1,039 matches
-
n-aș putea totuși scrie o apologie a suferinței, fiindcă suferința durabilă - și nu există suferință adevărată, decât cea durabilă -, dacă purifică în primele faze, în ultimele tâmpește, detrachează, distruge și anarhizează până la descompunere. Entuziasmul facil pentru suferință manifestat în exclamații este o caracteristică a esteților și a diletanților suferinței, care o asimilează unui divertisment, neînțelegînd ce forță teribilă de descompunere există în suferință, câtă dezagregare și câtă otravă, dar și câtă fecunditate, pe care o plătești însă scump. A avea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
măruntă va fi fost ea. Judecata dobîndea astfel o fizionomie vie și un caracter concret. Multă vreme, în guvernarea tribului, a cetății, opinia a jucat rolul de comentariu, cel al vocii colective a corului antic care punctează prin întrebări, prin exclamații de groază sau milă, de surpriză ori indignare cuvintele și acțiunile protagoniștilor subliniindu-le, fără ca membrii corului să fie ei înșiși actori. În Statele feudale, fragmentate și bine delimitate, în care viața publică se limita la teritoriul unui oraș, al
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
noastre a tuturor acelor semnificații care transformă propriul mediu înconjurător (Umwelt) într-o lume (Welt)107. Deslușim mai bine, în lumina acestei concilieri provizorii dintre cele două lumi, fondul polemicii lui Ricoeur cu structuralismul, sintetizat în alt loc printr-o exclamație îndeajuns de semnficativă: „Ca și cum limbajul nu ar fi, dintotdeauna, proiectat în afara lui însuși prin chiar forța sa ontologică!”108. Faptul că operele literare îmbogățesc, la rându-le, limbajul printr-o experiență unică, nu cu totul străină de cea cotidiană (din moment ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
A renunțat la mașină. — Fire neastâmpărată așadar... Nu am rubrică... Iacob Zevedei luă hârtia de pe masă. O mai citi o dată, apoi se rezemă de speteaza fotoliului, căutând să prindă vibrațiile Vocii. Făcu foaia ghemotoc. Vocea lăsă să-i scape o exclamație de uimire, așteptând ca ghemotocul să fie aruncat pe jos. Dar Iacob Zevedei zâmbi iarăși, cântărindu-l în palmă, ca pe un lucru de preț. Apoi îl așeză pe birou și începu să-l desfacă, netezind foaia cu dosul mâinii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucitoare ca oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îl arată, prematur, lui Ioanide, care începu lectura imediat. Iată conținutul caietului:1 "Drumul pe care mi l-am ales în viață este plin de primejdii, de aceea socotesc necesar să explic pentru orice eventualitate £Acest detestabil jurnal scoate legitime exclamații de oroare din partea lui Ioanide, care nu ne dau deplină satisfacție morală, întrucît Ioanide însuși, cu toate intențiile lui, este încă un om de mentalitate burgheză. Am crezut totuși că, în scopul de a înțelege timpul ți greșelile eroilor, trebuia
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
rânduială nouă a tinerimii creștine și o ajută culturalicește. Președintele (fără ironie, închizînd problema): Prea bine, e, cum văd, o acțiune culturală. Acuzarea nu se bizuia pe alte probe materiale decât glontele extras din plămânul subprefectului mort după operație, pe exclamația lui necircumstanțiată: "Canalia!" și pe depoziția unui singur martor, care l-a văzut pe Gavrilcea venind pe șosea. De altfel, Gavrilcea se apropia singur de locul întîmplării, interesîndu-se, și fu arestat împreună cu alții, apoi eliberat, în fine rearestat cu puțin
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Hangerliu nu păru tactic, acesta trebuia să cadă într-un accident. Avîndu-se în vedere obiceiul lui de a merge prin localuri dubioase, fură găsiți provocatori de rixuri. Într-o cârciumă, un mahalagiu se împinse în prinț, G. Călinescu imagină exclamații inexistente din partea acestuia și-l luă de gât, cu intenția precisă de a-l sili să se înfurie și apoi să-l lovească cu un briceag. Agenții ședeau la o parte, gata de a "aresta" pe mahalagiul agresor, căruia i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ministrul ar fi vrut să vadă specialiști, colegi de la Școala de Arhitectură. Tocmai aceștia lipseau. Deși Pomponescu nu priza pe Ioanide, absența sa îl blesă. O judecată a acestuia, oricât de malițioasă, i s-ar fi părut mai înviorătoare decât exclamațiile de convenție. Ziarele relatară vizita lui Pomponescu ca un fapt oficial, înșirînd câteva proiecte, o singură cronică propriu-zisă nu apăru. Un critic de artă care ținea cronica în Universul, ocupîndu-se de plastică în general, expert și în materie de arhitectură
