1,030 matches
-
evocă apoi Continuitatea spiritului românesc în Basarabia, salutând în expresie memorabilă hotărârea Sfatului Țării de la 27 martie 1918. Pe linia recuperărilor întâmplate atunci se ocupa și de Învierea lui Ștefan cel Mare (1920). Asemenea lui Eminescu, marele istoric înțelegea să exalte amintitul simbol al unității românești, în care se vedea nu numai problema de graniță. Timp de alte două decenii, cât a mai trăit Iorga, asistăm la numeroase inițiative ce fac din el un campion redutabil al luptei naționale. Nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fost omis, acel rezumat al lecției inaugurale din 1933, tipărit la vremea respectivă sub titlul: Ce istorie contemporană se face. I s-a părut editoarei excesiv de polemic? În adevăr, N. Iorga punea în cauză, acolo, istoria de tip reducționist care exaltă fenomenul revoluționar, uitând că adevărata dezvoltare a omenirii e mult mai complexă și că limitând istoria la o serie de revoluții se înlocuiește de fapt "eroul de cugetare și muncă prin eroul de agitație și revoltă". Ideologi găunoși, agitatori interesați
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
iată ce vedea istoricul nostru în revoluția de la 1789. Filosofia acesteia îi părea suspectă, "contractul social" o aberație. Nimeni n-a vestejit cu mai multă forță voluntarismul politic "stearpa ciocnire a silogismelor și urletul prelung al invidiei populare", pentru a exalta numai ceea ce este "creațiunea umană" ca atare. Istoria nu e reductibilă la document și spectacol, căci ea trebuie să formeze mereu pe om, să pună în valoare umanitatea din noi. La un pas de bicentenarul Revoluției franceze și în timp ce Europa de est
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e privită cu un respect superstițios. Utopia comunistă nu cutează, aici, a-și nega deschis fondatorii. Cartea lui Eidelman începe, în consecință, cu un citat în care Lenin glorifică isprava revoluționarilor de la 1789 și cu încă unul în care Herzen exaltă "sfânta nerăbdare" produsă atunci. Cum a primit Rusia mesajul Revoluției? Ca să ne lămurească, autorul evocă impresiile consemnate de tânărul N. Karamazin, la Paris, în primăvara anului 1790. Nimic mai instructiv decât să privești un mare eveniment istoric cu ochii unui
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tot el, "scriitorul este nebun"? Ceva au ei în comun, ne explică Sábato, scriitorul și nebunul, numai că, dacă pentru nebun este o stare, pentru scriitor este o vizită. "Oricum, amândoi sunt bolnavi"17. Fervent cititor al lui Pascal, Cioran exalta și el nebunia, care ar fi atât de intrinseca condiției umane, ca "și dacă nu ești nebun, e tot o formă de a fi", de unde, cum remarcă Fernando Savater, "si cruzimea sumbră și veselă a dispoziției sale, ca și resemnarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spune Otto Rudolf, este "misterul", si la această parte a "numenului" se referă Sábato, ca "intrinsec absolutului", ascuns și secret, care nu se înțelege, nici nu se concepe, care nu este cotidian, nici familiar, dar care fascinează, atrage, captează și exalta. Ca artist, Sábato vede absolutul în chipurile diverse ale purtătorilor săi, nu numai in personajele sale pozitive, ci și în cele malefice, toți sunt în căutarea a "ceva", acel ceva ce dă sens vieții lor, chiar dacă nu intră în normele
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
că, uneori, acesta, adică artistul, exagerează și își taie o ureche sau alege lumea morfinei și a alcoolului? Chiar și așa, e mai aproape de omul concret decât orice birocrat plicticos dintr-un minister oarecare."7 Că și romanticul Novalis, care exalta noaptea, cu încărcătură ei de mister și magie, că singura în măsură să ne poarte spre viața adevărată, Sábato a optat pentru magia ficțiunii: "În fiecare din aceste ocazii, am scos la iveală motivațiile acelea ascunse care îl fac pe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
SRI), Liga împotriva imperialismului și a opresiunii coloniale, Comitetul mondial al femeilor împotriva războiului și a fascismului, ... toate organizații ce privesc medii specifice în registrul solidarității și al protestului. Cuvintele internațional, mondial, prezente de fiecare dată, contribuie la mobilizarea psihologică, exaltă sentimentul de apartenență la această armată mondială a revoluției. Partea lor efectivă și adesea eficace în apărarea și protecția victimilor represiunii sociale și politice practicată la scară mare în Europa anilor douăzeci și treizeci, fondează incontestabil strălucirea lor. O altă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
admirația colegilor lor de luptă, trezind fără încetare noi vocații, mărindu-și rîndurile cu recruți entuziaști aduși de o adeziune din ce în ce mai hotărîtă a populației, și aceasta în ciuda represiunii neîncetate. Căci aceste arestări, execuții și deportări ce le seceră rîndurile și exaltă furia supraviețuitorilor, reprezintă o altă fațetă a activității comuniste. Marele "de ce" nu va apare decît mult timp după război. Dar încă de la eliberare, va apare sloganul de partid al împușcaților, fapt ce a dat de gîndit celor mai sceptici. În cadrul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
