie, moravuri, cromatică, zoologie, botanică. Prin exemplul său, el pune
MARIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288024_a_289353]
-
comunicări de luni și apoi de marți seara, pe care le organizau muzeiștii. De unde și transformarea revistei „Dacoromania” (1920-1940, 1943-1948), unde se publicau textele dezbătute, dintr-o publicație de strictă specialitate, într-una cu profil de largă dezbatere filologică, istorico-literară, etnografică și folcloristică, istorică și de istoria culturii. Muzeul Limbii Române a reprezentat școala la care s-au format și s-au afirmat nu numai lingviști și filologi precum Vasile Bogrea, George Giuglea, G. Kisch, G.D. Serra, Al. Procopovici, Dimitrie Macrea
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]
-
Dicționarul literaturii române, Arhiva de Folclor a Moldovei și Bucovinei. Pentru realizarea unei baze de date corespunzătoare, s-a întocmit un chestionar dialectal (de I.A. Florea, Zamfira Mihail, Dragoș Moldovanu și Ion Nuță, în 1968), un chestionar folcloric și etnografic general (de I.H. Ciubotaru, în 1970), un chestionar toponimic și entopic general (de Dragoș Moldovanu, în 1976). Ca urmare a răspunsurilor primite la aceste chestionare, a anchetelor directe, a investigațiilor în biblioteci și arhive, au fost stocate câteva milioane de
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
modernă, I. reprezintă, într-o versiune minoră (esteticește, dar și sub raport ideatic), un tip de scriitor reprezentativ pentru literatura română modernă. Înzestrat cu un talent incontestabil, dar mai degrabă modest, prozatorul a reținut din „materia” rurală mai ales paremiologicul, etnograficul, riturile și obiceiurile, situațiile de viață comune și repetabile (ori „senzaționalist” spectaculoase), iar din sfera cultă a formației sale - rețetele literaturii „simple”, ușor digerabile, ale povestirii pitorești ori, după caz, ale „romanului popular” (de tip Eugène Sue, cu recurs la
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
se desfășoară după o tramă simplă. Elementele importante ale epicului, evenimentele - decese, ucideri, alte acte de violență, gesturi hotărâtoare - sunt expediate rapid, în câteva cuvinte, încât riscă să treacă neobservate, prinse în masa de vorbe care domină textul. „Folcloricul” și „etnograficul”, de care s-a făcut mare caz în receptarea operei lui I., se regăsesc inserate în structura textelor cu naturalețe, fără pretenții de metodă și de exhaustivitate „științifică”: o nuntă (în Nuntă cu bucluc), un priveghi și o înmormântare (în
IOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287615_a_288944]
-
În ochii tăi e cer senin de vară/ Și fermecata mea copilărie/ Mi-o readuci de tine-ademenită...” ( Când seara-n ceasuri de singurătate). Panourile reprezentând scene rurale sunt diafane, transparente; nu e satul transilvan al lui Coșbuc, cu particularitățile lui etnografice și sociale, ci satul ca tablou general, nelocalizat, într-o perspectivă deschisă reveriei. Tratate în frescă, la suprafață, figurile umane par lipsite de nervi și sânge, rămase undeva în trecut. „Frumoasă de nespus”, bunica e o suavă amintire. Imaginea ei
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
în care activează Simion Florea Marian, Elena Niculiță Voronca, Dimitrie Dan, Artur Gorovei, Grigore Crețu (Originea cuvântului doină), O. Isopescul, care publică numeroase balade, basme, cântece populare, obiceiuri de la naștere, cununie și înmormântare. Se pune un accent deosebit pe aspectele etnografice și pe tradițiile populare (Casa țăranului român din Bucovina de Ioan Ștefureac, Muzeu românesc pentru Bucovina de Teodor Bălan). Un sector de asemenea bine reprezentat este acela al studiilor și articolelor despre trecutul românesc al Bucovinei, domeniu în care se
JUNIMEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
