2,253 matches
-
și care stăruie în această tendință de a fi. Dar cum s-o spui pe românește într-o formă concentrată și deopotrivă acceptabilă? Cum să spargi chistul fără să curgă? Din acest motiv, Bogdan Mincă salvează partea și sacrifică întregul. Exegetul nostru are predilecție pentru expresia precisă de întindere mică, lăsînd ansamblul cărții să plutească într-o nebuloasă speculativă. Mincă se ferește să dea reprezentări. El sapă în cuvinte lăsînd cititorului libertatea ca, prin proprie imaginație, să-și urzească reprezentările dorite
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
dar nu vede desenul sugerat de ele. Aude notele muzicale, dar nu percepe melodia. Vede cuvintele, dar nu întrezărește imaginea care rezultă din cuvinte. În fine, la așa înzestrare, așa destin. Specializarea lui Bogdan Mincă îl hărăzește unei fatale însingurări, exegetul concurînd singur, fără însoțitori și fără adversari, pe o pistă deschisă de pregătirea sa de elită. Un Alexandru Elian de secol XXI sau un Gheorghe Mușu fără sutană. Cartea lui Mincă e lupta sa cu îngerul, un fel de zidire
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
și comentat circa o sută de alte inedite (fotocopii sau originale). Sunt în posesia a peste 40 de xeroxuri din scrisorile lui Dumézil către Eliade. Ele mi-au fost dăruite de destinatar fie direct, fie prin intermediul celui mai de seamă exeget eliadist, Profesorul Mac Linscott Ricketts 2. Primele epistole ale lui Dumézil către Eliade (datate 1952) au apărut în Manuscriptum, nr. 2 (1988), pp. 178- 182. Le-am reimprimat în volumul I din Mircea Eliade și corespondenții săi, Ed. Minerva, 1993
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
delicii ezoterice. La prima vedere, tema n-are nimic alchimic în ea: spațiul. Ce găsim însă în volum e prelucrarea ezoterică a unei teme filozofice. Așadar, peste o problemă speculativă se lasă un ochi alchimic, autorii asupra cărora se oprește exegetul nefiind de găsit într-o istorie a filozofiei tradiționale: Heinrich Khunrath, Daniel Stolcius, Raymond Lulle, Robert Fludd, Tycho Brahe, Michael Maier, David Planiscampy sau Anibel Barlet. Mai mult, din volum ne întîmpină o suită de gravuri, diagrame, pasaje-cheie, fragmente din
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
comentarii făcute în marginea unor texte care, luate în sine, nu ne mai spun azi nimic. Ce surprinde e aplombul cu care Radu Drăgan caută să dea viață unui mod de gîndire fără șanse de resuscitare actuală. În această privință, exegetul e înzestrat cu har interpretativ și cu răbdare arhivistică: scoate din întuneric relicve documentare și le învăluie în lumina înțelegerii, dar într-o lumină a cărei durată nu depășește timpul cît ții deschis tomul. De cum îl închizi, raza luminii se
Simboluri în firidă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5793_a_7118]
-
și tentele. Dintre exegezele de limbă română, aceasta e cea mai clară lucrare dedicată profetului lui Zarathustra. Și deopotrivă cea mai subtilă sub unghiul cercetării bibliografiei critice. Nicolae Stan a parcurs grosul literaturii de specialitate din Occident, trecînd prin toți exegeții de marcă ai lui Nietzsche: de la Eugen Fink la Ernst Bertram, de la Gilles Deleuze la Martin Heidegger, sau de la Gianni Vattimo la Rüdiger Safranski. Rezultatul este o incursiune serioasă și documentată, pe care o citești cu atenție nescăzută. Fidel principiului
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
apele: „lărgind importanța indicibilului, deschidem discret ușa lecturii impresioniste a poeziei, adică a acelui mod de analiză care a dominat cercetarea literară din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și până astăzi, nenorocind-o complet. Demersul teoretic al exegetului care îl «revizitează» acum pe Bolintineanu rămâne unul însă decis anti-impresionist; el ajunge la concluzia indicibilului înălțându- se la un palier cu totul superior și după parcurgerea celei mai lungi spirale cognitive.” (pp. 4-5) Într-adevăr, Mihai Dinu nu postulează
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
intelectual care își îndreaptă cruzimea în două direcții: spre autorii pe care îi comentează și spre amorul propriu. Pe scurt, Mircea Flonta își este sieși ostil, neîngăduindu-și nici o remarcă malițioasă care să nu fie sprijinită pe un argument. Un exeget care se supune unei cenzuri drastice din dorința de fi, față de sine, tot atît de crud ca față de ceilalți. Rezultatul este aerul impasibil cu care trece sub lupă fiecare autor asupra căruia se oprește, minei reci adăugîndu-i-se asprimea unui jargon
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
unui jargon analitic pe care îl mînuiește cu mișcări sigure. De aceea, profesorul Flonta scrie despre darwinism cum scrie despre creștinism, cu rigoarea rece a unui comentator care, interzicîndu-ș i preferințele sau simpatiile, caută calitățile sau cusururile doctrinei. Pare un exeget de limfă scorțoasă care nu e animat de cauze personale, ci de o voință draconică de a înțelege. Urmarea este adecvația la obiect și fidelitatea de nuanță cu care își înfățișează considerațiile. În plus, scrupulul didactic care l-a însoțit
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
un ton sec și riguros, de filatelist avid de ordinea fiecărei pagini de clasor. Are un ochi inflexibil de tenace scrutare interpretativă, pe Mircea Flonta fiindu-ți imposibil să ți-l închipui în transă patetică sau în postură euforică. Un exeget de mare onestitate al cărui principal merit stă în puterea de a nu lua partea nici unei tabere.
