1,082 matches
-
al unora, cât și față de dimensiunea doctă cu care defilează alții, Tania Radu face o articlerie de tip special. Întemeiată pe plăcerea scrisului și pe onestitate. Exigențe pe care, solicitându-le altora, autoarea și le aplică întâi și-ntâi, sieși. Exclamația de pe ultima copertă a Ioanei Pârvulescu („ce bine că există și Tania Radu în peisajul criticii literare românești”) se justifică fără rest. Cum iarăși mi se pare că se justifică o observație a Monicăi Lovinescu, făcută, pare-mise, într-unul din
O istorie cu creșteri și descreșteri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2386_a_3711]
-
ele au lăsat urme adînci, virtuțile care le-au rămas intacte sînt cele ale bătrîneții: inteligența și umorul, nicidecum frumusețea. Nu poți să rămîi indiferent la comicul nebun al înșiruirii amețitoare de citate din Insula, care adînc filosofice, care banale exclamații, fiecare cu paranteza ei atentă la numele autorului. Dar cu totul altul este regimul intertextualității în Adolescent sau Spovedania, mijloacele sînt mult mai rafinate, mai puțin demonstrative, iar autorul mult mai atent la problematica vieții pur și simplu. Aici pare
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
imaginații, maniheismul superior al gîndirii nu se împiedică, limitativ, în trimiteri la vreun profetic Zarathustra. O solitudine peste livresc, peste detalii ipotetic exotizante - pe creștet o excrescență ca un rest de pschent egipțiac, de coroană figurînd simbolic cele două Regate, exclamația concretă răsărind acolo, în vîrful efigiei, ar veghea, fără non sens, imensitatea nudă a deșertului... * Istoria, ca energie morală, se lipsește de auxiliul convențiilor celebrative, monumentele spre care ne îndreaptă ea, să nu rămînă epigonic confortabile, prea lesnicios legate de
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
este comic să urmărești coincidențele... întâmplătoare. La un moment dat, citând din „S-a dus amorul" versurile: „Cu câte lacrimi le-am udat / Iubito, pentru tine!" exlamă subliniindu-l pe le în text : „ Cânturile, nota mea, Gh. Doca"(II,385). Exclamația ar avea sens în contextul edițiilor Maiorescu, 11 la număr, care urmează : „Cum străbătea atât de greu/ Din jalea mea adâncă" - cu referire la amor, celelalte ediții (mai puțin I. Scurtu) au „Cum străbăteau", cu referire la cânturi, desigur. Gheorghe
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
atunci... Lunga noastră discuție-lectură s-a terminat cu sosirea iubitei sale, o doamnă foarte arătoasă, de o aristocratică prestanță, care ne-a dus la o trattoria din apropiere. Mario Luzi, nu avea entuziasmul lui Gatto, poemele mele îi plăcuseră fără exclamații. Dar această rezervă era compensată de senzația vie a ceea ce Alfonso Gatto numește în dedicația sa "liberă fraternitate", și poate de afectuoasă responsabilitate față de ceea ce i se întâmpla unui tânăr confrate de departe. Mario Luzi nu mă putea ajuta decât
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
nu găsesc nimic. Opoziție de catifea. Până și președintele s-a resemnat. După ce anunțase ritos că nu va accepta miniștri urmăriți penal, s-a lăsat păgubaș. Ponta nu s-a sfiit să siluiască limba latină pentru a-și marca victoria: exclamația sa “habemus guvernus” e deocamdată emblematică pentru amestecul de improvizație neroadă și entuziasm puber care domină instalarea actualului guvern, obez și cu portofolii neclare. PS Sunt trist să văd că Adriana Săftoiu e exclusă dintr-un partid pentru delict de
Traian Băsescu s-a resemnat, afirmă Cristian Preda () [Corola-journal/Journalistic/40096_a_41421]
-
pofta vulgară de a scormoni în mizeria fiziologică a defunctului. De aceea, interogațiile uzuale de tipul "De ce?", "Unde?", "Cum?" se cuvine să fie lăsate pe seama ziarelor și a buletinelor de știri ce se pricep să speculeze sordi-durile. În realitate, în spatele exclamațiilor compătimitoare ("Vai săracul, era un om bun!") și a întrebărilor de complezență ("Și s-a chinuit tare?"), se ascunde o nesățioasă curiozitate: o dorință irepresibilă de a te hrăni cu informații sumbre. De aceea, puține fenomene iscă o preocupare mai
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
termenilor unei realități în mișcare. (Pentru că Europa "văzută de sus" nu și-a definit conturele, putând să înglobeze, în final, inclusiv zona Mediteranei și o parte din Orientul Apropiat). Partea a doua a cărții ar putea să plece de la o exclamație spontană a autoarei: "Cum naiba reușeau pe vremuri scriitorii diplomați să continue aplecarea spre literatiră?". Întrebare deloc frivolă care denotă schimbarea condiției diplomatului, dar în același timp relevă că un scriitor, chiar și atunci când nu "produce" opere literare poate oferi
Meditînd la Europa by Ștefan Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/15442_a_16767]
-
de scenă, cum nu se îndoiește cît de mult s-au amuzat cititorii parcurgînd, cu delicii de comedie, extaziata cronică a lui Dragoș Cojocaru, văzînd cum dintr-o intenție onorabilă a ieșit un rezultat copios de nostim. Nu lipsesc epitetele, exclamațiile și suspinele care fac din textul amintit o veritabilă mostră de piesă bufă, în ciuda evidentei competențe muzicale a autorului ei. "Iar Domingo a fost încă o dată Domingo. Adică a fost Otello. ŤO gloria!ť A sunat cu acel imprescriptibil amestec
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
