4,693 matches
-
acesta care e la urma urmei o creație a sec. XIX și de care trebuie să ne eliberăm". E posibil ca și distanțele pe care le-a luat față de literatură să se fi datorat unei de același tip aprehensiuni în legătură cu evocarea umanului în concretețea sa tulburătoare, purtînd inevitabile sarcini etice. Un capitol nou, cu totul diferit, începe în biografia lui Noica odată cu întemnițarea sa în timpul regimului comunist. Avem a face cu un reflux, cu o cedare, cu o abjurare formală, conduită
Noica între extreme (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8513_a_9838]
-
Barbu Cioculescu Citeam, în anii adolescenței, pagini de evocare a Bucureștilor de altădată, cu apa de băut adusă cu sacaua din susul Dâmboviței, unde era de o divină limpiditate. Cu felinarele de gaz care se aprindeau, romantic, la căderea serii, bucată cu bucată, dintr-o flăcăruie în vârf de
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
grav, îndreptat împotriva artei și culturii românești. Dar la Centrul bucureștean al Dansului se mai derulează încă două programe, care, într-un fel, se cuplează cu cel mai sus amintit. Primul, intitulat Sertar, a debutat mai de mult și urmărește evocarea unor personalități ale dansului românesc, care i-au marcat existența. Până acum, au fost readuși în atenția generațiilor tinere dansatoarea, coregrafa și pedagoga Eszter Magyar și dansatorul și coregraful de excepție care a fost Trixy Checais. La celălalt capăt al
Ce se mai întâmplă la Centrul Național al Dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8561_a_9886]
-
Seva" de care vorbea Lovinescu se scurge prin-tr-un fel de sistem de vase comunicante. Creatorul, de obicei, datorită unui gest reflex, nu-și poate ignora condiția. El face literatură involuntar, fără intenție. Memorialiștii, diariștii, epistolierii talentați, au darul povestirii, al evocării, al portretului, știu să însceneze epic. Limba pe care o folosesc e de o mare vioiciune și culoare lexicală, savuroasă (Ion Ghica, Radu Rosetti). Textul ne relevă uneori un roman indirect, autenticist (C. A. Rosetti, Pericle Martinescu), alteori, un roman-frescă
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
să-i viziteze pe luptătorii anticomuniști din munți), o medalie Legiunea de Onoare (primită cândva de un strămoș al lui Alexandru Paleologu și considerată de securiști o distincție imperialistă) și o traducere din Hölderlin (care, cuprinzând într-un vers o evocare a munților, constituia de asemenea, din punctul de vedere al poliției politice, o dovadă a legăturii arestatului cu luptătorii anticomuniști). Figura luminoasă a omului de cultură care își aducea aminte modul barbar în care a fost tratat făcea un contrast
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
icoană. O icoană maramureșeană, desigur. Icoana Monahului DelaRohia". Să adăugăm că, precum un mare semn de încredere în învățăcelul său, N. Steinhardt l-a ales ca legatar testamentar, cu sarcina de a-i prelua și gestiona manuscrisele. Din materia unor evocări personale care atestă calitatea de bun conducător de energie morală a discipolului, crește, încununîndu-le, imaginea obiectivă a lui N. Steinhardt, figură de prim rang a culturii noastre contemporane. O figură carismatică, iradiind o tainică lumină duhovnicească. Iată o apreciere a
O evocare a lui N. Steinhardt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8628_a_9953]
-
ar putea fi găsit în istorie, crede G. Ș., reflectând la vremurile "când bărbați destoinici impuneau rigorile democrației la noi". "Tatonărilor în gol după o tipologie a politicienilor apți a fi promovați, își urmează gândul Geo Șerban, le e preferabilă evocarea demnitarului legitim de altădată, surprins în exercițiul funcțiunii". Unul dintre acești "demnitari legitimi" a fost într-adevăr T. Maiorescu, "eminent parlamentar de cursă lungă", ministru în mai multe rânduri la Culte, la Justiție, prim-ministru. "A demonstrat peste tot eficiență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
Radu Paladi - o evocare Dan DEDIU Când l-am cunoscut eu, la sfârșitul anilor ’80, Radu Paladi avea deja părul alb. Îmi era oarecum frică de el, dar mi-am dat seama că el mă simpatiza, pentru că mă auzise cântând la pian. Prin
Radu Paladi - o evocare by Dan DEDIU () [Corola-journal/Journalistic/84236_a_85561]
-
Todorov evocă un dublu context al propriei direcții de gândire și de cercetare, în anii �50-'60: soluție de evaziune și retragere apolitică, în Bulgaria comunistă; ciudățenie tinerească, izolată și aproape subversivă în universitățile franceze dominate de filologie și istorism. Evocarea are scopul de a ilustra felul în care o dogmă și un exces au fost înlocuite în timp cu altă dogmă și alt exces, cu efecte neașteptate asupra învățămîntului preuniversitar: în programele și în manualele școlare franceze - sub efectele de