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
întoarcere descoperi după simpla descripție, aproape fără să vrea, cavoul lui Hagienuș construit de Ioanide și se învîrti puțin în jurul lui, ca un simplu specialist. Într-o dimineață, la cafeaua cu lapte, cu Universul în mână, madam Pomponescu-mamă scoase o exclamație de oroare. . - Iată o lipsă de gust, a te spînzura! E un caz aici la"Întîmplări din Capitală". Unul care se agață de cuiul de la lampă. Închipuie-ți surpriza familiei când dă de o asemenea scenă oribilă! Dacă vrei să
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Uite Koch! Uite Koch!" Era în glasul lui bucurie, și am avut o clipă senzația că îl vede pe Koch în persoană, coborând tacticos, cu mâinile la spate, de-a lungul uretrei mele. Am primit vestea operației aproape testamentar, și exclamația lui Burghele, în care distinsesem bucuria, mi s-a părut, retrospectiv, cruzimea însăși. Astăzi o înțeleg altfel: este strigătul, pentru o clipă victorios, al culturii de câte ori are senzația că a înhățat un adevăr. Este strigătul oricui a plecat în căutarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
despre ce anume să fie vorba? Succesul trebuie să-l cunoști cât ești tânăr, ca să scapi repede de gustul lui și ca să-ți dai seama că nu este niciodată unul adevărat, ci doar o "gloriolă", ceva superficial, până la urmă o exclamație de identificare - "deci așa arătați!" etc. Îți dai seama repede că pe oameni nu-i interesează decât suprafața ta, că uneori nu fac decât să te aproximeze într-un chip ridicol. Într-o zi, cineva mi-a spus că i-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
zum Tode ― am propus: "Dasein-ul factic există născîndu-se mereu și născîndu-se el deopotrivă moare deja, în sensul că ființa sa este ființă întru moarte." Mai există și o distincție "de parcurs", când celălalt întărește formularea propusă în traducerea existentă prin exclamația "sculptură!". În acest caz se recunoaște că fraza germană a lui Heidegger a fost impecabil turnată în română, că nu mai e nimic de discutat și că se poate trece mai departe. Înaintăm târâș-grăpiș în textul lui Heidegger, printre "sculpturi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cezar Petrescu e inabil în scenele erotice. I.L. Caragiale e un caz de evitare obstinată a scenelor explicite. Tânărul seminarist din Păcat e atras de o necunoscută, dar ceea ce se întâmplă în iatacul misterios se reduce la un șir de exclamații ale autorului. Dacă voia, Caragiale ne-ar fi descris mult mai picant ce s-a petrecut la Hanul lui Mânjoală între vrăjitoare și victima ei, în dormitorul Vetei sau cum petrecea doamna Verigopolu cu „mătușica” pe care o vizita pentru
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Bârlad. Odăița de bejenie a lui Vlahuță ne aduna în fiecare seară”. Și tot el, continua confesiunea: „În accelerat, tren de marfă sau cu o simplă locomotivă, sosirile mele prompte, mânjite de funingine, erau primite de membrii Academiei Bârlădene cu exclamații de epopee.” De altfel, în „Florile Dalbe”, sub egida cercului literar de 334 la Academia Bârlădeană, a debutat I.Valerian cu poezia „În albastru”: Cu ochii duși departe În zarea plină de fiori Mă prind visând adeseori În zarea plină
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
la 3:30 mâine după-amiază. La 2:45 în după-amiaza respectivă, sună telefonul. „Unde ești?” întreabă Susan. „Am spus că voi ajunge la 3:30 acolo.” „Nu”, vă răspunde ea. „Ai spus 2:30.” Și de fiecare dată urmează o exclamație de surpriză. Pe un ton care sugerează că ea ar avea dreptate (deși știți că nu are), exclamați „Hm, aș fi putut să jur că am spus 3:30.” Iar acest tip de conversație are loc - mult prea des - de-
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
legi aprobate astă-vară, atunci când deputații au instituit republica parlamentară, dintr-un impuls vindicativ și de autoconservare față de regimul piramidal preconizat de dl Lucinschi, făcând din „stânga” „dreapta” și invers. Din mijlocul acestui zumzet difuz, în Parlament s-au auzit doar exclamațiile ritoase ale lui Voronin - comunistul cu idei puține, dar fixe: „Vom merge pân’ la capăt. Pe comuniști n-o să-i biruie nimeni!”. Intrigile de alcov, minciuna și scamatoria, nesfârșitele schisme dintre democrați, abil întreținute de manipulatorii din culise, au sfârșit
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
