5,183 matches
-
la etajul trei. Pentru a sta de vorbă cu el, Naggie n-avea decît să urce pînă la acel etaj și să probeze cîteva costume, sau o rochie nu prea decoltată. Fiindcă rochiile prea decoltate au din capul locului ceva exagerat În ele, mai precis, o intenție prea explicită, deși destul de ambiguă, totuși. Ghinionul ar fi fost ca Marlon să nu lucreze În tura de dimineață. În acest caz, Naggie ar fi participat, În prima parte a zilei, la Marea Spirală
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
găsise totuși ceva, dădu să intre, Însă avu o primă surpriză: barul era cu intrare plătită și bine păzită de un vlăjgan roland cu jumătate de metru mai Înalt decît el - ceea ce Îi procură neplăcuta presimțire că aici prețurile erau exagerat de mari. Abia cînd duse mîna la buzunar, doctorul Thomas descoperi, mirîndu-se, că nu avea portmoneul la el, fiindcă Îl uitase cu tot cu pardesiu la depozit. Iar asta era abia a doua surpriză. A treia surpriză din ziua aceea a fost
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cazul unui eșec. — Domnule colonel, nimic nu se obține fără sacrificii, nu-i așa? Întotdeauna marii conducători au știut că se sacrifice pe altarul istoriei. Iată, și eu sunt dispus să mă sacrific spre binele poporului roland. — Majestate, să nu exagerăm. La ce ar folosi demisia Majestății voastre? — Stați puțin. Să nu mă Înțelegeți greșit. Eu Îmi exprim această disponibilitate numai În eventualitatea că eșecul referendumului ar putea fi astfel evitat. Adică, sper ca poporul roland să merite acest sacrificiu și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
zile acolo, sau ciclurile emoționale, Însoțite frecvent de fenomene luminoase și halucinații, acestea din urmă atribuite În special faliei Collayomi. Se pare că dr. Hemming fusese conceput tocmai În perioada unor asemenea evenimente; numai așa s-ar explica predispoziția lui exagerată pentru tot felul de invenții, printre care și dispozitivul acela bizar, pe care colonelul Pruritanal trebuia să-l poarte zi și noapte pe cap, bineînțeles, dacă dorea să se vindece. Era un fel de capișon avînd montate pe toată suprafața
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aflu cum intrase În posesia Memoriilor și dacă erau sau nu autentice. Purta același costum de tergal cu dungi, peste care Își pusese un pardesiu din doc, era Încălțat cu adidași, iar pe cap avea o pălărie de vară. Nu exagerez deloc dacă afirm că, În momentul cînd am privit prin vizor și l-am văzut, aproape că m am bucurat. L-am invitat În casă, i-am oferit un ceai și, cum nu prea știam despre ce am putea vorbi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cu femeiușca, că nu mai poți face față, pentru că nu te cred. — O spui serios sau faci pe prostul? Am eu față care să se sperie de niște fufe? Adevăru-i că e mult mai groasă, și crede-mă că nu exagerez deloc, simt că dacă nu-i pun acum stop, cît de curînd o să mă trezesc cu un glonț în cap, zise Poștașul. De fapt, undeva în subconșient avusese de la început ascunsă soluția asta cu Poștășică. De cînd dăduse prima dată
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ordine, gloanțele, mașinile de război scoase pe străzi, dictatura care de duce de rîpă, noul sistem, bisericuța asta în care ne adăpostim, aerul ăsta rînced pe care-l respirăm există doar în mintea noastră, frămîntate din aluatul spurcat al imaginației. — Exagerezi prea tare, i se pare Părințelului, deși recunosc și eu că sînt de acord cu următorul lucru: nimic nu va mai fi ca înainte, ceva s-a dat peste cap pentru totdeauna în țara asta. — Degeaba vă spun că așa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tresare Patru Ace, tremurînd de bucurie cu ochii la bila ruletei care poposește pe doișpe roșu. — Să fiu al naibii dacă în primele zile n-am avut senzația că îl prinsesem pe Dumnezeu de un picior, era o scumpete, nu exagerez deloc, nu știa cum să mă mai răsfețe, cum să-mi intre în voie, să-mi mai facă totul pe plac. — Dulcegării de început, zaharicale, momeli, giugiuleli, dă Patru Ace semne să înțeleagă, să știți, dom’ Căpitan, că ceea ce începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
