715 matches
-
stare de euforie a spiritului, al cărei nume propriu e bucuria. Arta, prin perfecțiunea sensibilă, ne împărtășește bucuria infinitului. E un sentiment de uitare a lumii materiale și de evadare imediată în vagul superior al posibilităților ideale. într-un elan euforic, Alexandru Macedonski a exprimat admirabil acest sentiment paradoxal al bucuriei estetice: Voind să uit că sunt din lume, voiesc să cred că sunt din cer. E și măreția, dar e totdeodată și neputința artei redată în acest vers. Ea ne
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ne oprim asupra sublimului, fiindcă e forma cea mai înrudită cu contemplația mistică. Sublimul în estetică e modul cel mai înalt și mai izbitor de manifestare a frumuseții și de experiență artistică. Dacă efectul artei asupra sufletului e o eliberare euforică din lumea contingențelor și o înălțare entuziastă în lumea spiritului, când e vorba de frumos efectul acesta se produce fară stavile, printr-o comunicare de la operă la suflet și de la suflet la operă; între subiect și obiect există o directă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nimica toată. Comicul se definește de obicei ca o disproporție între cauză și efect. Gândiți-vă la proverbul latinesc: Partuhunt montes... Dar atât frumosul, comicul, sublimul cât și derivatele lor produc în sufletul nostru, sub felurite moduri, același sentiment de euforică eliberare, cu deosebirea că sublimul violentându-ne, ne ridică până la un fel de amețitoare experiență a infinitului. Profesorul C. Balmuș a tradus în românește Tratatul despre sublim, celebra lucrare a unui anonim din veacul I al erei creștine. După concepția
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și moduri expresive; Teme: a. exaltarea în fața naturii; b. izolarea vieții câmpenești; c. seninătatea orgolioasă în fața morții, etc. - imaginile artistice, senine sau sumbre, se realizează prin tehnici picturale; au tonuri catifelate, lipsite de stridențe; - pastelul are, ori redă, o atmosferă euforică, ce tălmăcește legătura armonioasă a omului cu natura; sau, o atmosferă apăsătoare, natura părând doar ostilă și neprietenoasă; - colorit: grav, chiar întunecat, sobru, etc.; sau culori vii, deschise; în funcție de starea sufletească a receptorului; (!!) pastelul este apreciat drept corespondent poetic al
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de mai bine. Se așezară pe bancheta din mijlocul sălii, cedând locul din fața gravurii unei cete centipede de turiști însoțiți de ghidul lor zelos. Când nu au decât cinci zile de vacanță pe an, în răstimpul lor oamenii își tropăie euforic, ca rinocerii, libertatea; hărmălaia lor conține și jubilație, și somație: "păzea, că ne-am intrat în drepturi!" E-atâta ostentație în acest fel de a se prevala de modicele concesiuni făcute lor de menghina funcționalului încât anemica reanimare se însoțește
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
prezența unor tulburări cognitive, durata bolii, o evoluție progresivă și existența unei dilatații a ventriculilor cerebrali, element care sugerează originea lui neurologică, dovedită și de gravitatea lui în formele spinale pure ale SM. În studiul lui RABINS și colaboratorii, pacienți euforici prezentau totuși același grad de suferință emoțională ca și subiecții noneuforici. Acest lucru poate fi interpretat ca o discordanță între comportamentul emoțional spontan și reactivitatea emoțională care poate evoca o disconexiune frontală. b2. Depresia este descrisă ca simptom întâlnit în
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
rang de geniu sonor. Muzica ne poartă departe, ne duce pe tărâmuri magice, în locuri de vrajă, paradisiace. Undele melodice zboară și odată cu ele ceva din noi, ceva desprins de teluric pentru a plana ușor către înălțimi amețitoare. O stare euforică, indescriptibilă, ceva de genul razei purtătoare în infinit, ne cuprinde și uităm de noi, uităm de totul. Unde suntem? Muzica se sprijină pe har iar omul pe prelungirile sale metafizice, pe ființa dincolo de ființă. Muzica capabilă de revelații sublime. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de alții, chiar și temporar sau în mod superficial. Comunitatea aceasta însă se bazează pe hoinăreli nomade, pe legături întîmplătoare, pe un du-te-vino fără nici un sens și pe o viziune asupra vieții ca o serie de momente disparate de intensitate euforică, punctate de perioade de banalitate și lipsă de sens. Stilul filmului Slacker utilizează strategia postmodernă a fragmentării și descompunerii unității narative, prezentînd o serie de "felii" de existențe, fără o prea mare legătură unele cu altele, care se deplasează sinuos
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