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
nu abdici nici măcar în textele de comentariu, volumul are de ispășit netezimea de stil și lipsa fermenților de controversă, textul fiind un exemplu de aceea ce înseamnă scrupulul prea zelos față de ideile comentate: dorința de a fi exact îi taie exegetului apetitul asociațiilor proprii, tomul avînd langoare discursivă, adică ritm placid și sunet apatic. Și chiar dacă nu e emfatic în accentele retorice (de fapt cartea nu are retorică, fiind concepută ca o colecție de referate seci, menite parcă unor seminarii universitare
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
cît pretinde că sînt. Cartea nu are plutire prin nuanțe, fiind terestră și osificată, de aceea studiile nu ademenesc cititorul, care, la sfîrșitul lecturii, nu simte nevoia să deschidă vreo carte de-a lui Sperantia. Vina îi revine din păcate exegetului, care, neavînd nervul de a însufleți ideile înfățișate, le enumeră fără participare intimă. Deznodămîntul e o carte al cărei aer de criptă analitică o preschimbă într-o antologie de banalități exasperante. Dar să încerc o incursiune în spiritul comentariilor din
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
a valorilor circulante. De altfel, în concepția sa sociologică, întreaga viață colectivă se găsește sub stăpînirea voinței de valoare și poate fi privită ca un continuu, inevitabil și indispensabil tropism axiologic.” (p. 39) Clișeele acestea cuminți sînt debitate de un exeget care își dă seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște banalități avînd conștiința sisifică a nimicului pe care îl faci. De obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte, caz în care bovarismul îi mîntuie de deșertăciunea efortului
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
halenă de spectru din care s-a scurs și ultima suflare de viață, paginile adunîndu-se în pereții funerari ai mormîntului lui Sperantia. Cele mai interesante fragmente sînt citatele din Sperantia, mici oaze de tresărire în duh, tonul prăbușindu-se de îndată ce exegetul ia cîrma comentariilor, sufocîndu-le sub inerția formulelor previzibile. Invariabil, interpretarea în marginea textului scade textul, acoperindu-l de patina unor șabloane fioroase, care te lecuiesc de dorința de a-ți rafina viața prin canoane filosofice. Sînt cărți care apar numai
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
doar cînd se revendică de la „mahalaua natală”. Altele, magnanime, propun reabilitări categorice, bunăoară în cazul lui Asachi și mai cu seamă în cel al lui Slavici. Nu este evitat nici enunțul „splendid ca o ironie”: „A sosit, poate, momentul ca exegeți lipsiți de geniu să aprecieze cu luciditate figura lui Hasdeu și să-i măsoare exact dimensiunile”. îi acordă lui Mihai Zamfir dreptul ca, în raportul cu pretențioasele nume literare, să se comporte într-o salutară manieră personală. Așteptăm cu mare
Alonja romanescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5081_a_6406]
-
de Dimitrie Vatamaniuc este un eveniment. Însă meritele ei sunt mai mari de-atât. Dimitrie Vatamaniuc nu este doar editorul eminent al lui Eminescu, ci și unul dintre cei mai buni cunoscători ai epocii „Junimii” și, totodată, un mai vechi exeget al lui Ioan Slavici (vezi lucrările Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, din 1968, și, respectiv, Ioan Slavici. Opera literară, din 1970). Cunoașterea epocii, a ideilor și instituțiilor i-a permis să organizeze ediția publicisticii politice a lui
Un nou Slavici apăru by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5637_a_6962]
-
să spun și eu, ca și editorul, postmodern) textul folcloric, oferindu- ne o demonstrație de măiestrie literară, defel disonantă în contextul poeticii „ultimului Dimov”. Dacă facem abstracție de planul epic, de sorginte folclorică, și această carte poate fi utilizată de exegeți ca o excelentă cheie de acces în arta dimoviană. Căci „ultimul Dimov”, fără să mai șocheze ca în primul deceniu de după revenirea în literatură, este la fel de convingător și de impresionant. Poetul pare că și-a găsit acea albie largă, în
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