eu că merită sacrificiul. Cine spunea că nu sînt și ei oameni? Se distra Delfinaș pe seama lui, că n au și ei sentimente, instincte, că e imposibil să devii prieten la cataramă cu lighioane de soiul ăsta? Fusese prea mult? Exagerase, își pierduse prea ușor capul? Mersese prea departe? Nici nu mai știa ce să-și reproșeze cînd simți că totul începe să se prăbușească bucățică cu bucățică sub ochii săi, fără ca el să mai aibă putere să împiedice dezastrul. Începu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
clocoti de furie. Te-ai purtat cu omul ăla de parcă ți-ar fi fost cel mai bun prieten. — El este încă cel mai bun prieten al meu. — Văd că iei lucrurile cu multă detașare, spuse Rosemary. Vezi numai să nu exagerezi. Undeva în sufletul tău nu se poate să nu fii amărât și revoltat. Cred că ți-ar face bine să tragi câteva înjurături zdravene. Tot sufletul mi-e plin de amărăciune, am spus. Cu revolta însă e altă poveste. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
orizontal, buze ușor țuguiate - mi-am dat seama de faptul că Îmi iertase greșeala, dar și de faptul că prietenia noastră nu mai conta. Am așezat bancnotele pe masă cu grijă, una câte una, sperând să mă oprească Înainte să exagerez. Dar până să ia caseta și să-mi spună s-o urmez, Îi lăsasem chiria mea pe-o lună. Nici măcar nu se uită la bani. Din păcate, nici n-am apucat să ne facem comozi În dormitor, când cineva sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câte mi-am dat seama, trebuia să ne dedicăm acum. La Început s-a prefăcut că nu mă observă. Personal, m-am străduit să par cât mai visător și mai distrat. Dar apoi mi s-a părut că interlocutorul meu exagerează un pic cu rolul lui. Scufundat În integramă, nu-și ridică privirea câteva minute bune până când, indignat, m-am văzut nevoit să cobor palma pe clopoțel. Atunci portarul se uită În sus, aproape absent, Își strânse ochelarii cu grijă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
va sta În putință. — Nu-ți face griji, Sascha. O să... o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi, am oftat. Anton Înjură mai puțin când e beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine, ă? După care reuși să se Împleticească până la stradă și, spre surprinderea amândurora, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avem de-a face cu o crimă, eu sunt cea care se ocupă de el. Manetti mă privi cu răceală. Sunt perfect convinsă că sunt destule lucruri pe care nu ni le-ați povestit, domnule Knisch. Și nu cred că exagerez când spun că ele au de-a face cu moartea Dorei Wilms. Apăsă mânerul, apoi adăugă: N-am să spun asta, decât o singură dată. E foarte important să Înțelegeți care sunt consecințele tăcerii. Altfel vă rămâne să savurați ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
importanță. La fel cum nici tatuajele, cicatricele sau bătăturile nu erau mărci sociale. Sigur că nu. Atunci procedura și declarațiile poate? Porționarea mâncării și pedepsirea băieților tineri care sufereau de erecții involuntare? Poate că de fapt Adolf Koch n-a exagerat cu privință la funcția paradisului ca ideal al societății. Dar a fost vreodată un corp gol doar gol sau doar corp? Am cântărit alternativele. Dacă m-aș fi Întors acasă am fi putut evita cearta, dar era puțin probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Aveam impresia că aud rotițele Învârtindu-se lin, făcând clic atunci când se atingeau. Și totuși, ceva trebuie să se fi Întâmplat, din moment ce Lakritz și-a pierdut cumpătul. Poate că o amenințase Într-un atac de panică? Sau poate c-a exagerat, văzând că nu-i oferă serviciile la care se aștepta? Singurul lucru sigur e că acțiunile sale au provocat un anevrism neașteptat, cu consecințe fatale. Cuvintele atârnau În aer. Da, adăugă până la urmă Inspectorul, cântărindu-și Îndelung argumentația, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se așază niciodată cu fața la bucătărie? Pentru că nu vreau să văd ce se-ntâmplă acolo, în spate. Alex, trebuie să speli tot ce bagi în gură, e clar? Totul! Dumnezeu știe prin ce mâini jegoase a trecut până la tine. Ce zici, exagerez oare atunci când îmi zic că-i, practic, un miracol faptul că mai sunt în stare să umblu în două