procese migraționiste, considerăm că în primele trei decenii de administrație galițiană, în zona dintre râurile Prut și Siret, s-a produs o modificare însemnată a structurii etnice a populației în favoarea ucrainenilor. A. Ficker, care din 1853 a preluat conducerea lucrărilor etnografice de la Direcția statisticii administrative din Viena, constata în 1875 că „Românii, a căror limbă încă în ultimele două decenii ale secolului trecut domina aproape exclusiv în Bucovina, au fost strâmtorați treptat din cauza • Constantin Ungureanu, Bucovina în perioada stăpânirii austriece..., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Această populație dunăreană își are aici la Prut și Ceremuș granița sa de nord; este separată pronunțat față de vecinul slav de la nord prin apartenența la religia ortodoxă și prin limba valahă“14. Acest articol prezintă interes prin faptul, că hotarul etnografic de nord dintre români și ruteni este plasat de către autor pe râurile Ceremuș și Prut. Date mai concrete despre numărul românilor și rutenilor din Bucovina oferea Ion Nistor, care afirma că în 1848 locuiau în Bucovina 209.293 români și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rusă - n.ns.) și social-economice pe care le avem în Rusia atât de dezvoltate“68. Preocupările lui Al. Nour pentru prezentarea realităților din Basarabia publicului din Regat, acuzat de ignoranță în domeniu, s-au concretizat și în publicarea unei hărți etnografice, din care rezultă, spre surprinderea unora, preponderența populației românești dintre Prut și Nistru. Prezentând această hartă într-un număr al revistei „Viața Românească“ din anul 1916, Axinte Frunză lua atitudine față de cei care au încercat să ne convingă „că frații
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
rezolvarea problemei basarabene în conformitate cu drepturile fundamentale ale națiunii române. Desfășurarea evenimentelor din Rusia în general, din Basarabia în special, în 1917-1918, a pus în evidență o descătușare a energiilor naționale greu de • A. Frunză, Note pe marginea unei hărți (Harta etnografică a Basarabiei de d. Al. Nour), în „Viața Românească“, vol. XLI, nr. 4-6, 1916, p. 268-276. Aceeași poziție era dezvoltată de A. Frunză în cartea România Mare, publicată la București, în 1916, la Editura Ligii pentru eliberarea Basarabiei (Iurie Colesnic
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
compensată, pe alocuri, de sugestive viziuni picturale. Printre manuscrisele lui K. au rămas, nefinisate, note din călătoria făcută la Viena și în Spania. Cele dintâi cuprind însemnări preliminare, disparate, numeroase considerații privitoare la organizarea socială austriacă, la moravuri și aspecte etnografice. Mai închegate sunt însemnările despre Spania, calitățile memorialistului făcându-se simțite îndeosebi în surprinderea unor tablouri caracteristice: amiaza la Madrid, ceremoniile populare și religioase. Scriitorul se dovedește același observator moral și social, preocupat de obiceiuri, tradiții, de tot ce reprezintă
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
București, 1976, 219-232; Ștefan Pașca, Activitatea lui Moses Gaster în domeniul lingvisticii și al filologiei române, CLG, 1956, 1-4; Macrea, Lingviști, 137-152; Chițimia, Folcloriști, 273-326; Richard M. Dorson, The British Folklorists, București, 1968, 273-276; Vrabie, Folcloristica, 236-237; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, I, îngr. și introd. Ion Taloș, București, 1971, 201-213; Bucur, Istoriografia, 104-113; Ist. lit., III, 862-874; Bârlea, Ist. folc., 260-264; Venetia Newall, The English Foklore Society under the Presidency of Haham Dr. Moses Gaster, „Studies in the
GASTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287172_a_288501]
-
cronică amănunțită, scrisă cu talent narativ și descriptiv. Se dau multe amănunte pitorești, totul într-un stil precis, sistematic. Limba e corectă, meșteșugit folosită. Deși Condica... are modele bizantine (Constantin Porfirogenetul, Pseudo- Codinos), localizarea protocolului, numeroasele informații din epocă, datele etnografice și folclorice, utilizarea tradiției autohtone, inserarea unor fapte trăite conferă scrierii lui G. o anume originalitate. SCRIERI: Condica ce are întru sine obiceiuri vechi și nouă a prea înălțaților domni, în Cronicele României sau Letopisețele Moldovei și Valahiei, III, publ
GHEORGACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287229_a_288558]
-