refer). Inclusiv un anume nenoroc. E un lucru cunoscut că o nouă etapă în receptarea lui Eminescu (etapă strict necesară pentru a corecta inadvertențele viziunii lui Negoițescu) trebuie să pornească de la schimbarea principiilor editoriale. A afirmat-o cel mai serios exeget al manuscriselor poetului, Petru Creția (faimos rămânând, din acest punct de vedere, Testamentul unui eminescolog), a susținut-o, într-o conferință de la Muzeul Literaturii Române (editată de curând în volumul Alte noi rotonde 13) și Paul Cornea. Simplul efort hermeneutic
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
versurilor este lipsa sensului, întrebarea pe care cred că ar trebui să ne-o punem privește definirea sensului pentru un text poetic: ce este sensul? Ceea ce transmite, ceea ce se înțelege la lectură? Interpretarea pe care comentatorii din această categorie (editori, exegeți) par să o dea sensului este una surprinzător de prozaică și de limitativă: presupunem că aceste versuri «nu au sens» pentru că nu pot constitui un enunț lingvistic în afara constrângerilor metrico-prozodice pe care le obiectivează [...] Desigur, la o asemenea «probă a
Un Eminescu plauzibil by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4523_a_5848]
-
artei. Totodată, Prezentări interesează istoria avangardei românești și din perspectiva strictă a poziției canonice a lui Sașa Pană însuși. Volumul de față schimbă în bună parte datele profilului literar al lui Sașa Pană, care se conturează acum ca un pregnant exeget al suprarealismului. Textele dedicate lui Tristan Tzara, Ilarie Voronca, M. Blecher, Claude Sernet, Jules Perahim sau Aurel Baranga merită să reintre în bibliografia de bază a exegezei avangardei românești. Ca și textele despre Apollinaire, Kafka, Nerval, pe care Sașa Pană
O raritate bibliografică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4529_a_5854]
-
exhibiții intelectuale imaginabile. Răsfoiesc periodic teancul de numere din „James Joyce Quarterly”, deja o publicație venerabilă, editată trimestrial, începând cu 1963, la Universitatea din Tulsa, Ocklahoma, și ezit între uimirea față de inventivitatea abordărilor și subiectivitatea aberantă a discursurilor. Pentru majoritatea exegeților, cartea lui Joyce e doar pretextul etalării obsesiilor unor savanți săriți demult de pe calea ferată a rațiunii. Recunosc: ai nevoie de o răbdare bine antrenată să parcurgi culoarele - nu odată înfundate - ale unui labirint ce pare să prolifereze la nesfârșit
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
Nicolae Scurtu Biografia istoricului și criticului literar Mircea Iorgulescu (1943-2011) suscită interesul cercetătorilor din generațiile cele mai tinere, spre a-i putea stabili, cu rigoare, itinerariul creator și, evident, fizic al celui mai exigent exeget al operei lui Panait Istrati. O relectură atentă și fără prejudecăți a operei sale de critic și istoric literar relevă o excelentă capacitate de a intui și de a detecta valorile estetice ale operei literare. Impresionează prin dăruire, pasiune, lectură
Contribuții noi la biografia lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Journalistic/3321_a_4646]
-
literar Teodor Vârgolici (n. 1930), care i-a fost, vreme îndelungată, un fidel colaborator și discipol și care a uzitat, cu discernământ critic, toate mărturiile, informațiile și documentele privitoare la itinerariul creator și uman al unuia dintre cei mai importanți exegeți ai literaturii naționale. Una din sursele fundamentale de elaborare a unei biografii o constituie, așa cum am mai susținut și odinioară, corespondența emisă și primită de acea personalitate. Literatura epistolară și, desigur, tot ceea ce se referă la paraliteratură și în cazul
Noi completări la biografia lui Perpessicius by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5365_a_6690]
-
ans" (Ibid) Et c'est fort probablement ce qu'il arrivera".6 Cred că nimănui nu i-a scăpat ironia aprobativă a lui Mircea Eliade. Ironia este arma superioară a inteligenței în luptă cu forțele superioare ale întunericului. în numele inteligenței, exegetul celei mai dificile discipline care este istoria religiilor, cu dreptul pe care i-l conferă luminile aduse în descifrarea atîtor și atîtor mituri și mistere, preconizează claritatea și respinge maxima încifrare joyceiană, care-l fascina ŕ rebours 7) prin caracterul
Miorița și Mircea Eliade by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/6911_a_8236]