textele folclorice). Un exemplu pentru acest tip de oralitate mi se pare cel oferit de celebra pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia vor să
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
de World Records Academy. Precedentul record (neoficial) fusese stabilit de un comentator argentinian - 19 secunde. "Am ascultat meciuri de fotbal transmise la radio și TV din Brazilia, Argentina, Uruguay, Mexic, Spania, Portugalia, Italia, Anglia, Germania, Egipt și am observat că exclamațiile comentatorilor lor nu se compară cu ale mele. Aveam ceva emoții, deși ascultasem alte înregistrări și, măcar teorteic, nu trebuia să îmi fac probleme", a spus Ilie Dobre, citat de Comentatorul deține și recordul mondial pentru cea mai lungă "celebrare
Comentatorul Ilie Dobre a intrat în Cartea Recordurilor - AUDIO () [Corola-journal/Journalistic/76537_a_77862]
-
comunistă, desi latină, - sorelă - disputa se înviorează și apucăm să vorbim mai bine decît în convorbirile anterioare. Nu știu ce apuc să articulez cu mult aplomb, ca-n românește, ca profesoară scoate pe loc o interjecție admirativa, un fel de aoahhh! o exclamație tipic americană pe care aveam să o folosesc și eu ceva mai tîrziu prefăcîndu-mă cînd erau mai mulți americani de față, si se făcea impresie, milionari mai mult, dornici să afle tot așa, "cum arata niște scriitori comuniști". Fumam trabuce
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
ființei" ca întreg: "Acum ca și altădată, scrisul lui Lucian Raicu sfidează (...) pericolul uniformității, latent în extazul liniar al comentariului, care ajunge - uneori - să riște inadecvarea, tratînd cu gravitate exagerată amănunte mai puțin semnificative ori chiar insignifiante: un cuvînt, o exclamație sau - ca să exagerez și eu puțin! - chiar o virgulă! - din jurnalul lui Tolstoi îi pot da lui Lucian Raicu iluzia unor intenții profunde ori a unor înțelesuri adînci privitoare la opera și conștiința marelui scriitor". Trecută prin filtrul imaginativ, percepția
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
auzite. Dar, repet, exegeza (dincolo de aceste răbufniri) este demnă de toată lauda. Se iau firește, la rînd, diacronic, edițiile din lirica (dacă e cazul și proza sau publicistica) eminesciană, fixîndu-li-se, prin avizată analiză textologică (grea meserie, aducîndu-mi mereu aminte de exclamația unui erou real al lui Caragiale "Griu viața, dom'inșpector"), importanța reală sau minoră a fiecăreia în parte. Se pornește, desigur, de la ediția princeps datorată lui Titu Maiorescu, marele protector și prieten al poetului, care a făcut pentru el, ca
Edițiile Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16299_a_17624]
-
legate de un sens mai nou al cuvîntului, frecvent în uz, dar în mod surprinzător neînregistrat de dicționarele noastre din ultimii ani. Nene(a) nu mai este de mult doar termen de adresare (Hai, nene! Nene Vasile...), devenit uneori simplă exclamație (Nene, ce de bani are!). A devenit și un substantiv cu sens generic - "persoană de sex masculin, ins, individ" - , în limbajul copiilor și al adulților în adresarea lor către copii ("baby talk"). În registrul familiar-infantil al românei actuale, perechea fundamentală
"Nene" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9123_a_10448]
-
propriei inteligențe. Nu avea nicio importanță că nu pășise în viața ei într-o librărie, că se lăsa venerată cu nonșalanță fără să ofere nimic în schimb (nici măcar un refuz cinstit) și că-și exprima gîndurile mai mult în onomatopee, exclamații și suspine. Eroul trăia în plină ficțiune, cea țesută de el însuși în jurul unui chip amăgitor. La alți indivizi (mai cu seamă în lumea politicienilor de pretutindeni, aș zice) trăsăturile feței se constituie într-o negație vie a propriilor cuvinte
Chipul și sufletul by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7190_a_8515]
-
simțeam mușchii obrazului strîmbați de dezgust". Țîfnos și cu ifose de mare moșier (nu era decît fiu de arendaș), ce-și va căuta, apoi, genealogia într-un inventat Lascarism bizantin, Caragiale simțea plăcerea să-l dezumfle, punîndu-l la punct cu exclamații iritante pentru Zamfirescu: "Băi Duilă" - își exprima, deschis, tot "dzgustul" la lectura marei, totuși, nuvele a lui Caragiale. Maiorescu, care nici el nu înghițea țîfnele lui Duiliu Zamfirescu, i-a răspuns senin seniorial, punîndu-l la punct decis: "Nu-ți place
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
Ați fost vreodată pe deplin siguri de sensul expresiilor pe care le folosiți sau pe care le-ați întâlnit în lecturile voastre? Enciclopedia zmeilor vă va dovedi propria ignoranță, sau mai degrabă propria lipsă de imaginație. Credeați, de pildă, că exclamația voinicului din basme „ Am dat de tine, câine de zmeu!" este doar o interpelare injurioasă? Nicidecum. „În realitate," ne luminează autorul, „Feții-Frumoși se confruntau cu o varietate specială, patrupedă, din rasa zmeilor de câmpie." Câinii de zmeu, aflăm mai departe
Șase critici în căutarea unui autor () [Corola-journal/Journalistic/14161_a_15486]
-
numai anul trecut, TAROM a avut pierderi de 200 milioane lei și are mult de recuperat față de celelalte companii aeriene de linie. Totodată, membrii CA vor lucra în anvelopa salarială aprobată prin buget. Nu vor fi sume care vor trezi exclamații de genul «Wow!»", a spus Valentin Preda, secretar de stat în cadrul MTI. Următoarele companii la care ministerul va anunța managementul privat sunt Administrația Canalelor Navigabile și Administrația Porturilor Maritime.