Păcate ale școlii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8426_a_9751]
-
și pedagog i-a influențat pozitiv parcursul profesional -, prin intermediul lucrării Cântece de pustiu (Studii de nuanțe) opus 27 nr. 1. Un omagiu adus compozitorului care a îmbogățit repertoriul pianistic cu creații originale, de inestimabilă valoare, în care se remarcă, pe lângă evocarea unor stări sufletești diverse, înclinația temperamentală către expresionism, precum și îmbinarea spiritului improvizatoric cu rigoarea construcției; interpretarea a evidențiat frumusețea și complexitatea discursului muzical. Interpretul a conferit relief structurilor armonice și polifonice, a evidențiat cu rafinament dialogul inedit realizat între motive
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
instrumente și bandă. De fapt, lucrarea concepută în formă de bar, este imaginată ca o copertă pentru orice concert public. Un astfel de concert poate fi alcătuit în felul următor: Coperta I, alcătuită din piesa Alfa de Octavian Nemescu, o evocare a Timpului primordial, reprezintă începutul, Big Bangul, Timpul născător, arhetipul nașterii, care, spune autorul, „aflându-se într-o stare de condens, declanșează explozia spațiului acustic, urmată de reverberația unui clopot și, mai apoi, de ecoul cântărilor de insecte.” A doua
Noi partituri din crea?ia rom?neasc? by Lavinia COMAN () [Corola-journal/Journalistic/84304_a_85629]
-
Gallée-Ferré și Claire Haenni, au readus în memoria noastră vizuală o serie de momente de o mare candoare, proprii copilăriei, precum și, ulterior, altele de un intens dramatism, de fiecare dată cu mijloace extrem de simple dar de o mare putere de evocare a atmosferei. Voi semnala doar câteva, precum momentul flagelării, în care, pentru câteva clipe, corpul Maicii se preface în stâlp al infamiei sau cel mai impresionant moment, ca realizare plastică, cel în care Fiul poartă, pe spinarea îndoită, o cruce
Dansul contemporan francez din nou la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8432_a_9757]
-
ales pentru că, în chip intenționat, autorul o deformează, convertind-o, indirect, într-o grilă de "interpretare" a romanului, prin retrospectivă. Așadar, cele două nuvele sunt concepute în replică. Începuturile și finalurile sunt elocvente în acest sens. Fiecare se închide cu evocarea unei crime și debutează cu o călătorie cu trenul. De altfel, fiecare nuvelă în parte este construită contrapunctic, adică prin opunerea a două forțe de configurație diferită, care evoluează un timp în paralel, după care, după logica folosită frecvent în
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
Diamant, beneficiar al unui portret memorabil: tînăr boier, în vîltoarea bejeniei, el nu făcea altceva decît să predice egalitarismul; student strălucit la Paris, îl îndruma pe Ghica, aflat atunci în capitala Franței. Reformator-martir întors în Valahia, moare prematur. Sub pretextul evocării lui Diamant, o întreagă epocă iese din negura trecutului. Ghica nu-și găsește de la început formula prozastică, dar o intuiește destul de repede. Pînă la perfecțiunea din Teodor Diamant, el exersează prin compuneri ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
din negura trecutului. Ghica nu-și găsește de la început formula prozastică, dar o intuiește destul de repede. Pînă la perfecțiunea din Teodor Diamant, el exersează prin compuneri ceva mai șovăielnice. în prima scrisoare din volum, Clucerul Alecu Gheorghiescu (datată mai 1879), evocarea unui episod din deceniul trei al secolului e pusă în gura fantasmagoricului personaj Niculae Păunel, pe care memorialistul îl întîlnește, providențial, într-o noapte, în tren și care, spre încîntarea lui Ghica, îi povestește acestuia o întîmplare din propria copilărie
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
Unde e astăzi averea Băltărețului? Nimeni nu știe" (Băltărețu). Moștenirea pur literară a lui Ion Ghica se reduce la cîteva capodopere (Din vremea lui Caragea, Școala acum 50 de ani, O călătorie de la București la Iași și alte cîteva), unde evocarea unui trecut deja extrem de depărtat se produce cu distanțarea marcată a naratorului față de lumea pusă în scenă. Există chiar și o scrisoare-nuvelă, în care prozatorul, fără să renunțe la principiul său -, adică la evocarea unui episod semnificativ din trecut -, oferă
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
la Iași și alte cîteva), unde evocarea unui trecut deja extrem de depărtat se produce cu distanțarea marcată a naratorului față de lumea pusă în scenă. Există chiar și o scrisoare-nuvelă, în care prozatorul, fără să renunțe la principiul său -, adică la evocarea unui episod semnificativ din trecut -, oferă cititorului o aură de imaginar asumat. Băltărețu, capodoperă între capodopere, posedă toate ingredientele bine dozate ale scriiturii lui Ghica: descrierea Bucureștilor la începutul secolului al XIX-lea, surprinderea unui moment crucial din istoria națională