Istoriile lui Herodot, publicată însă în 1902. Va da în transpunere românească alte trei volume ale Istoriilor, tipărite la Berlin (1894) și București (1912, 1915). Traducerea din Herodot e făcută după original și însoțită de savante adnotări, de comentarii geografice, etnografice, filologice, precum și de hărți, lucrate, toate, pe baza unui material bibliografic impresionant. La sugestia lui Ion Ghica, pe atunci director al Teatrului Național din București, G. traduce în românește tragediile shakespeariene Romeo și Julieta (publicată în 1882) și Hamlet (rămasă
GHICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287257_a_288586]
-
că se duce În abisal, ci În sensul că se Îmbibă de ceea ce se Întâmplă. Îmbibarea nu se poate face fără să te bagi În, iar băgarea asta „În” se produce În momentul când refuzi explicațiile ulterioare. Aceasta este metoda etnografică: „Toate explicațiile care s-au dat de sociolog, de politolog sunt false pentru că sunt operaționalizate. Eu mă duc Înăuntrul unei comunități având acest bagaj operațional”. Or, tu, la un moment dat, ai fost autorul care a participat la propria lui
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cuvântului. Ei practică o religie sau o mistică mai degrabă kitsch, fiind așadar induși În eroare de un personaj care, după academicieni, ar fi un șarlatan, care nu a trăit cu adevărat toate experiențele, ci le-a inventat prelucrând literatura etnografică. Însă cu aceasta cădem În cealaltă variantă, a scepticilor, a incredulilor, cea a lui Culianu, spre exemplu, sau a altora care spun: „Castaneda nu este autor de non-fiction, cum scrie pe cotorul cărții, ci un scriitor de romane, iar cărțile
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
axat mai ales asupra acelor situații care pot fi cu greu analizate altfel, și anume experiențele sociale „amorfe”1, a căror natură este mai puțin inteligibilă prin tehnici cantitative. Principalele metode calitative pentru analizarea contextului sunt tehnicile observării. Continuând tradiția etnografică a lui Dewey și a lui Mead, acestea presupun „aplicarea” teoriilor prin studii de teren. Participarea prin observare impune imersiunea cercetătorului nu atât În fenomenul studiat, cât În contextul În care acesta se desfășoară. Participarea este implicarea până la nivelul la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cantitative, sunt aici fundamentale. Pentru Van Maanen, practicile reprezentării realității obiective prin vocea subiectivă a cercetătorului sunt instrumente ale „capturării” viului. Pasul următor al descrierii narative se regăsește În transcriere. Realitatea este descrisă prin Însăși scrierea, consemnarea fenomenelor vizibilului. Metoda etnografică se bazează pe observarea și consemnarea continuă a experiențelor, din această acțiune apărând atât metodologia, cât și teoria 1. Consemnarea realității este generată prin participare - iar participarea devine palpabilă prin notele de teren (fieldnotes). Scopul observării etnografice este reconstruirea unei
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
fenomenelor vizibilului. Metoda etnografică se bazează pe observarea și consemnarea continuă a experiențelor, din această acțiune apărând atât metodologia, cât și teoria 1. Consemnarea realității este generată prin participare - iar participarea devine palpabilă prin notele de teren (fieldnotes). Scopul observării etnografice este reconstruirea unei „versiuni” a realității, recrearea prin scris a lumii fenomenale (gesturi, cuvinte, context, figuri, expresii, imagini). Transformarea ideilor și a observațiilor În forme descriptive, În explicații ale fenomenelor, are o puternică dimensiune stilistică - studiile calitative se bazează În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
imagini). Transformarea ideilor și a observațiilor În forme descriptive, În explicații ale fenomenelor, are o puternică dimensiune stilistică - studiile calitative se bazează În mare măsură pe instrumentele lexicale utilizate de analist. Consemnarea continuă este regula de bază a oricăror studii etnografice, unde scrisul Înseamnă „puterea”, scrisul este cel care declanșează și oferă autoritate cercetătorului, chiar cu riscul asumării scriiturii „proaste”, dar mai ales prin asumarea scrisului În orice condiții 2. Scrierea liberă, ca tehnică de redactare, este una dintre cele mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]