Dumitru Prunariu, Dan Pascariu, Lucian Isar şi Marius Ghenea, membri ai CA la TAROM () [Corola-journal/Journalistic/51812_a_53137]
-
pretext pentru tulburări în timpul conferinței mele.) Cei doi se furișaseră - acesta e verbul potrivit - în loja care le fusese rezervată. Descoperit de persoane dintr-un sector al galeriei, a avut parte de zgomotoase ovații din mijlocul cărora s-au auzit exclamații ca ,Trăiască Brazilia! Trăiască libertatea! Trăiască democrația!" (aflam în 1959.) Între timp, Alvaro Lins a rămas impasibil, așezat în fundul lojii. Când organizatorii conferinței s-au dus să-l invite să prezideze întrunirea, ambasadorul brazilian a refuzat, lucru care, în opinia
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
Cîntecele, tristețea, sau fie și simpla forfoteală a celor întîlniți creează adevărate seisme în sufletul observatorului lor. Lamartinian cu supramăsură, celebrul autor de povești care au vegheat copilării universale se află într-o permanentă combustie interioară pe durata călătoriilor sale. Exclamațiile pe care i le stîrnesc peisajele și oamenii sînt nenumărate, iar extazul lui molipsitor. Misia de călător a lui Andersen devine explicită cu prilejul carantinei la Orșova: "Am cunoscut călători care zac în pat pînă la prînz; pînă se îmbracă
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
atunci din mâinile sale. Probabil că însemnările din Agendă au fost făcute la câteva zile de la data întâmplării (așa cum Gabriela Omăt mi-a declarat că se petrece adesea), altfel nu se explică inadvertențele. Dar nu asta e important. Importantă e exclamația: "Vrea unul de lux! în situația în care e !" O dată mai mult se dovedește că Lovinescu nu știa de unde să mă ia și nu realiza ce-mi determina comportamentul, închipuindu-și că trăiam cu capul în nori, când de fapt
Agendele literare ale lui E. Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12703_a_14028]
-
are, așadar, aparența unui dicționar special, intim, individual, în care dezordinea amintirilor, reveriilor, reflecțiilor, digresiunilor, maximelor și butadelor, capătă o ordine alfabetică ce se desfășoară de la Aa, numele unui mic fluviu ce salvează pe rebusiști în situații extreme și Zut, exclamație familiară de nemulțumire și care, ne previne, ludic, autorul ar putea fi ultimul său cuvînt. Într-un foarte scurt avertisment, cu un motto din Montaigne, Genette invocă genul dicționarului care, îndepărtîndu-se de repertoriu și de catalog, a pornit nestingherit în
BARDADRAC,un pic din toate by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10359_a_11684]
-
pe filosof de braț. El împinse scaunul la loc, se ridică de bună voie și, dând din cap în toate părțile, mă urmă, pășind destul de sigur până la casa la care trona obișnuita doamnă cu perucă neagră. În spatele noastre, murmure, câteva exclamații ostile. Astfel ajunserăm pe stradă și la aer curat. Acolo situația deveni periculoasă. Keyserling atârna greu de brațul meu, în dreapta își învârtea toiagul noduros. Clătinându-se, descria largi curbe, trăgându-mă înainte. În marele exil trebuie să ne ducem, în
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
creativității, favorizează, desigur, altceva decît un scrupul de precauții sustractive. Atîta fastă bogăție degajă conivențele unei armonii parcă prestabilite, încît fac hors de propos, exclud, dintre alternativele apropierii, orice ar atenua datoria noastră de a răspunde vibrant, con affetto, universalei exclamații care ne interpelează fără preget. Au fost oare zadarnice, în parabola unor talente de răscruce, coincidența și declicul acționînd sub semn auroral, dinspre acest cuprins misterios, unde Wagner însuși o investește pe Lilli Lehmann în rolul Pasării Pădurilor din Tetralogie
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]