1,763 matches
-
Elisabeta Moldoveanu, Viorica Nișcov, Ovidiu Papadima, Dumitru Pop, Rodica Raliade, Radu Răutu, Pavel Ruxăndoiu, Paul Simionescu, Paul H. Stahl, Ghizela Sulițeanu, Ion Taloș, Doina Truță, Petru Ursache, Ofelia Văduva, Adrian Vicol, Romulus Vulcănescu. Oglindă permanentă a evoluției activității Institutului de Etnografie și Folclor, revista a fost, consecvent și la timpul potrivit, laboratorul proiectării și al mersului marilor lucrări: cercetările monografice zonale din anii 1960-1965, cercetarea pe domenii de specialitate și pe genuri din cadrul „Colecției naționale de folclor”, Atlasul etnografic al României
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
Convorbiri literare”, „Adevărul”, „Dimineața”, „Literatură și artă română”, „Munca literară și științifică”, „Rampa” ș.a. În 1891 este ales membru corespondent al Academiei Române. După spusele fiului său, scriitorul Eugeniu Sperantia, ar fi pus în 1901 bazele unui prim muzeu românesc de etnografie. În publicistica literară S. s-a afirmat de timpuriu. Ca elev, trimite versuri la „Perdaful” (1873). Cea dintâi scriere semnată este anecdota Trei surzi, apărută în 1881 la „Contemporanul”. Folclorul l-a atras din copilărie, dar nu a făcut operă
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
la unele probleme legate de originea și vechimea poeziei populare. Din producția literară a lui S. rezistă numai un număr restrâns de anecdote din primii ani ai activității sale. În manuscris s-a păstrat, la Biblioteca Academiei Române, lucrarea Folklor și etnografie. Intenționa realizarea unei colecții cuprinzătoare de anecdote populare și a unui studiu extins despre valorile noastre spirituale. SCRIERI: Anecdote populare, I-III, București, [1888]-1893; Fabula în genere și fabuliștii români în specie, București, 1892; Omer întinerit, București, 1893; Proza
SPERANŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289825_a_291154]
-
Armonia”. Povestirile din volumele Trei suveniri (1890), Caleidoscop literar (1895) și Răsunete din Basarabia, fantezii, amintiri, episoade din viața românilor basarabeni, sunt scrise într-un stil elegant și erudit. Autorul favorizează digresia cu trimiteri intertextuale, arătându-se mereu interesat de etnografie, istorie, religii, filosofie. O vânătoare în Basarabia, cu modele declarate în proza lui N. V. Gogol și I. S. Turgheniev, începe printr-o amănunțită descriere etnografică a regiunii. Astfel de intarsii informative sunt specifice lui S.-C., apropiindu-l de proza
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
codrului sau ale pustietății bălților, unde își găsesc lăcaș refractarii. Chiar atunci când duc o existență singuratică, oamenii lui S. sunt împlântați adânc într-o tradiție, ascultă de cutume ancestrale și respectă o rânduială nescrisă, aparținând naturii locurilor înseși. O veritabilă etnografie a neamului românesc poate fi descifrată în nenumăratele detalii, necolecționate anume de prozator, dar ivindu-se la tot pasul, firesc, pe parcursul narațiunii. Și natura lui - observă Mihai Ralea - „e o natură istorizantă, natura care a văzut, a auzit, a înghițit
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
continuă până în august 1871. Colegiul de redacție era format din B. P. Hasdeu, G. Dem. Teodorescu, Gr. G. Tocilescu, N. V. Scurtescu ș.a. Fiind concepută ca o revistă „pur literară”, va ilustra totuși programul mai larg al grupării, găzduind articole de etnografie și folclor (I. C. Tacit, Gr. G. Tocilescu, G. Dem. Teodorescu), literatură populară (culeasă de A. P. Alexi, T. P. Rădulescu și S. Fl. Marian), studii și documente istorice (B. P. Hasdeu). P. D.
