1,580 matches
-
spectroscopie de fluorescență. Spectrele de emisie fluorescentă vor fi obținute cu spectrofluorimetrul Perkin Elmer LS55. Selectarea condițiilor pentru înregistrarea spectrelor de fluorescență reprezintă o etapă importantă a experimentului. Ca urmare, se va alege un sistem de fante pentru monocromatoarele de excitație și de emisie care să confere atât rezoluție, cât și sensibilitate optime. Spectrele de emisie fluorescentă vor fi înregistrate cu o viteză de scanare de 500 nm/min. Se va alege, pentru excitarea Trplui, lungimea de undă de 295 nm
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
organizează și devine act, în cazul nostru, act psihomotor. ACT REFLEX (engl. reflex action) - Forma cea mai simplă de răspuns al organismului la un stimul; orice reacție a organismului, fie ea motoare, secretoare sau vasomotoare, care constituie răspunsul la o excitație, se numește act reflex (Robănescu, 2001). O mișcare reflexă, în expresia sa cea mai simplă, se compune din trei faze succesive: a) excitarea nervului senzitiv; b) excitarea centrului reflex intermediar; c) excitarea nervului motor și mișcarea reflexă care o însoțește
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
reeducarea respiratorie este eșalonată pe patru stadii bine definite ca structură, și anume: stadiul I corespunde fazei evolutive; stadiul II corespunde fazei de resorbție; stadiul III, fazei de tranziție; stadiul IV, fazei de reantrenare la efort. AFERENTAȚIE (< fr. afférentation) - Transmiterea excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. Acțiunea presupune o convergență și o conversie reciprocă (trecere una în alta) a celor două serii de impulsuri. După Anohin - apud Baciu et al. (1981) -, se disting: 1) aferentația situațională, ca preludiu al
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a situației); 2) aferentația de declanșare, care stă la baza formulării scopului; 3) aferentația de sancționare, situație în care acțiunea este corectată și apoi încheiată prin 4) aferentația finală. AGITAȚIE (< fr. agitation, cf. lat. agitatio, -onis) - Comportament pe bază de excitație psihomotoare în care se pot manifesta agresivitatea, furia, turbulența, teatralismul, erotismul, violența, anxietatea și, la modul general, toate fenomenele cu expresie emoțională și motrice ale unei stări de neadaptare gravă și actuală care depinde atât de o structură psihopedagogică, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
procesele psihice, conștiința sunt dependente de dezvoltarea social-istorică. Relația stabilită între om și contextul social presupune integrare și adaptare, ambele procese având ca bază de realizare învățarea și condiționarea. CONDUCTIBILITATE (< fr. conductibilité) - Proprietate a sistemului nervos de a asigura propagarea excitației. Viteza de propagare la nivelul fibrelor nervoase depinde de grosimea acestora; este crescută în unele fibre musculare cardiace (țesut nodal). În sens mai larg, proprietatea unor corpuri de a transmite electricitatea sau căldura (Rusu, 1983). CONDUITĂ (< fr. conduite, cf. rus
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
grup muscular manifestată printr-un tonus muscular extins și care nu poate fi remediat în mod activ. Poate fi întâlnită în afecțiunile traumatice, inflamatorii, degenerative, în tulburări de statică și în leziunile nervoase. Este frecvent un răspuns reflex la o excitație dureroasă, ce poate să apară și ca o tulburare dinamică sau ca o dereglare a mecanismului de contracție. Fiind o stare patologică a organismului, contractura prezintă următoarele disfuncții:frânează buna funcționare a segmentului afectat, menține un sistem de fenomene care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
individuale ale pacientului. CONVULSIE (< fr. convulsion, cf. lat. convulsio, -onis) - Contractare involuntară, bruscă și repetată a mușchilor; mișcare involuntară sub formă de contracții musculare, bruște, neregulate, intermitente și variabile ce duc la deplasări ale segmentelor. Apare ca o expresie a excitației centrilor motori din scoarța cerebrală. După durata lor, convulsiile pot fi tonice și clonice. Convulsiile tonice constau dintr-o stare de contracție musculară violentă și durabilă, determinând o imobilizare și rigiditate a segementelor interesate. Se întâlnesc în tetanos, tetanie, intoxicații
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
patologică ce afectează mobilitatea, adeseori ereditară, caracterizată, în prima fază, prin exagerarea reflexelor tendinoase, perturbarea reflexelor plantare, sincinezie, nestăpânirea mișcărilor voluntare, intenționate, imposibilitatea de a realiza voluntar o decizie musculară. În faza a doua se instalează tremurături, nistagmus, stări de excitație psihomotrică și agitație continuă, instabilitate psihomotrică. Există o strânsă legătură între anumite tulburări mintale și tulburări motoare, ca și când ar constitui veritabile cupluri psihomotoare. Relația dintre psihic și motric înglobează deci diverse manifestări ce pot fi grupate în: a) relația paralelă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