picioare? După atâtea isterii și superstiții! După atâtea povețe de genul fii atent și bagă de seamă! Nu face asta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rochie! Pizde numai bune de futut! Și, domnule doctor, excelență, sau cum ți-o fi zicând - pare-se că nici nu contează câtă pizdăraie capătă sărmanul, nenorocitul, fiindcă, în timp ce pompează păsărica de azi, visează deja la cea de mâine! Oare exagerez? Oare mă amăgesc numai și numai ca să mă dau mare? Sau, poate, sunt un lăudăros? Oare neliniștea asta, pofta asta de sex să fie o năpastă - sau o performanță? Să fie și una și alta? Posibil. Sau să fie doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ți stă mintea decât la țâțe! La țâțele altora! Ale mele-s mititele, cică, da’ toate celelalte, câte le vezi pe lumea asta, sunt uriașe - și, până la urmă, când te pricopsești cu o pereche trăsnet, tu ce-mi faci? Nimic! — Exagerezi când spui nimic, Maimuțo, adevărul gol-goluț e că n-am reușit să-mi croiesc drum până la ele, din cauza ta... — Nu sunt lesbiană! Să nu-ndrăznești să mă faci lesbiană! Că dacă sunt, apoi numai din cauza ta sunt. — O, doamne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Da, Portnoy, chiar așa. P mare. Apoi O. Pe urmă, cred că R. Ah, nu-mi mai amintesc restul, dar jur pe fofoloanca mea udă, domnule Rudd, că m-a silit să mă culc cu o curvă! Nu, nu, nu exagerez deloc: gândește-te un pic la caracterul ei sau, mai bine zis, la lipsa ei de caracter. Ai uitat de Las Vegas? De disperarea ei? Atunci, îți dai seama că nu era vorba doar de mustrările mele de conștiință; cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
invita-o pe fata asta să-și anuleze contractul și să ia locul lui Janet ca Însoțitoare plătită? — Ești atât de drăguță! spuse ea cu voce tare. — Drăguță, spuse Coral Musker, dar nici un zâmbet nu-i Îmblânzi neîncrederea. Să nu exagerăm. Scumpa mea, ești atât de amabilă și de bună! Să știți că sunt. Ea vorbi cu o undă de vulgaritate care ruină pentru moment viziunea domnișoarei Warren. Coral Musker spuse cu aviditate: — Lăsați la o parte chestia cu bunătatea. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
posibile. Este atât de deprimantă Încât nu mai poți face nimic să scapi de ea; trebuie să treacă de la sine... În ani de zile, poate În decenii, i-am spus eu lui Lauren, pe un ton deznădăjduit. Ia nu mai exagera. Nu e chiar așa de grav, a exclamat Lauren. Măcar ai un soț. Acesta este un exercițiu de pierdere a ego-ului și tu prea te simți bine făcându-l. Pierdere a ego-ului? Și cu pierderea soțului cum rămânea? —Ești prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o cunoști pe Sylvie? Întrebă Marci, Întorcându-se către mine. Nu cred. Bună. Sunt Sophia D’Arlan, spuse ea, Întinzând mâna. Vorbea cu un ușor accent francez. —Marci, nu-mi mai spune „Sophie“. —Sylvie este căsătorită cu Hunter, adăugă Marci, exagerând cuvântul „căsătorită“ Într-un fel deloc necesar, m-am gândit eu. La această veste, Sophia păru să se albească În mod evident, În ciuda faptului că fața ei era dată cu pudră albă. Și-a pus o mână pe pian, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe care i-l aduce lanțul său de cazinouri, acest lucru nu este niciodată menționat de către jurnaliștii de la revistele pentru femei și nici de grupul ei exclusivist de prietene devotate În mod servil, cunoscute și ca doamnele de companie. Am exagerat cu florile de păr? Sau nu sunt destule? Întrebă ea, cu o mină Îngrijorată, atunci când eu și Lauren am ajuns, imediat după miezul nopții, la apartamentul de lux de la ultimul etaj de la Hotel Rivington, care era locația pentru Petrecerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
complet necinstit ca el să pară acum furios pe mine. Am Încercat din nou. —Dar... —Iubito, ajunge, spuse Hunter cu asprime. Nu ai decât să mă crezi sau să nu mă crezi, treaba ta. Eu Îți spun adevărul. „Poate că exagerasem eu“, m-am gândit, enervată pe mine Însămi. Eram obosită și stresată din cauza serviciului, ceea ce uneori mă transforma, din când În când, Într-un mic butoi cu pulbere. Și când m-am gandit mai mult la explicația lui Hunter, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]