SOCIETATEA ROMANISMUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289769_a_291098]
-
SPĂTARU, Gheorghe (9.IV.1933, Horbova-Herța - 5.IV.1997, Chișinău), etnolog. A făcut studii la Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău (1956-1961) și a funcționat apoi în calitate de cercetător la Institutul de Istorie, la Institutul de Etnografie și Folclor, la Institutul de Istorie și Teoria Artei, precum și la Institutul de Stat al Artelor. Preocupat îndeosebi de teatrul folcloric, S. a stabilit tipologia și zonele de răspândire ale manifestărilor teatrale populare, a cercetat apariția, evoluția și perioadele istorice
SPATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289813_a_291142]
-
din 18341. Mențiunea edițiilor germană și engleză apare În lucrările autorilor indieni sau musulmani despre Lahore 2 sau În cele europene de istorie a medicinei indiene 3. După 60 de ani de la apariție, Früchte aus dem Morgenlande figura În bibliografia etnografiei indiene Întocmită de dr. W. Siegling ca anexă la tratatul de etnografie al lui Sir A. Baines 4. Temperamentului solid, pozitiv și, cel puțin câteodată, naiv În biografia lui Honigberger i-a corespuns acel indicibil dram de noroc fără de care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau musulmani despre Lahore 2 sau În cele europene de istorie a medicinei indiene 3. După 60 de ani de la apariție, Früchte aus dem Morgenlande figura În bibliografia etnografiei indiene Întocmită de dr. W. Siegling ca anexă la tratatul de etnografie al lui Sir A. Baines 4. Temperamentului solid, pozitiv și, cel puțin câteodată, naiv În biografia lui Honigberger i-a corespuns acel indicibil dram de noroc fără de care orice relatare din acest jurnal ar fi fost la fel de anonimă precum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Folclor din Dobrogea și Folclor din Banat, în fine în calitate de îngrijitor al unor ediții: C. Rădulescu-Codin, Literatură populară (I, 1986, în colaborare cu Florica Șerb), Antologia basmului cult (I-II, 1968, în colaborare cu Aurelia Rusu), Romulus Vuia, Studii de etnografie și folclor (I-II, 1975-1980, în colaborare cu Mihai Pop și Florica Șerb), și Ovid Densusianu, Opere (I-VI, 1968-1985, în colaborare cu Boris Cazacu, Valeriu Rusu și Florica Șerb), în ultimele două volume excelând bogatul capitol de note și
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
1973 (în colaborare cu Ovidiu Bârlea); Novac și zâna, pref. Marin Sorescu, București 1973; Toma Alimoș, pref. Mihai Beniuc, București 1973; Poveștile lui Făt-Frumos. Basme fantastice, pref. Valeriu Filimon, București, 1974 (în colaborare cu Florica Șerb); Romulus Vuia, Studii de etnografie și folclor, I-II, pref. Mihai Pop București, 1975-1980 (în colaborare cu Mihai Pop și Florica Șerb); Frumosul românesc în concepția și viziunea poporului, pref. Dan Grigorescu, București, 1977 (în colaborare cu Florica Șerb); C. Rădulescu-Codin, Literatură populară, I, pref.