aparatului locomotor. Se manifestă în afecțiunile traumatice (fracturi, luxații, entorse), inflamatorii (artrite, miozite, torticolisul sindromului Griesel etc.), degenerative (discopatie vertebrală, coxartroză, spondiloză etc.), în tulburări de statică (picior plat), dar și în leziunile nervoase. Contractura este răspunsul reflex la o excitație dureroasă, dar poate apărea și ca o tulburare dinamică sau ca o dereglare a mecanismului de contracție (Robănescu, 1983). Procesul de decontractare dispune de o serie de mijloace cum sunt cele chimice, produse prin intermediul cărora se suprimă reflexul tonic de
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
stimularea unui mușchi sau a unei glande, determinând contracția musculară sau secreția glandulară. EFERENT (< fr. efférent, cf. lat efferre - a duce în afară) - Calitate a unei structuri care conduce influxul nervos de la centru spre periferie; de exemplu, nervi prin care excitația trece de la centrii nervoși spre periferia corpului, la mușchii efectori. EFLEURAJ (< fr. effleurage) - Alunecări ușoare și ritmice ale mâinilor pe suprafața corpului, asemănătoare cu acțiunea de netezire sau de mângâiere (Marcu, 1983). Se execută cu palmele, prin apăsări pe piele
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
diagnosticului unui bolnav revine medicului, în timp ce kinetoterapeutului, prin prisma profesiunii sale, îi revine obligația de a evalua restantul funcțional. În ansamblu, evaluarea vizează următoarele componente: 1) Motricitatea - reprezintă calitatea activității nervoase superioare care permite trecerea rapidă de la un proces de excitație la altul sau de la un stereotip dinamic la altul, în condițiile unei comenzi date. Componentele motricității ce urmează a fi analizate sunt: ortostatismul - privește poziția corpului, atât în stând, cât și în decubit dorsal. În poziția stând se observă dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
în care se numesc contracții fasciculare. Fibrilațiile se traduc prin mișcări ondulate ale mușchilor, ca niște viermișori care umblă pe sub piele. Fibrilațiile nu duc la deplasări de segmente; la nivelul degetelor, contracțiile extensorilor determină ușoare tremurături. Percuția ușoară a mușchiului, excitația electrică, frigul, unele substanțe facilitează apariția secuselor fibrilare. Fibrilațiile traduc un proces cronic iritativ la nivelul pericarionului neuronului motor periferic. Ele se întâlnesc în scleroza laterală amiotrofică (boala lui Charcot), poliomielita anterioară cronică și subacută, amiotrofie tip Charcot-Marie, siringomielie (Pendefunda
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
este consecința posibilităților sistemului nervos central de a trimite impulsuri nervoase mai frecvente și mai bine concentrate spre mușchii în cauză; c) frecvența impulsurilor nervoase - pentru a mări forța pe seama creșterii numărului de impulsuri pe secundă, se intensifică focarul de excitație corticală (avem o „concentrare nervoasă” înaintea executării efortului); d) sincronizarea activității unităților motorii active - activitatea asincronă determină o contracție lină, lent crescândă, a întregului mușchi, dar cu forță redusă. Fuzionarea activității tuturor unităților motoare determină o contracție tetanică puternică; e
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
o contracție lină, lent crescândă, a întregului mușchi, dar cu forță redusă. Fuzionarea activității tuturor unităților motoare determină o contracție tetanică puternică; e) mărimea unităților motoare - se știe că cele mai mici unități motoare au cele mai scăzute praguri de excitație și deci sunt primele recrutate de influxul nervos, declanșând tensiuni musculare slabe. Treptat, sunt recrutate unități motoare tot mai mari (dacă stimulul crește), iar răspunsul în forță musculară va fi tot mai mare; f) raportul forță/velocitate - viteza de scurtate
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
cu scop adaptativ sau compensator. Hipertrofia musculară este urmarea eforturilor intense depuse pe plan fizic. HIPOKINEZIE (< germ. Hypokinese, cf. gr. hypo - sub, kinesis - mișcare) - Scăderea funcționării motoare a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. Formă extremă a procesului de excitație, opusă hiperkineziei. HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ (< fr. hypotension) - Scăderea tensiunii arteriale sub valorile normale. Se poate instala după pierderea unei cantități mari de lichide sau după hemoragii masive instalate din diverse cauze. Mai pot fi implicate unele afecțiuni cum ar fi: infarctul
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
dată într-un organism aparținând aceleiași specii sau unei alte specii. INHIBIȚIE (< fr. inhibition, lat. inhibitio; engl. inhibition) - Încetinirea sau suprimarea unei funcții, a unei activități fiziologice sau a unei reacții chimice. Proces nervos fundamental care acționează în sens invers excitației, îndeplinind funcții de frânare, oprire, mijlocind selectivitatea în distribuirea și gradarea impulsurilor nervoase pozitive. După Larousse (2006), inhibiția este diminuarea sau suspendarea activității unui sistem sub acțiunea simultană a unui element nervos aflat în relație cu acest sistem. IN LOCO
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