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
specii aparține o carte precum Despre regi, saltimbanci și maimuțe? La nivelul construcției, beneficiind și de prezența unui personaj (foarte probabil) fictiv, ar putea fi citită ca un roman. Mai ales prin caracterul ei circular (începe și se sfârșește cu evocarea lui Iosif Costinaș - cineastul, și ziaristul și revoluționarul timișorean, dispărut în condiții extrem de dubioase - conținutul propriu-zis fiind completat cu articole despre filme clasice sau devenite între timp parte a istoriei cinematografiei (redactate în anii '80), întâmplări legate într-un fel
Visurile de celuloid by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7995_a_9320]
-
cu atmosfera estivală exotistă prin turiștii străini veniți la mare, prin bișnițarii ocazionali, prin aerul de libertate inconcevabilă pentru cetățeanul zidit între pereții antifonați ai propagandei și ai penuriei generalizate. Spectatorul tînăr riscă să piardă aceste amănunte aluzive, substanțiale pentru evocare, riscă să piardă și acest filon nostalgic, însă cei mai "vîrstnici" știu cu siguranță despre ce este vorba. Acest fapt devine negreșit unul dintre dezvantajele, dar nu și defectele filmului. La el se mai adaugă și un anumit limbaj, păsăreasca
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
adaugă și un anumit limbaj, păsăreasca miștocărelilor, a zeflemelei cu formulele ei consacrate, a poantelor figurînd în armoariile crailor estivali pe cale de a ieși la pensie. Acest limbaj umoristic al unei fratrii aventuriere nu este traductibil, dincolo de cuvinte în spectrul evocării se află o întreagă lume în care ai fost sau n-ai fost. După Furia (2002) și Hîrtia va fi albastră (2006), care au definit profilul minimalist al regizorului interesat de o concretețe din care răzbate uneori un anecdotic absurdist
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
în lipsa întoarcerii asupra lor, ar dispărea ca și cum n-ar fi fost. Nimeni nu-și trăiește viața concomitent cu desfășurarea ei. Oamenii care sînt absorbiți de prezent pînă la pierderea deprinderii de a-și rumina amintirile suferă de un handicap de evocare identitară: neavând puterea de a-și reconstitui ființa, faptele lor nu lasă dîre interioare. Și astfel, văduviți de putința reverberației sufletești, biografia lor aduce cu pripa ahtiată a unor umbre cărora le lipsește cutia de rezonanță psihică: nu au organul
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
identitară: neavând puterea de a-și reconstitui ființa, faptele lor nu lasă dîre interioare. Și astfel, văduviți de putința reverberației sufletești, biografia lor aduce cu pripa ahtiată a unor umbre cărora le lipsește cutia de rezonanță psihică: nu au organul evocării. A trăi o experiență înseamnă a o degusta în planul memoriei, indiferent dacă degustarea are asprimea coșmarului nocturn sau voluptatea blîndă a reveriei vesperale. Iar simptomul clasic după care poți recunoaște un om căruia i s-a atrofiat simțul evocării
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
evocării. A trăi o experiență înseamnă a o degusta în planul memoriei, indiferent dacă degustarea are asprimea coșmarului nocturn sau voluptatea blîndă a reveriei vesperale. Iar simptomul clasic după care poți recunoaște un om căruia i s-a atrofiat simțul evocării este că se plînge mereu că timpul a luat-o la goană, într-o cursă tot mai accelerată și mai absurdă, cu al cărei ritm nu mai poate ține pasul. Timpul nu zboară decît pentru cei a căror memorie a
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
ani, mi s-a părut că trăiesc într-un prezent continuu în care nu se încheagă nici o amintire." (p. 76) Să sperăm că senzația unui prezent continuu în care nimic nu se încheagă nu e chiar simptomul pierderii puterii de evocare a autorului. Căci, în comparație cu vîrtejul lumii postdecembriste, atmosfera cărții lui Dan Ciachir aduce cu plimbarea lină pe culoarele unui muzeu cu planșe cînd exotice, cînd apăsătoare, în chenarul cărora cititorul se regăsește într-o măsură mai mare sau mai mică
Bilanțul amintirilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8024_a_9349]
-
evocate cu ajutorul unor hiperbole dramatice. Formulele sunt umoristice mai ales prin contrastul între aparența de denumire serioasă, care poate fi folosită în deplină liniște de către consumatori, și conținutul terifiant. Denumirile sunt tipice disfemisme, care accentuează efectul negativ al băuturii, prin evocări aluzive ale morții, prin echivalarea cu substanțe explozive, otrăvuri etc. Unele dintre formule sunt chiar foarte elaborate, mizând pe intertextualitate, pe citatul aluziv sau pe interpretarea unui rol: Adio mamă, Te-am zărit printre morminte, Șterge-mă din cartea de
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]