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
românesc în perspectivă comparată, București, 1971, 398-399; Bârlea, Ist. folc., 573-574; Eugen Simion, Frumosul românesc, LCF, 1978, 16; Șerban Cioculescu, Lirica de gândire, FLC, 1978, 23; Ovidiu Papadima, „Legenda umanității”, „Scânteia”, 1978, 11 242; Silvia Ciubotaru, Romulus Vuia, „Studii de etnografie și folclor”, ALIL, t.XXVII, 1979-1980; Lit. rom. cont., I, 719-720; Nichita Stănescu, Vouă poeți la 50 de ani!, RMB, 1982, 11 695; Dan Mutașcu, „Columnele neamului”, SPM, 1983, 3; Tudor George, Redactor, editor, poet, LCF, 1983, 18; Dim. Rachici
SERB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
de S. sunt foarte scurte, poartă titluri moralizatoare și par să fie mai curând mici nuvele, în care cei necăjiți luptă cu neajunsurile vieții. O contribuție remarcabilă, de data aceasta nu numai în domeniul folclorului, ci și în acela al etnografiei, o reprezintă „studiul istorico-etnografic comparativ” Nunta la români, preferat pentru premiere de Academia Română cărții prezentate de folcloristul S. Fl. Marian. Alte contribuții (Nașterea la români și Înmormântarea la români), anunțate de S. în 1892 și în 1906 ca fiind în
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
fost secretar de redacție (1971-1976, 1986-1990) și apoi redactor-șef la „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, seria Philologia. Face parte din colegiul de redacție al „Anuarului Arhivei de Folclor”. Debutează în „Steaua” (1961). A mai colaborat la „Tribuna”, „Familia”, „Vatra”, „Revista de etnografie și folclor” și a participat la alcătuirea Dicționarului analitic de opere literare românești (I-IV, 1998-2003). Prin studiul tematic, tipologic și poetic, lucrarea Poezia populară de nuntă (1985, reeditată în 2000 sub titlul Nunta în Transilvania (în contextul ceremonialului nupțial
SEULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289649_a_290978]
-
colaboratorilor aveau în vedere problematica îndreptarului amintit. Capitolele destinate folclorului propriu-zis includ un material variat: povești, legende, snoave, glume, păcălituri, obiceiuri tradiționale, cimilituri, cântece, strigături, bocete, jocuri de copii, mai toate de o certă valoare artistică și documentară. Preocupările de etnografie și artă populară sunt concretizate în observații referitoare la port, arhitectură populară, îndeletniciri, instrumente muzicale etc. Se publică, de asemenea, vechi manuscrise laice ori religioase, precum și scrieri de genul Filosofia babelor (text din 1847) ori Pepelea sau Trădiciuni năciunare românești
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
Șildan din Raymond Chandler ori Așa vorbit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche, în transpunerea lui Eugen Crișan. S. mai cuprinde o cronică a revistelor, interviuri, articole comemorative sau consacrate unor artiști sălăjeni, comentarii cu caracter politic, istoric, studii de arheologie, etnografie, sociologie culturală. Alți colaboratori: Emil Hurezeanu, Dina Horvath, T. Tudor Topan, Mircea Breban. M. W.
SILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289669_a_290998]
-
implică, moderat, în luarea deciziei pentru alegerea profesiei. Între cadrele didactice și elevi se stabilește o relație cordială, apropiată, în timp ce participă împreună la activitățile extrașcolare: drumeții, excursii, vizionare de spectacole de teatru și film, vizitare de muzee de artă, de etnografie și folclor, etc. Momentele încărcate de sensibilitate artistică, creează copiilor o anumită stare afectivă care-i îndeamnă spre decizia de a participa la evenimente culturale și cu alte ocazii, le descoperă sensibilitatea și afinitățile pentru anumite activități. Copiii analizează până
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL GHID EDUCATIONAL. In: CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL:GHID EDUCATIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Science/480_a_848]
-
vegetație, faună, monumente naturale, rezervații - contribuie la atragerea de fluxuri turistice și își exercită influența asupra activității turismului, determinând, la rândul lor, forme particulare de manifestare a acestuia. Totodată, potențialul turistic antropic - vestigii arheologice și monumente de artă, elemente de etnografie și folclor, instituții și evenimente cultural-artistice, realizări tehnico-economice și științifice contemporane, așezările umane - atrage la rândul său fluxurile de turiști. Componentele potențialului natural și antropic prezintă interes prin valoarea estetică, cognitivă și recreativ distractivă, calitatea factorilor naturali de cură, posibilitatea
TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]
-
iar 17 erau ucraino-moldovenești), și-au păstrat limba și obiceiurile, au avut și unele manifestări artistice, cum consemnează Paul Ilin, în articolul Încercări de teatru în limba națională la românii transnistreni în anii 1920-1921. O bună secțiune este cea de etnografie, întreținută îndeosebi de Nichita P. Smochină: Prohoadele la românii de peste Nistru, Iarba verde. Din obiceiurile românilor de peste Nistru, Crăciunul, Boboteaza, Anul Nou la românii de peste Nistru. Câteva articole sunt mici monografii de localități: Alex. Cunețchi, Satul Lunca, Dominte Timonu, Satul
TRIBUNA ROMANILOR TRANSNISTRENI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290261_a_291590]
-
culese de Ion Pop-Reteganul, G. Todica, Enea Hodoș, Grigore Sima al lui Ion), Cântece haiducești (adunate de Iosif Vulcan), studii având ca subiect Moșii ori Petrecerea mortului (Simion Mangiuca). După 1900 cercetarea vieții colective se intensifică, mai ales în direcția etnografiei. G. Barițiu, care a organizat în 1881 Expoziția Națională de Artă Populară de la Sibiu, sublinia valoarea artistică deosebită a țesăturilor și cusăturilor populare (Despre costumele naționale românești, 1877, Idei fugitive de industria de casă și de industria mică, 1877, Portul
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
criteriile după care va opera „restituirea caracterului hotărât de poet”. În fragmentele rămase de la T. există numai analiza a patru poezii, urmărind „elementele morfologice, sintactice, fonetice”, „punctuația” ș.a. Acolo unde consultarea manuscriselor rămâne ineficientă, el apelează la lingvistică, stilistică, folclor, etnografie, mitologie, limbi străine, la comparații cu secvențe similare din marii poeți germani. Demonstrația se desfășoară pe fondul unor considerații avântate, chiar lirice, asupra valorii creației eminesciene, însoțite de repetate reproșuri la adresa editorilor care nu au respectat voința autorului și spiritul
TOROUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290231_a_291560]
-
alte texte - scurte „basne”, uneori dramatizate, „băsmuiri în șezătoare” și poeme-basme, al căror rost de îndreptar filosofic și moral e evident. Preocupat de fenomenul culturii populare românești, T. adună în Descinderi în cultura populară (2001) eseuri care vizează domenii diverse: etnografie, etnologie, artă populară, folclor literar, poetica folclorului, etnolingvistică, istoria etnografiei muzeale ș.a. Două articole au în vedere cultura populară românească din Banatul iugoslav și Voivodina. Cercetările lui T. în domeniul istoriei s-au concretizat în participarea, alături de Constantin C. Gomboș
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
poeme-basme, al căror rost de îndreptar filosofic și moral e evident. Preocupat de fenomenul culturii populare românești, T. adună în Descinderi în cultura populară (2001) eseuri care vizează domenii diverse: etnografie, etnologie, artă populară, folclor literar, poetica folclorului, etnolingvistică, istoria etnografiei muzeale ș.a. Două articole au în vedere cultura populară românească din Banatul iugoslav și Voivodina. Cercetările lui T. în domeniul istoriei s-au concretizat în participarea, alături de Constantin C. Gomboș, la elaborarea lucrării Marea Unire reflectată în presa românească din
TURCUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290310_a_291639]
-
filologic al acestuia și contribuția gazetei „Organul luminărei” din Blaj la propagarea ideilor școlii etimologico-istorice) - ambele nesemnate. Se mai pot menționa necrologurile George Sion și George Barițiu și reproducerea unei conferințe a lui B.P. Hasdeu, Noi în 1892. Interesul pentru etnografie vine în completarea activității culegătorilor de folclor, prin articolele Portul țăranului de A. Bucur, Casa, curtea și mobilierul românului de Al. Coltor, Schița monografică a comunei Bucium (despre organizarea gospodăriei, familiei, obiceiuri religioase, ocupații, alimentație) de G. Lupu, O nuntă
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
în România (I, 1909). Activitatea lui include constant acțiunea de promovare a artei țărănești și a monumentelor istorice, scop în care înființase, încă din 1903, împreună cu Ludovic Mrazec, Societatea Turiștilor Români. Din octombrie 1906 funcționează ca director al Muzeului de Etnografie, Artă Națională, Artă Decorativă și Industrială, care va deveni ulterior Muzeul de Artă Națională. Scurt timp, în 1908, este director al Muzeului „Theodor Aman”, pe care îl reorganizează. Din 1911 până în 1926 va fi profesor suplinitor la Catedra de istoria
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]