629 matches
-
armatei iugoslave și porniseră pe șoseaua paralelă cu râul Vrbas. Ajunseseră la Dragovac dis-de-dimineață, când aproape toți locuitorii erau la câmp. Opriseră mașina În fața primăriei și se plimbaseră nestingheriți de nimeni. Fără ostilitate, fără cooperare; la orice Întrebare, oamenii răspundeau evaziv ori tăceau. Nimeni nu știa nimic despre croați, nimeni nu văzuse croați. Nimeni nu-și amintea de ei. Singurul incident avusese loc pe vatra fostei biserici catolice, unde doi milițieni cu vulturul sârbesc pe capele le ceruseră actele. No foto
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
coordonatele tematice și stilistice care vor fi regăsite, cu nesemnificative modificări de nuanță și tonalitate, în volumele următoare, Biblioteca din Nord (1986), Mesagerul (1992) și Fiara melancolică (1999). D. este un tragic livresc, un neoexpresionist și un neosuprarealist, un metafizic evaziv, uneori teatral. Este, în primul rând, o voce dedublată, prinsă într-un iremediabil conflict între irealitate și realitate, livresc și autentic, între moarte (cuvinte) și viață (iubire), între tragismul, prozaicul și absurdul existenței, explorând, asumând și refuzând oricare dintre ipostazele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
oamenii spun adevărul aproape tot timpul", el susține că "înșelătoria nu ține cont de clasa socială", și că "aproape toate (sau poate chiar toate) rapoartele cercetătorilor sînt măsluite". Totuși, colegii săi sociologi "nu au mințit. Pur și simplu au fost evazivi în tratarea acestui subiect" (Douglas 1976:xiii). Cu toate acestea, propriile lor studii arată că majoritatea oamenilor, sau cel puțin majoritatea americanilor, au mai spus cîte o minciună uneori. De asemenea, este cunoscută existența unor așa-ziși mincinoși patologici, care
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
interesele adversarului, în folosul propriu. Inamicul este de obicei indus în eroare asupra forțelor adverse (fie în mod pozitiv sau negativ), asupra strategiei, armelor folosite și a momentului acțiunii. De exemplu, Whaley (1984:56) notează că pînă în 1935 manevrele evazive ale Germaniei aveau scopul de a ascunde intenția de a declanșa război. În acel an s-a schimbat politica; guvernul a dorit să amîne explozia ostilităților pînă în momentul în care inamicul ar fi depășit din punct de vedere al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
băieții, pe o scală indicînd tendința de a falsifica răspunsurile la un chestionar despre anxietate. De asemenea, Albert (1972:77) relatează că în Burundi, fetele aparținînd unei ierarhii superioare erau inițiate în "arta de a tăcea și de a fi evazive", calități care lipsesc din procesul de socializare al fraților lor. Inițierea în nesinceritate nu se limitează numai la "arta de a tăcea", fie în Burundi sau oriunde în altă parte. Albert (1972: 84) menționează că "Tehnica Rundi de a evita
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
directe spuse de băieți aveau mai mult succes decît cele spuse de fete. O diferență similară în funcție de sex a fost observată și la adulți. Atunci cînd mint, femeile au tendința de a face afirmații pe ocolite, avînd o atitudine mai evazivă decît atunci cînd spun adevărul, în timp ce la bărbați diferența nu este prea mare. Unul dintre numeroasele contexte în care se deprind aceste capacități este joaca și mai ales jocurile ale căror reguli favorizează sau cer practica înșelătoriei. Chiar o simplă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în momentul în care bărbații vieții lor încep "să întrezărească posibilitatea practică a fericirii". E ca și cum, într-un exces de pudoare sufletească sau de groază subită, am alunga perspectiva împlinirii. Chestionat în acest sens, Houellebecq dă un răspuns deconcertant și evaziv, disimulîndu-se în spatele măștii scriitorului manipulat de creația sa: " Pentru că nu știu ce altceva să fac cu personajele simpatice decît să le ucid"! Iat-o deci pe drăgălașa Annabelle, de care Michel este platonic îndrăgostit din copilărie, stingîndu-se treptat de-a lungul aventurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este aspectul care a determinat relația inițială, sau confuzia dintre realism și disciplina relațiilor internaționale. REALISMUL ȘI CRIZA ENDEMICĂ DE IDENTITATE A DISCIPLINEI RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE Disciplina relațiilor internaționale este o disciplină a cărei esență și ale cărei granițe sînt mai evazive decît ale celorlalte științe sociale. Se pot identifica două moduri tradiționale de a distinge o disciplină. Primul este definiția pe baza obiectului independent; de pildă economia, cel puțin în accepțiunea unor savanți, tratează despre distribuția eficientă a bunurilor într-o