departe de a poseda o valoare personală și absolută. relevă din contra teorii care le depășesc și în funcție de care trebuie să le regîndim și să le reformulăm. Pe scurt, a face din psihologie o știință naturală nu înseamnă să o exaltăm, ci să-i depreciem autoritatea... Ignorăm pînă și termenii între care legile fundamentale pe care nu le avem ar trebui să stabilească relații. Este oare vorba despre o știință? Nu ne rămîne decît speranța într-un răspuns afirmativ. Nu posedăm
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
SUBCONȘTIENTUL este o funcție imaginativă și simbolică. Raporturile sale cu supraconștientul și el o funcție simbolizantă impun o evoluție detaliată în scopul ajungerii la înțelegerea naturii funcționării supraconștientului. Funcționarea subconștientului exprimă dorințele contrarii realității (dat fiind faptul că sînt imaginativ exaltate), care, din această cauză, nu pot fi satisfăcute prin intermediul replicii organice automate a inconștientului și cărora, în plus, conștientul refuză să le împrumute capacitatea lui de realizare logică. Fiind imaginativ exaltate, aceste dorințe materiale sau sexuale nu mai pot fi
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
nu este însă decît un mijloc de localizare a intențiilor motivante, în măsura în care acestea evită controlul conștient: fantasmele rătăcirii, iluziile pseudo-consolatoare, care, refulate datorită faptului că sînt supraîncărcate cu culpabilitate, reclamă obsesiv satisfacerea lor ireală, căutată în jocurile vane ale imaginației exaltate patologic. Este oare simbolul lui "Dumnezeu", așa cum pretinde Freud, un produs al refulării, al unei imaginații patologice, o iluzie pesudo-consolatoare? Luarea unei poziții față de concepțiile freudiene asupra funcționării intime a psihicului și chiar menționarea criticii sale la adresa imaginii lui, "Dumnezeu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a trecutului spre viitor, imaginativ încărcat de o așteptare plină de neliniște. (Referindu-ne la aspectul mitic: temporalul, principiu al neliniștii). Datorită faptului că trecutul și viitorul nu există inițial decît în re-reprezentarea imaginativă, neliniștea așteptării este pasibilă să se exalte imaginativ și să se agraveze, devenind angoasă și spaimă, adesea exaltate din punct de vedere psihologic în meditații supraexcitante. Acestui aspect dăunător al exaltării îi corespunde totuși un remediu imanent. Sub forma ei firească și nu exaltată patologic, imaginația poate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
neliniște. (Referindu-ne la aspectul mitic: temporalul, principiu al neliniștii). Datorită faptului că trecutul și viitorul nu există inițial decît în re-reprezentarea imaginativă, neliniștea așteptării este pasibilă să se exalte imaginativ și să se agraveze, devenind angoasă și spaimă, adesea exaltate din punct de vedere psihologic în meditații supraexcitante. Acestui aspect dăunător al exaltării îi corespunde totuși un remediu imanent. Sub forma ei firească și nu exaltată patologic, imaginația poate chiar trage din trecut învățăminte proiectate în viitor sub formă de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pasibilă să se exalte imaginativ și să se agraveze, devenind angoasă și spaimă, adesea exaltate din punct de vedere psihologic în meditații supraexcitante. Acestui aspect dăunător al exaltării îi corespunde totuși un remediu imanent. Sub forma ei firească și nu exaltată patologic, imaginația poate chiar trage din trecut învățăminte proiectate în viitor sub formă de planuri raționale, utilizînd prezentul ca să ajungă pe baza cauzelor trecute la efecte viitoare previzibile și controlabile, în loc să se exalte, imaginația se transformă în inteligență prevăzătoare în măsura în care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imanent. Sub forma ei firească și nu exaltată patologic, imaginația poate chiar trage din trecut învățăminte proiectate în viitor sub formă de planuri raționale, utilizînd prezentul ca să ajungă pe baza cauzelor trecute la efecte viitoare previzibile și controlabile, în loc să se exalte, imaginația se transformă în inteligență prevăzătoare în măsura în care introduce în proiecte realitatea piedicilor din jur și reflecția asupra mijloacelor de a le învinge una cîte una. Dar numai experiența extrasă din trecut pentru clarificarea viitorului nu este suficientă în vederea calmării neliniștii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
fi în continuare dovedită analitic, acesta fiind totodată psihicul inexplicabil din fiecare individ, cauza suferinței sale. Incapicitatea mărturisirii constituie o greșeală individuală în raport cu principiul esențial al vieții, bucuria, rezultat al armonizării, în opoziție cu spiritualizarea, refularea este semnul unei spaime exaltate fată de adevărul sinelui. Ea reprezintă o angoasă vitală, o greșeală a individului față de viață: o culpă vitală. Celălalt nume al ei este vanitate, dat fiind că aceasta nu este altceva decît incapacitatea de a-ți recunoaște vinile. Toate motivele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
