7,893 matches
-
să-l iubim. Urmându-l pe Mântuitor, îl iubim pe Dumnezeu și astfel suntem în Paradis. Divinitatea o găsim și o pierdem la un nivel personal, deci nu mai putem vorbi de relația om divinitate în epoca modernă ca în evul mediu. Putem să simțim divinul, dar acesta nu e o pate din noi. Bucuria vine din a fi Copiii lui Dumnezeu, și nu Dumnezeu împărțit în noi. "Detașarea, acțiunea dezinteresată, non acțiunea constituie etosul lumii din Extremul Orient", dar aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca pe o mărgea îl suflu ștergându-l de tot ce-i urât. Și cum cobor, știu că aici , în acest loc, sub India, sub arabi, sub Sumer cu soarele și demonii săi, lângă Egipt soare, sub Olanda, Londra, lângă Evul Mediu, istoria se modifică; se conturează asemenea unei dansatoare minuțios, feminin împodobite; se iubește. Aici, în cetatea ce stătu în fală puțin timp, ce dispăru fără urmă, se vede altfel. Din mine se vede altfel. Cum? Istoria lor e într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
clasa a IX-a de istorie. Și mayașii, incașii, toată America centrală cu ale ei. Cicluri, ceruri, soare și sânge, feciorie și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea faină și originală, sălbatică. Să nu uităm China și Japonia. Apoi au venit Evul mediu, Epoca modernă și Epoca contemporană. Irlanda. · Totul e clar. Și logic. Păreri și simțuri. Perfecțiunea. Apoi vin restul. Viața perfecțiunii vine prima. Există păreri. Există persoane deosebite și persoane ce merită. Există persoane ce nu ți-au fost alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
care îl făcuse să tresalte pe Suveranul Pontif. Dacă în spiritul conciliului mi-ar fi solicitat serviciul pentru reformarea serioasă a curiei, fără îndoială nu i-aș fi refuzat încrederea mea. Dar absolutismul sistemului roman, care își are originea în Evul Mediu și căruia Paul al VI-lea, evident în acord cu nucleul dur al curiei, nu voia să renunțe, nu merita și nu merită nici în prezent încrederea. Acum, după aproape cinci decenii, privind înapoi sunt în măsură să recunosc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
certitudini. Prima este că noi trăim într-o lume unică, dar cu o multitudine de religii și culturi. De aceea nu se poate face referire la o singură religie împotriva tuturor celorlalte. A doua este că nu mai trăim în Evul Mediu sau în perioada Reformei. În fața milioanelor de persoane care astăzi nu sunt religioase, nu putem face referire, chiar dacă suntem credincioși, doar la religie. Astfel s-a conturat întrebarea principală, plecând de la premisa pluralității religiilor și ideologiilor: care poate fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
răspuns printre meditațiile mai mult sau mai puțin strălucite și uneori chiar plictisitoare ale filozofilor și literaților despre conceptele de "viață, sens, sens al vieții?" Desigur, nu consider complet inutilă o dezbatere despre ceea ce reprezintă o problemă controversată încă din Evul Mediu târziu, și anume dacă ideile noastre sunt doar nume (nomina) pentru a indica manifestările singulare ale realității, cum susține curentul de gândire al nominaliștilor, sau dacă ideile noastre abstracte au un fundament în lumea reală, cum spuneau realiștii. În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sensului întrebării despre sens, mi se pare important a clarifica repede un lucru: multe secole oamenii nu și-au pus absolut deloc întrebarea despre sensul vieții în acest mod. Pentru oamenii Bibliei ebraice, cei ai Noului Testament și chiar a Evului Mediu, întrebarea despre sensul vieții era irelevantă. De ce? Pentru că plecau de la premiza că o astfel de întrebare avea deja un răspuns dintotdeauna. Sensul vieții era clar: Dumnezeu și observarea poruncilor sale. Iar această credință a individului era împărtășită de întreaga
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ca preț de răscumpărare. În fine, chiar și motive militare: moartea lui Isus ca armă împotriva puterilor răului. Această multitudine a interpretărilor biblice lasă multă libertate de interpretare oricărei generații viitoare. O teorie a crucii unitară există doar începând cu Evul Mediu. Însă teoria satisfacției a Sfântului Anselm d'Aosta (mort în 1109), care cu o rigoare logică extremă voia să demonstreze că sacrificiul Fiului lui Dumnezeu pe cruce trebuia să oprească ura lui Dumnezeu, a întâlnit o opoziție tot mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și de pace, din momentul când creștinismul, odată cu împăratul Constantin, câștigase puterea în Imperiul Roman) a devenit, tot mai mult, un simbol al luptei și ale victoriei, îndeosebi pentru soldați, conducători de state și inchizitori. Cruciadele și persecuțiile împotriva ereticilor Evului Mediu fuseseră teribile, dar deloc mai prejos, au fost cruciadele acelor crusaders din secolul XXI (în Iraq și Afganistan), care, în aceeași măsură, au considerat că îl au pe Dumnezeu de partea lor în timp ce ucideau mii de oameni. În acest