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care el a numit-o pluralism. Dincolo de această aparentă ireductibilitate a teoriilor, Holsti și Banks duc foarte departe concluziile asupra posibilei evoluții a disciplinei relațiilor internaționale. Deși ambii sînt de acord că eforturile de căutare a unei singure paradigme rămîn evazive și că dezbaterea nu se desfășoară între, ci în cadrul școlilor de gîndire (vezi și McKinlay și Little 1986: 266-73), ei vizează obiective diferite. Din natura paradigmatică a teoriilor în disciplina relațiilor internaționale, Holsti a putut deduce că șansele de a
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
paradigmei sale. Savanții au căutat sensul fragmentării din ce în ce mai accentuate și aparent ireversibile a disciplinei în incompatibilitatea valorilor. Aceasta justifică stabilirea programelor de cercetare și evită provocarea fundamentală la adresa asumpțiilor empiriste din relațiile internaționale și economia politică mondială, adică faptul că evaziva căutare a unei paradigme unice acceptate, în această disciplină, nu este atît produsul ideologiilor politice diferite, cît al dependenței de teorie a tuturor evenimentelor. Nu valorile incompatibile ale cercetătorilor, ci natura construită a oricărei cunoașteri este cea care poate duce
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
alăture-mpreună, Formîndu-i pe sub nouri cu zborul o cunună, Un larg cortegi funebru ce lasă unde trece De albe oseminte o cladă tristă, rece!” Citind aceste versuri, un fapt se observă: poezia, ieșind de sub regimul solarului, grațiosului, devine mai puțin evazivă, indistinctă. Stimulată de sentimentul ororii, fantezia inventează imagini pline, de o materialitate puternică. Haosul alecsandrian este populat de păsări rău prevestitoare: vulturi, ulii, buhne și corbi. Umbrele groase, ceața densă, „fantasmele tupilate”, vedeniile mari, tăcute” dau impresia de vitalitate monstruoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
care le apărea drept modelul prin excelență al guvernării unui stat socialist. Pe cale de consecință, Gheorghiu-Dej și camarila sa au încercat să escamoteze și să minimalizeze impactul destalinizării asupra realității politice românești. Partidul Muncitoresc Român (PMR) a reacționat tardiv și evaziv la denunțarea cultului personalității operată în cadrul celui de al XX-lea congres al PCUS. Noi am procedat prudent", afirma Emil Bodnăraș în 1957, așteptând ca "lucrurile să-și arate toate fețele" (Breazu: 2001, 150). 4.1. Redescoperirea failibilității: reverberații intersistemice
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
La încheierea convorbirilor dintre Ceaușescu și Nixon, liderul RSR își va "exprim[a] convingerea că, întorcându-se în SUA, după această lungă călătorie, (Richard Nixon, n.m.) va fi, într-un anumit sens, un prieten al României". Nixon va confirma, oarecum evaziv, dorința lui Ceaușescu: " Niciodată nu voi fi un dușman al României și cred că întotdeauna voi fi prietenul României" ("Niciodată" în Dosarele istoriei...: 2004, 34). După 1969, între cei doi lideri se vor stabili cu timpul chiar o anumită amiciție
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Tito, "ca URSS să nu ne atace și pe noi. Să nu le dăm pretexte". Emil Bodnăraș, însoțitorul lui Ceaușescu în vizita din Iugoslavia, va contraargumenta: "Cel mai probabil e că va trebui să luptăm împreună". Tito va răspunde însă evaziv, sugerând conducerii române că se află pe cont propriu. Exaltarea romantică a lui Ceaușescu întâmpina luciditatea rece a lui Tito. De fapt, acesta a fost și sfatul dat de liderul iugoslav delegației române: prudență, moderație, "luarea de poziție pozitivă, ca
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
exportatoare de "produse textile, medicamente, unele mașini, echipament energetic", Cehoslovacia ca exportatoare de "utilaje și instalații industriale, mașini-unelte, mijloace de transport, produse ceramice și electrotehnice", Polonia ca exportatoare de "cocs, produse electrotehnice, produse textile, unele mașini și utilaje". Din limbajul evaziv și paragrafele extrem de reduse acordate comerțului cu RDG și Albania în lucrarea Geografia economică a țărilor socialiste, scrisă de C. Herbst și I. Lețea, putem deduce că relațiile politice cu aceste state nu se aflau la un nivel prea ridicat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de față, avînd în vedere perfidiile Rusiei legate de extinderea NATO, România, deocamdată ținută într-o expectativă riscantă în raport cu celelalte surate din... primul val, trebuie să acționeze (diplomatic) rapid și eficient. Trebuie numiți ambasadori noi (în locul celor iliescieni, dubioși și evazivi) mai cu seamă la Bonn și Moscova, unde se