El devine seducătorul omului, forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple și pămîntești (reprezentate de măr, simbol al pămîn-tului). Satan-șarpele (simbol al seductibilității vanitoase a omului și al tentației de a exalta dorințele) îi șoptește omului promisiunile lui mincinoase (simbol al falselor promisiuni de satisfacție subconștientă). Devenit vinovat după ce a mușcat din măr (optînd pentru dorințele multiple și nu pentru cea esențială, pentru apelul "spiritului"), ființa devenită conștientă, omul ieșit din animalitate
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
avea urmări fatale. Credința este, încă de la originile ei, pasiunea față de misterul visat supraconștient și întrevăzut analogic în simboluri și imagini, dragostea activă, care preferă bucuria, armonia motivelor și a acțiunilor exaltării imaginative și plăcerilor. Superstiția este definită prin pasiunea exaltată față de imagini.Omul primitiv deja nu mai operează doar cu imagini verbale, ci și cu imagini figurative, cu statui. El imploră statuia să-l apere de spaimă, de dezorientarea esențială și îi aduce ofrande, simboluri ale intenției lui de a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o antrenează pe cea a activității raționale. Activitățile se pierd în direcții diverse și iraționale, inverse și perverse. Apar idealuri eronate. Ideologiile se contracarează și se încing, ajungînd pînă la fanatism. Activitățile fals motivate și dezorientate se inhibă și se exaltă reciproc. Spaima sacră primitivă și salutară degenerează în spaimă panicată. Teama provocată de viața dezorientată dislocă viața societăților și integritatea indivizilor. Dezorientarea spirituală este însoțită de cea etică și provoacă prăbușirea valorilor. Haosul și panica provocată îi afectează mai mult
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sfîrșitul epocii animiste. În perioadele cele mai îndepărtate ale epocii animiste, ființa abia devenită conștientă consideră aspectele cele mai banale ale mediului ambiant drept un mister. Pădurea și cîmpia sînt parcă animate de zgomote și de țipetele animalelor, care îi exaltă imaginația derutată. S-a subliniat faptul că omul primitiv iese treptat din apatia aceasta inițială grație personificării magice, în măsura în care ambianța devine o realitate cunoscută, imaginea începe să se purifice, debarasîndu-se de realismului ei personificator. Omul-vînător știe să interpreteze fiecare urmă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de îndeplinit în afara aceleia de a se hrăni a pîinea pămîntească. Trebuie să ne asumam tocmai sarcina de a nu trăi doar pentru "pîinea pămîntească", sau ceea ce ne duce iar cu gîndul la formula centrală (simbolul "păcatului originar") să nu exaltăm irațional nevoia materială. Pare asfel indiscutabil că, pe lîngă semnificația sa imediată legată cea mai urgentă necesitate a vieții (suportul ei material, pîinea) și semnificația sa îndepărtată și metafizică (misterul morții), răpirea Persephonei ca să revenim la mitul central, în jurul căruia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să ajungem să fim stăpîni pe dorință cu ajutorul spirtualizării. În schimb, prin refulare, omul redevine inconștient chiar și de obiectul dorinței lui. Aceasta poate fi interzis de forța culpabilității, care este legată de dorința exaltată și o inhibă. Energia dorinței, exaltată pe de o parte și inhibată-refulată pe de altă parte, poate fi transferată asupra unui obiect în sine care nu prezintă nici o atracție și este adesea chiar angoasant(datorită ambivalenței "atracție-culpabilitate", adică exaltare-inhibare). Dorința a devenit subconștientă, pierzînd din vedere
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sălașul omului, este inclus în simbolizarea care reprezintă destinul omului. Dualismul impus de contrastul "binefăcător-răufăcător" rămîne predominant căci luna și pămîntul au simbolic o semnificație înrudită. Luna și pămîntul vor fi totodată opuse, căci pervertirea se caracterizează tocmai prin atașamentul exaltat față de dorințele pămîntești. Simbolul "lunii" este adeseori înlocuit, de simbolul "pămîntului", acesta din urmă fiind mitic imaginat ca dînd naștere unor ființe revoltate împotriva principiului solar. [(În mitologia greacă, de exemplu, mai întîi Titanii, simbol al forțelor sălbatice ale naturii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
profund, sacrificiul se transformă în acțiune simbolică. Firește, sensul veridic nu se va deforma în nici o altă parte atît de ușor; aceasta nu împiedică faptul ca, prin intermediul tuturor superstițiilor, ofranda să simbolizeze renunțarea la bunurile pămîntești (promisiunea de a nu exalta dorințele), expresie a preferinței acordate principiului "divin", în acest mod poate omul spera să se arate demn de abundența bunurilor (fecunditatea), imaginată ca răspîndindu-se pe pămînt grație divinităților binevoitoare. Expresia simbolică a sacrificiului nu are sens decît dacă recunoștința simbolizată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]