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să refuzăm comercializarea ieftină a acestui simbol de către o industrie abilă a obiectelor sacre; urmarea crucii pentru mine nu înseamnă nici identificare mistică. Și în acest caz: nu am nimic împotriva misticii semnificative a suferinței și a crucii, născută în Evul Mediu, cea a Sfântului Francisc din Assisi sau a misticilor spanioli. Dar sunt împotriva identificării lingușitoare cu suferința Unicului, ce duce la pierderea distanței și a respectului. O astfel de identificare este regretabilă în special când ierarhii Romei poartă crucea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
împrejurări: pentru a continua linia familială, având menirea de a păstra vie memoria părintelui adoptiv după moartea acestuia, respectiv ca acte de caritate îndreptate spre copiii care, în diferite circumstanțe, rămâneau fără îngrijirea părintească 9. După declinul Imperiului Roman, în Evul Mediu practica adopției devine mai puțin acceptată. În societatea medievală, relațiile de sânge capătă o importanță extremă. În Common Law, în Anglia, dreptul tatălui de a-și crește copiii este considerat a fi unul dintre cele mai sacre drepturi. Părintele
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
ce a schimbat întrucâtva după cum vom vedea mentalitatea celor din biserică și le-a deschis perspectiva, dacă nu a unei înfrățiri reale, cel puțin al unei apropieri sincere. (Flacăra Sacră, II, 2, 1935, p. 2-4) Cremațiunea și religia creștină [III] Evul mediu, caracterizat printr-o ocultă pasiune religioasă asupra spiritului științific și ridicarea la rangul de dogmă a celor mai extravagante prejudecăți, avu darul să pregătească vrând nevrând o reacțiune nu numai socială, dar și bisericească. Cu secolul al XVIII-lea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se fălea, că plutește pe sânge de martiri. Hecatombele de victime n-au fost făcute atât de cruzimea împăraților, cât de convingerile și idealismul de care erau stăpâniți credincioșii prin biserică. Secolele trecute, deci, și-n special cele primare și evul mediu, au constituit era speculațiilor metafizice. Pontifii bisericei nu se mulțumeau numai cu fixarea dogmelor și canoanelor, ci-și mai găseau timp liber, să disece tot felul de chestiuni abstracte, pe care imperios le cerea mintea omenească. Cu începutul secolului
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Monahilor criticându-l vehement pe Calinic I. Popp Șerboianu pentru susținerea ideii cremațiunii În seria ISTORIE au mai apărut: (selectiv) Aventura gîndirii europene, Jacqueline Russ Cetăți medievale. Dincolo de ruine, Alexandru Husar Contribuții la istoria spațiului românesc în perioada migrațiilor și Evul Mediu timpuriu (secolele IV XIII), Ioan Marian Țiplic Cuțitul și otrava. Asasinatul politic în Europa (1400 1800), Georges Minois Drumul României spre independență, Frederick Kellogg Electoratul din România în anii democrației parlamentare, Sorin Radu Istoria Balcanilor, (vol. 1, 2), Barbara
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
activitățile economică, meșteșugărească, artistică, intelectuală, morală, religioasă merg mână-n mână, și indiferent pe care o privilegiază comentatorul, acesta constată avântul simultan al cunoștințelor practice, tehnice și teoretice al căror rezultat poartă numele Sumer, Assur, Persia, Egipt, Grecia, Roma, Bizanț, Ev Mediu, Renaștere. Aici, în aceste "spații" privilegiate, toate valorile care caracterizează omenirea înfloreau simultan. Ceea ce se petrece sub ochii noștri este cu totul altceva. Suntem de la începutul erei moderne martorii unei dezvoltări fără precedent a cunoștințelor care alcătuiesc "știința" și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
profesională, Editura Trei, București, 2001. Bocancea, Cristian; Neamțu, George, Elemente de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 1999. Bocioc, Florentina, „Sănătatea reproducerii”, în O. Dragomir; M. Miroiu (coord.), Lexicon feminist, Editura Polirom, Iași, 2002. Bock, Gisela, Femeia în istoria Europei, din Evul Mediu până în zilele noastre, Editura Polirom, Iași, 2002. Bourdieu, Pierre, La Domination masculine, Seuil, Paris, 1998 (ed. rom.: Dominația masculină, traducere de Bogdan Victor Ghiu, Editura Meridiane, București, 2003). Bourdieu, Pierre, Simțul practic, Editura Institutul European, Iași, 2000. Bowlby, John
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
șasea sau a șaptea." L-am luat de braț, dar mâneca e goală, o ultimă și tristă păcăleală. Eu ruguri n-am aprins Eu ruguri n-am aprins, am ars pe rug, eu n-am pus lumânări la căpătâiul unui ev defunct, eram o trestie, iar frumusețea-n jur cu nuferii plutea, și pruncul Moise era-n apropierea mea, era. Eroul Bellerophon îmi aparții doar în închipuire, tu exiști și mă scoți din fire, iată, această lungă tăcere la telefon, mă