cere cîștigată bătălia. Orice ezitare, orice întîrziere poate fi fatală. Știm însă că noua putere este decisivă. Și va fi cîștigătoare. Zilele trecute, Uniunea Scriitorilor a înmînat puterii o listă cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de imagini tari” în fața unei eternități dumnezeiești sau satanice. În Careul cu raci (2003), cea mai importantă carte de versuri a sa, P. se dezvăluie un neomodernist expresionist, ezitând între suferința melancolică, neputincioasă și revolta amenințătoare, între transparența și alegoricul evaziv al notației, între voința de puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Susținerea ideologică a vreunei guvernări este cu totul altceva. A avea o atitudine angajantă (à la Foucault) și a susține doctrinar un partid (à la Fukuyama) nu sunt echivalente și nu pot fi desemnate sub o umbrelă comună, decât una evazivă, de confuzie generalizată. Atitudinea angajantă și servilismul politic sunt două aspecte total diferite. Problema este că, prin renunțarea la o atitudine obiectivă, de critică echilibrată și la o prezentare imparțială a evidențelor, se ajunge la o ideologizare și o politizare
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
lui sunt tipuri caragialiene (micul funcționar, cocota adulterină, cuplul de vilegiaturiști) mai adânc personalizate și umanizate, iar anumite scene dezvoltă în același sens găunoasele și sincopatele pseudoconversații din "șarjele de atelier" ale lui Caragiale: Ștefan: Capricii. [...] I-ai vorbit? Bogoiu (evaziv): Daa... Ștefan: Și? Bogoiu (același joc): dee... Ștefan: Cam puțin. Daa...Dee... Ce spune? Bogoiu (deodată devenit solemn): Dragul meu... Vezi... Viața... Înțelegi... Ștefan (îl priveste atent, căutând să descifreze încurcătura lui): Nu înțeleg. Bogoiu: Nici eu.223 În piesa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vină imediat cineva la tine. Să iau un loc? O să vină cineva la mine? Ce naiba i-a apucat? Păi nu-i mai bine să urc direct? sugerez. — Nu sîntem... prea siguri pe unde e Luke. Karen are un aer destul de evaziv. — Probabil e mai bine să... Începe, dregîndu-și drege glasul. O să coboare Adam la tine imediat. Nu-mi vine să cred. Adam Farr e directorul de corporate communications. El e cel la care apelează de fiecare dată cînd apare o situație
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fi bine să mă duc acasă, să mă odihnesc. Mă duc să zic „pa“. — Bună idee, mă aprobă Jess viguros. Păstrează-ți energia pentru mî... tace, stresată. — MÎine? zic, nedumerită. Ce e mîine? — Adică... pentru copil. Jess Își ferește privirea, evazivă. Pentru naștere. CÎnd o fi ea. Ce naiba vrea să... Și atunci mă izbește revelația. Și ea e parte din conspirație. Asta a vrut să spună! Petrecerea surpriză pentru copil are loc mîine! PETRECERE SURPRIZĂ PENTRU COPIL - ȚINUTE POSIBILE 1. Tricou
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ta domnie/De a noastrămpărăție?/ Că de mult ce ești avut/Bani de aur ai bătut,/Făr-a-ți fi de mine teamă,/Făr-a vrea să-mi dai seama." Intuind sensul și gravitatea acuzațiilor, precum și pericolul care-l pândește, Constantin Brâncoveanu răspunde evaziv, făcând referire indirectă la situația critică În care se află: ,,De-am fost bun, rău la domnie,/Dumnezeu singur o știe;/de-am fost mare pre pământ,/Cât-acum de vezi ce sunt.". Prin aceste vorbe, domnitorul Îi sugerează sultanului că
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]
-
Pluralitate (1988) se remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor”. Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
animale) prezintă forme și grade de comportament cultural. Desigur, nu există speranța de a descoperi manifestări religioase atât de Îndepărtate În timp, dar acesta este arcul cronologic de posibil interes; iar În scop euristic, În cercetarea unui fenomen atât de evaziv, este bine să ne oferim o perspectivă cât mai largă. Ideea conform căreia comportamentul cultural de tip hominid a avut o evoluție În timp este un lucru evident, o informație empirică. Această evoluție se caracterizează printr-un Întreg de variații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nu există nici o dovadă sigură În acest sens (Leroi-Gourhan, 1964; 1976). Printre mormintele musteriene, vestigiile de la Kebara ne constrâng să discutăm despre descărnare și, prin ricoșeu, despre „cultul craniilor” sau al capetelor, despre necrofagie și canibalism, teme foarte dragi, Însă evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai Întâi relevate, fără echivoc, de documentarea arheologică; apoi, trebuie exclusă funcția pur alimentară și, În final, trebuie demonstrată legătura cu religia sau cel puțin cu riturile pentru morți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]