percepție sau de reacție. K KABAT (nume propriu) - Metodă prin care Eleonor Kabat a tratat paralizia infantilă pornind de la tehnicile de facilitare neuromusculară proprioceptivă (FNP), definite ca fiind „forme de încurajare sau grăbire a răspunsului mecanismului neuromuscular grație stimulării proprioceptive”. Excitația subliminală necesară executării unei mișcări poate fi întărită, facilitată cu stimuli din alte surse. Utilizarea unor stimuli proprioceptivi variați, care se adaugă la eforturile voluntare ale pacientului, are ca efect facilitarea funcției și o contracție musculară mai puternică decât cea
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
decontracție lentă, produsă în timpul mișcărilor voluntare, determinată de o excitabilitate și o contractilitate musculare anormale. Caracteristică este reacția mioclonică: a) la percuția cu ciocanul de reflexe apar contracții ale mușchiului lovit care persistă câteva secunde; b) dacă se produce o excitație galvanică a mușchilor miotonici, se observă foarte bine o contracție tetaniformă, care nu dispare nici după încetarea excitației (Meilă, Milea, 1988). MIȘCARE (et. nec.; fr. mouvement) - Acțiunea prin care se realizează deplasarea corpului sau a segmentelor în spațiu. Deplasarea este
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
mioclonică: a) la percuția cu ciocanul de reflexe apar contracții ale mușchiului lovit care persistă câteva secunde; b) dacă se produce o excitație galvanică a mușchilor miotonici, se observă foarte bine o contracție tetaniformă, care nu dispare nici după încetarea excitației (Meilă, Milea, 1988). MIȘCARE (et. nec.; fr. mouvement) - Acțiunea prin care se realizează deplasarea corpului sau a segmentelor în spațiu. Deplasarea este posibilă datorită contracției mușchilor, care constituie organul motor al mișcării. Mișcarea are un caracter normal numai atunci când, simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ale unei suprafețe reduse, presupunând un control sigur al mișcărilor voluntare și un raport corect între factorul senzorial și cel motor; c) rapiditatea poate fi apreciată prin operativitate, promptitudine, repeziciune, iuțeală. Ea depinde de capacitatea sistemului nervos de a alterna excitațiile și inhibițiile, ceea ce la nivelul grupelor musculare se traduce prin contracții și relaxări ale mușchilor agoniști și antagoniști. NOCICEPTIV - Proprietate a unui stimul care povoacă o senzație dureroasă sau reacția provocată de o excitație dureroasă (de exemplu, atingerea unui corp
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
capacitatea sistemului nervos de a alterna excitațiile și inhibițiile, ceea ce la nivelul grupelor musculare se traduce prin contracții și relaxări ale mușchilor agoniști și antagoniști. NOCICEPTIV - Proprietate a unui stimul care povoacă o senzație dureroasă sau reacția provocată de o excitație dureroasă (de exemplu, atingerea unui corp fierbinte). NORMĂ (< fr. norme, cf. lat. norma, rus. norma) - După Larousse (2006), este un ansamblu de date caracteristice unei populații, utilizate în general în timpul construirii unui material experimental, în scopul realizării unei sarcini și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
a se manifesta momentan în acțiune. În domeniul biologic, fiziologic, potențialul de acțiune definește totalitatea modificărilor de potențial bioelectric apărute ca urmare a unei stimulări; acest tip de potențial este una dintre formele biofizice specifice de manifestare a procesului de excitație, unda de depolarizare-repolarizare constituind substratul influxului nervos (Popescu-Neveanu, 1978). POZIȚII FUNDAMENTALE - Kinetoterapia activă presupune, ca primă etapă, înaintea executării mișcărilor dirijate, adoptarea unor anumite poziții, pregătite printr-o serie de acte mentale. Acest proces conștient și voluntar necesită o pregătire
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
grade are un prag de sensibilitate mai scăzut, respectiv o excitabilitate mai mare, comparativ cu unul ce reacționează la o creștere a temperaturii cu patru grade. Pragul diferențial se exprimă prin intervalul minim dintre două stimulări consecutive care determină două excitații distincte (variația minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
intervalul minim dintre două stimulări consecutive care determină două excitații distincte (variația minimă a unui stimul pentru a determina două senzații consecutive distincte). Pragul este și nivelul de intensitate minimală a unui stimul sub care nu mai este percepută nici o excitație sau stimulul respectiv rămâne fără răspuns. PRAXIE (< fr. praxie, cf. gr. praxis - acțiune) - În concepția lui J. Piaget (apud Larousse, 2006), sistem de mișcări coordonate în funcție de un rezultat sau de o intenție. Două caracteristici specifice definesc praxiile: intenționalitatea actului și
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
de concludent (Popescu-Neveanu, 1978). În activitatea motrică, de o importanță deosebită este viteza de reacție, prin care se înțelege timpul latent al reacției, care poate fi simplu și complex. Pentru manifestarea vitezei de reacție, intră în acțiune cinci componente: apariția excitației în receptor; transmiterea excitației la nivelul sistemului nervos central; trecerea excitației prin rețelele nervoase și formarea semnalului efector; conducerea semnalului nervos central spre mușchi; excitarea mușchiului și apariția acțiunii motrice. În medicină - după V. Rusu (1983) -, reacția reprezintă orice modificare
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]