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
mai mult decât bărbații în societatea contemporană? Întrebarea nu se referă exclusiv la literatura de ficțiune, ci, dimpotrivă, la literatură în general. Dincolo de gradul discutabil de relevanță, statisticile rămân o premisă și ele reflectă o situație demnă de analiză. În Evul Mediu, Europa trăia „demonizarea femeii" (dacă ar învăța să scrie, susțineau clericii și laicii deopotrivă, femeia ar așterne pe hârtie misive de amor, așa că e de dorit să i se citească doar rugăciuni și scrieri religioase). La începutul celui de-
De ce femeile citesc mai mult decât bărbații () [Corola-journal/Journalistic/80713_a_82038]
-
trei fiare de lopată, de culoare neagră, pe fond galben, dispuse cu trei unghiuri egale între ele. Este o localitate lipsită de însemnătate, pentru că am căutat-o zadarnic în mai multe atlase. Interesantă este și denumirea provinciei, Ostergötland, care în evul mediu era numită "ducatus Ostrogothia". Să fie oare vreo legătură între alegerea acestui nume emblematic de către scriitorul-diplomat român și prezența - ce-i drept, foarte trecătoare - a ostrogoților în spațiul de la Dunăre și Carpați. Dacă urmele ostrogoților în limba română sunt
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
României; Exilanți, emigranți, remigranți; Intelectuali, politicieni, instituții; Biserici, religie, politică; Direcții noi în cultura română?; Occidentul după 1945; România și vecinii săi; România și Occidentul; Europa și America; Globalizarea. Pe urmele lui George Duby care a oferit imaginea unui „alt Ev Mediu”, Sorin Antohi și Virgil Nemoianu pun într-o lumină oarecum inedită situația culturală din anii ’50. În răspăr cu poncifele istoriei literaturii, Sorin Antohi afirmă că, `n ce privește reconstituirea mediului social, romanele realismului socialist din anii ’50 sunt
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
operează, însă, și un decupaj "longitudinal", care are drept finalitate relevarea structurii integratoare a operei romanești. În Formele liricii portugheze (1985), criticul ne oferă, sub forma unor analize de stilistică aplicată, o perspectivă sintetică, totalizantă asupra liricii portugheze, de la perioada Evului Mediu la Pessoa, identificând, în spațiul acestei poezii, o "structură comună", un arhetip stilistic ambivalent (concentrare oximoronică/ extindere discursivă), prin lentila căruia e percepută lirica portugheză, considerându-se că "scopul investigației structuraliste rămâne acela de a introduce claritatea. Modelul propus
Cealaltă față a criticii literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7020_a_8345]
-
În mintea multora dintre noi, secolul al XIII-lea nu poate fi legat de nici o reprezentare. E precum o secvență goală dintr-o depănare cronologică lipsită de conținut. O pată oarbă fără identitate spirituală, asemeni majorității veacurilor ce dau carne Evului Mediu. Lacuna nu ar fi din cale afară de rușinoasă dacă, deschizînd cartea lui Alexander Baumgarten, nu am afla că secolul cu pricina nu numai că are un profil distinct, dar că polemicile pe care le-a găzduit îi conferă un
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
și cu atât mai puțin că imprimeul ce reprezintă un chip uman ar fi fost cel al Mântuitorului. Multă vreme s-a susținut că materialul măsurând aproape patru metri lungime și un metru lățime ar fi un fals datând din Evul Mediu. Specialiștii de la Agenția pentru Dezvoltarea Economică și noi Tehnologii (ENEA) din Italia au încercat vreme de ani de zile să deslușească misterul Giulgiului din Torino și au ajuns la concluzia că modul prin care ar fi fost imprimată imaginea
Giulgiul din Torino este autentic, potrivit ultimului studiu () [Corola-journal/Journalistic/67716_a_69041]
-
și Nopți de Literatură" organizat de Uniunea Scriitorilor din România. Acest eveniment este evocat în mai multe din poeziile dumneavoastră. Într-una scrieți:„Când ești pus la zid / glonțul nu te absolvă / și nici statuia de bronz / din mijlocul pieței... / Evul dictatorilor/ se suprapune adesea / peste cel al poeților/ Din ei se nasc atunci eroi - și morți." (trad. de Farkas J.) Despre această poezie spunea domnul Dumitru Țepeneag că „Ideea că până la urmă dictatorul nu are altă menire decât a-l
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
în zodia imaginii. Totul tinde să se vizualizeze. Chiar și cartea destinată să fie citită devine uneori carte-obiect, oferită preponderent privirii ei globale. Oricum aspectul grafic al oricărei cărți are astăzi o deosebită importanță, pe care o mai avusese în evul mediu, când manuscrisele erau pictate, dar și-o pierduse treptat după apariția tiparului. Același fenomen se petrece și în domeniul artelor spectacolului, unde decorul, care era doar fundal, sugerând mediul ambiant, tinde să devină partener cu drepturi egale al celorlalte
Zodia imaginii by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/7939_a_9264]