totul la semnale și clișee. 19 Conceptul de "postmodernism" pe care îl folosesc aici îi aparține lui Jameson (1991) care se concentrează asupra experiențelor sau imaginilor plate, unidimensionale, lipsite de legătură între ele și fragmentate, dar punctate de momente de euforică intensitate. Acest concept descrie atît forma filmului Slacker, cît și textura experiențelor și modului de viață al personajelor. 20 Printr-o coincidență, în perioada în care se turna filmul, eu predam un curs despre modernitate/postmodernitate, foloseam în cursul meu
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
putere a lui Saddam Hussein, efectele distructive pentru mediu se pot prelungi pe parcursul mai multor ani, iar instabilitatea regiunii poate arăta în final că Războiul din Golf reprezintă o cutie a Pandorei, care a produs un scurt moment de entuziasm euforic, urmat de o lungă stare de mahmureală. În consecință, prezentarea pînă la saturație în televiziune a acestor evenimente politice dramatice are două tăișuri: poate determina populația să sprijine intervenția Statelor Unite, așa cum s-a întîmplat în timpul Războiului din Golf; dar imaginile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
supradeterminată că individul este într-adevăr un subiect stabil care are o identitate definită (Coward și Ellis, 1977; Jameson, 1983, 1991). S-a susținut, așadar, ideea că în cultura postmodernă subiectul s-a dezintegrat într-un flux de momente intens euforice, fragmentate și lipsite de legătură între ele și că sinele modern lipsit de un centru nu mai cunoaște experiența anxietății (într-o societate în care maladia psihică postmodernă tipică este isteria) și că nu mai are profunzimea, stabilitatea și coerența
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de multiplicitate a opțiunilor a reprezentat problema principală a sinelui modern, producîndu-i o stare de anxietate și o criză de identitate. Pentru sinele postmodern însă, anxietatea dispare pentru a face loc unei cufundări într-o multitudine de fragmente de experiențe euforice și de frecvente schimbări de identitate și imagine. Nu aș merge totuși atît de departe încît să afirm, așa cum a făcut Jameson (1984: 62 f), că în cultura postmodernă anxietatea dispare și nici nu aș vrea să neg că aceste
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
urmare, într-o manieră avangardistă, Anderson utilizează tehnici postmoderniste pentru a pune problema artei și lărgește hotarele acesteia prin reprezentațiile ei. Acestea nu pot fi cumulate pentru a produce o anumită semnificație unificatoare, "textul" fiind total fragmentat, punctat de momente euforice, dar fără sensuri mai profunde. Atunci cînd afirmă "Limba este un virus venit din cosmos", citîndu-l pe autorul William Burroughs care apare pe scenă chiar înainte de spectacol pentru a recita cîteva comentarii caracteristice lui, avînd ca temă elemente precum ochii
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
ca, pentru a eticheta un produs cultural drept un exemplu de postmodernism, acesta ar trebui să evidențieze un proces de deconstrucție a expresiei și sensului, să rupă înlănțuirea de semnificații și să proiecteze un joc de semnificanți plați, de imagini euforice care se sustrag sensului și interpretării, ca în definiția conceptului de postmodernism dată de Jameson (1991), cu care operez eu. În opoziție cu un asemenea text postmodern lipsit de profunzime, marea majoritate a creațiilor Madonei necesită interpretare, iar unele conțin
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
o bucată de noapte, la fel poate să se întîmple ca și de pe urma fericirii să te pomenești treaz în toiul nopții. Așa se va întîmpla la Jilava, mult după primirea botezului, celui convertit la dreapta credință. E într-o stare euforică ce nu-l lasă să doarmă, un preaplin de viață îl copleșește: Îmi venea să mă reped jos din pat ori de pe prici, să alerg, să strig de bucurie, să-i zgîlțîi și pe ceilalți, să le spun cît sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
viziune, „diletanților”, „provincialilor” -, toate acestea, după umila mea părere, nu fac decât să acrediteze strigătul de alarmă pe care-l lansa în singurătatea sa de vultur ideatic un Nietzsche când anunța decadența și decadentismul lumii europene. Ne aflăm, iată, în euforică, sceptică, „amabilă” și sclipitoare decadență și una dintre formele ei nu cele mai „nevinovate” este reducerea Omului la stricta sa ambiență, ca un produs perpetuu și fatal al condițiilor socio-istorice. Capitolul II Aceștia au fost prietenii apropiați, „complicii”, „frații literari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