bine lucrătura timpului. Multă vreme interzisă, tema unirii se zbate neputincioasă doar în străfundurile câtorva conștiințe. Restul e tăcere... O tăcere care închide aproape ermetic cercul tematicii unioniste. Rămân pe din afară, ca niște excrescențe, „falșii gorniști”, cei pentru care exclamația gratuită ține loc de faptă. Agitația lor respingătoare are darul să întunece și mai mult un subiect care abia licărește. (Va trebui evaluat și arătat opiniei publice, cu mult curaj și luciditate, răul imens pe care l-au făcut (îl
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
recoltăm în anii din urmă, ca niște brancardieri ai iluziilor pierdute (răpuse), au - cântărite cu luciditate și onestitate - o cauzalitate precisă. Judecând fără parti-pris faptele și evenimentele în care am fost implicați cu toții, vom vedea că la inhibanta și dezarmanta exclamație „Nu s-a schimbat nimic, totul a rămas pe vechi!”, vehiculată de diverși sceptici de serviciu, putem riposta cu o constatare mai puțin exasperantă în grafia ei, însă la fel de bătăioasă și categorică: „Pentru că n-am vrut, n-am știut să
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
mică observație asupra comportamentului social, cultural și politic al „martirilor” - comportament nu întotdeauna cinstit, corect și logic - era etichetat imediat - bineînțeles în numele poporului - drept un vândut, un nepatriot pus în slujba dușmanilor etc. „Nu te atinge de cele sfinte” - era exclamația mânioasă cu care ți se cerea să-ți reprimi observațiile critice. Așa a început să funcționeze pe pământ basarabean un clișeu pe care 1-am numit - parafrazându-1 pe H.-R. Patapievici - vulgata „marelui patriot și unionist”. Schema descrisă sumar mai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
își cer dreptul la exprimare!). Au fost scoase la suprafață vicii și maladii monstruoase, s-au pus pe balanța patriotismului local motivații subversive și mai puțin subversive - toate cu intenția de a desființa preopinentul. În acest război al demolărilor umane, exclamația lui Grigore Vieru „Oprește-te, bădăranule!”, adresată lui Em. Galaicu-Păun, mi se pare cea mai benignă, deși deloc potrivită cu imaginea sa de ființă corectă, delicată și generoasă. ...Polemica la scriitorii basarabeni, așa cum ni s-a înfățișat până acum, este
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
Primărie - Direcția Cultură) care recită și cântă frumos, ori, în dependență de posibilitățile financiare ale editurii și ale autorului, sunt invitați studenți de la Institutul de Arte, care joacă un mini-spectacol tematic. Oricum, lansările de acest tip stau întotdeauna sub semnul exclamațiilor și al surprizelor artistice, care te fac să uiți motivul întâlnirii. Mai sobră, aș spune chiar rigid-solemnă este lansarea de tip academic. Cuvântările, garnisite cu citate din Platon și Hegel, sunt pregătite din timp și rostite ca de la catedră, fără
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
meritul pentru realizarea acestor lucrări este atribuit eforturilor făcute de bolșevici, deoarece, în timpul regimului țarist, tânărul și talentatul inginer Modest Aleksandrovici V. nu a găsit înțelegere, pentru a i se pune în aplicare proiectele: "Ce păcat! termina corespondentul cu o exclamație ce păcat, că tânărul entuziast n-a trăit până la triumful ideilor sale strălucite, că nu poate vedea transformarea văii!"208. (trad. a.) Furioasă, Anna Modestovna smulge ziarul din vitrină, dar este văzută de un milițian. Discuția cu acesta relevă pericolul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
om cam ciudat, dar nostim, este semnificativ pentru Soljenițîn. Încercând să-l descrie, autorul se arată parcă nedumerit și apelează la intonații sentimentale, aproape karamziniene. El începe unele fraze cu interjecții și le încheie cu semne de întrebare și de exclamație. Pe de o parte, supraveghetorul Câmpiei Kulikovo este nostim, cu activitatea lui fără sens. Nostimă este intenția de a merge în căutările sale, pentru o dreptate numai de el știută, până la Ekaterina Alekseevna Furțeva, ministrul de atunci al Culturii. Naratorul
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
întâlnirii cu soția sa, Nadia, întâlnire organizată și supravegheată, care nu permite exprimarea necenzurată a gândurilor și sentimentelor. În timp ce replicile propriu-zise transmit informații neimportante, se stabilește un dialog al privirilor în care se concentrează intimitatea personajelor. Apar, de asemenea, numeroase exclamații "mute", ce transmit disperarea lui Nerjin legată de insuficienta jumătate de oră acordată întâlnirii. Scena în care apare, din nou, Nadia, împreună cu Șceagov, de data aceasta, este plasată simetric scenei discutate anterior. Dacă în timpul întrevederii cu Nerjin nu se puteau
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]