alta, din câte ni s-au păstrat în scris: un fel de tacla superioară, în care de atâtea ori avântul verbal confiscă pentru sine inițiativa povestitoare și chiar se aruncă în deplină neatârnare. Vorbele, făcute astfel, de un continuu suflu euforic, să gâlgâie și să clocotească, ajung la neașteptate răsfățuri ritmice și își răspund cu potriviri de sunete, asociindu-se singure mai mult după sonorități, decât după înțeles. Cum ar fi de exemplu: ‘‘ Poate acesta-i vestitul Ochilă, frate cu Orbilă
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
pe cine era acolo, mai mult șoptit, dacă pot să vorbesc cu redactorul Lăncrănjan. — Acum nu se poate pentru că a plecat în concediu, mi s-a răspuns, veniți altă dată. O imensă ușurare m-a cuprins și am coborât scara euforic, parcă plutind. Deci confruntarea se amâna, deci rămânea pe altă dată, deci mi se mai dădea un răgaz... N-am revenit și nici nu știu dacă Ion Lăncrănjan a citit vreodată acea compunere a subsemnatului, dar acum mă bate gândul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
e cea mai reușită creatură care a mâzgălit câte ceva. I.B.M. un rachiu, că sunt bun de-mi vine să și plâng! Sunt unele diferențe și în ce privește alcoolizarea. Băutorul de capitală, aveam să constat, are charismă, e preocupat de soarta semenilor, euforic. Îi consideră pe toți frații lui, e generos. Bețivul de provincie e respingător, libidinos, n-are maneră și i se pune frecvent pata. Îi detestă pe toți. Nici măcar pe sine nu se suportă. Între cele două războaie, un ploieștean angajase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cultura asta oficială nu prea mai există. Vulgaritatea și prostia au căpătat legitimitate. Disident devii dacă citești literatură de calitate. O formă de protest. Să citești pentru a te răzbuna. Scriam, de obicei, dimineața - și scrisul îmi crea o stare euforică. De bucurie nemaipomenită. După care plecam. Undeva. De fiecare dată. Plecam cu starea aceea căpătată de la scris. Parcă ar fi vorba despre o boală cu care te-ai pricopsit pentru că ai stat în curent prea mult. Aveam în diminețile acelea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
că are sute de ani. Oricum, bătrânețea e doar o aparență: de fapt, e plin de forță, e de o vitalitate formidabilă. -Veniamin, copile, confirmă că a mers perfect, sunt sigur că a mers!..., ne întâmpină el volubil și deplasat euforic. -Da, am visat, zic eu. Dar am o problemă, ceea ce am visat este adevărul sau...? Truman se rotește de câteva ori în zbor, apoi se așază pe umărul lui Lazarus și catadicsește să limpezească situația: -Asta n-am cum să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
defunctul să fi sperat ceva de la viitor, iar familia să fi confundat așteptarea cu trăirea. Ar mai fi fost o posibilitate ca anunțul să fie, în felul lui, corect. Să-l fi privit pe unul dintre pacienții Spitalului 9, secția euforici incurabili. De câțiva ani, am reînceput să-mi construiesc un soi de viitor, însă numai pentru ai mei. O fac, la fel ca mulți alții, cu discreție. Iar dacă mă încumet, e pentru că viitorul, deși cețos, presupune niște dimensiuni, implică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vocea lui nazală accentuînd porecla onomatopeică a țării noastre, de ce n-ai zis așa de la-nceput? Cu o bătaie din palme, a comandat niște sendvișuri cu brînză nemaipomenite - ceea ce m-a mulțumit pe deplin. Apoi s-a pierdut În descrieri euforice ale numeroaselor sale fapte eroice, fălindu-se cu frica și respectul pe care i-l poartă oamenii din regiune pentru faptul că este un țintaș extraordinar. Pentru a o dovedi, și-a scos pistolul și i-a spus lui Alberto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
altă parte, continuam să urăsc perfidia apei. Cu toate astea, ajunsă la malul râului, mi-am vârât în buzunarele de la palton două pietre mari. Era primăvară, soarele era lânced, mlădițele proaspete de plop miroseau dulce-amărui ca zahărul ars. Eram ușor euforică la gândul că aș putea să ies din încercuire. Ce-ar fi s-o șterg din viață discret și șmecher, așa-mi ziceam, și când, data viitoare, anchetatorul va pofti să mă mai frece - ia-mă de unde nu-s! Iar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
piciorușe întremate, privind optimist la grupul de copii pe care-l conducea ca un adevărat ghid calificat. Morarul-șef! Da... De atunci și până astăzi, la vârsta de 75 de ani, trăiesc mereu și mereu cu aceeași senzație inexplicabilă, puternică, euforică și halucinantă ori de câte ori pronunț numele de morar sau moară, sau dacă numai mă gândesc la ele și le rostesc mental: cavitatea bucală și fosele nazale îmi sunt invadate instantaneu de un puternic fluid aromatic și amețitor alcătuit din mirosuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]