767 matches
-
nuanțat, menit să surprindă specificul, structura și modalitățile teatrului, privit ca „fenomen complex, constituit din semne diverse” (Accente). Studiile sale vădesc o certă orientare către teoretizarea fenomenului, organizându-se într-un „discurs asupra metodei” ilustrat printr-o varietate de modele exegetice preluate din literatura română și universală, comentate cu rigoare demonstrativă și cu fervoare interpretativă. Conceptualizarea teatrului modern, prin fixarea câtorva repere teoretice și structuri analitice, face obiectul câtorva cărți, începând cu Teatru și mit. Discutând semnificațiile mitului și metamorfozele acestuia
VODA CAPUSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290618_a_291947]
-
făgăduielile eschatologice sunt deja incoativ realizate, sunt deja pe cale de a se înfăptui, dar nu pentru veacul acesta, în hoc saeculo, unde nu ne așteaptă decât tulburări, nenorociri, suferințe și ispitiri 42. Această lectură va fi preluată de întreaga tradiție exegetică occidentală, devenind normă. Eshatonul presupune nu o evoluție, un progres, ci acel inefabil împărtășit cu riturile de trecere, cu marea pe-trecere, o mutație nu doar axiologică, ci ontologică. Între istorie și eschatologie există, după episcopul african, un dualism ireductibil
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
București, apare vol. Eminescu și mistica nebuniei. 2011. Poetul Daniel Corbu propune la Princeps Edit din Iași reeditarea cărții Transmodernismul, iar Ed. "Ștefan Lupașcu" din Iași, prin recomandarea logicianului Petru Ioan, îi reeditează Polemici "incorecte" politic. Apare, la București, studiul exegetic Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic și la Chișinău, volumul Eminescu în captivitatea "nebuniei", pe care autorul o consideră "ediție definitivă" a cercetării despre boala și moartea poetului. 2012. Alte cinci volume de istorie și critică literară văd
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
se fac pe toată axa timpului de la antic la modern și contemporan. Platon stă lângă Edgar Papu, Călinescu lângă Einstein. Cartea este un discurs continuu neezitant întemeiat pe o permanentă hărțuire bibliografică; simțim o continuă vibrație ideatică, un sisific efort exegetic, pentru a-l prinde pe Eminescu în cele mai exacte coordonate. Filosofia, sociologia, fizica, matematică, istoria, filosofia culturii, etnologia, stilistica sunt convocate de autor pentru a sublinia modernitatea lui Eminescu. Eminescu ne asigură Theodor Codreanu, cu un noian de dovezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
altă greutate specifică, o altă semnificație integrându-se unui sistem de argumentație critică nu numai coerent dar și convingător. Carte de înaltă probitate științifică, Eminescu Dialectica stilului evită sistematic judecata aleatorie sau "după ureche" invocând opinia de autoritate ori de câte ori argumentația exegetică riscă să se pulverizeze. Cine a citit acest amplu studiu și a traversat notele și trimiterile bibliografice de la finele cărții n-a putut să nu fie impresionat de travaliul imens și de armătura științifică a exegezei. Theodor Codreanu ar putea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu-i fără semnificație a semnala aici "analiza stratigrafică" propusă de G. Munteanu pe care, în definitiv, o reclamă obiectul însuși. De aici pornește, de altminteri, și Theodor Codreanu în Eminescu Dialectica stilului care este și o contribuție de ordin exegetic. Perspectiva, clarificată prin disociații doctrinare, e scutită de prejudecăți și comentatorul se simte întărit în ideea lui de a comunica un Eminescu modern, între altele și prin sforțările altora de a revigora interesul pentru alți autori. Ph. Solers, zice Th.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
descoperire, București, Editura Cartea Românească, 1989 (fragment) MODELUL ONTOLOGIC EMINESCIAN, GALAȚI, EDITURA PORTO-FRANCO, 1992, COLECȚIA "STUDII EMINESCIENE" Ionel NECULA "Eminescu Dialectica stilului" Odată cu apariția volumelor semnate de Th. Codreanu și D. Vatamaniuc, Editura Porto-Franco din Galați inaugurează o nouă colecție exegetică de "Studii eminesciene" cu reale șanse de a dobândi rangul, demnitatea și interesul celei similare îngrijită de Editura Junimea din Iași. Virtuțile noii colecții derivă din infinitatea paradigmei eminesciene mereu descifrată dar niciodată epuizată, mereu explicată dar niciodată lămurită pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
însuși spiritul românismului, oglinda originară ca embrion al stejarului. Esența arheității, spune Th. Codreanu, este încercarea, iar "numele încercării specifice omului este tocmai munca" (p. 53). Restituind muncii umane rangul de "principiu ontologic de întâia speță" autorul își trece discursul exegetic într-un alt registru de analiză, cel al "rațiunii practice". Archaeus-ul poporului român este factorul explicativ al istoriei și destinului nostru, dar și temei al devenirii și construcției naționale. "Munca este o epifanie a arheului, deci devine măsura lucrurilor, a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
E și adevărul energic pe care-l impune cartea eminescologului Theodor Codreanu, Modelul ontologic eminescian, apărută la prestigioasa editură gălățeană Porto-Franco, în colecția "Studii eminesciene" care se anunță interesantă. E un volum scris cu inteligență, cu foc polemic, cu pasiune exegetică ce presupune, evident, erudiție interdisciplinară (fizica modernă nu este deloc neglijată în concertul demonstrației) și ceea ce este deosebit de important în contextul actual al analfabetismului valoric cu dragoste față de poet și față de cultură în genere concepută ca șansă existențială supremă. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
contemporanii scriitorului, ca și a urmașilor lui, s-ar rezuma în capacitatea cu care acesta și-a devansat epoca, el întruchipând la superlativ tipul de om din cultura românească racordat la cele mai exigente standarde europene. Totodată, consecvent demersului său exegetic, criticul îl plasează pe Eminescu în contemporaneitatea noastră, polemizând eficient cu detractorii săi și anihilându-le elucubrațiile. Despre naționalismul, antisemitismul și antidemocratismul poetului și ziaristului, atacurile de astăzi înseamnă a doua sacrificare a genialului creator care, în deplina cunoaștere a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eminescologia. Abandonând tonul polemic, Theodor Codreanu ia în discuție majoritatea exegezelor (începând cu cea călinesciană) care, de-a lungul timpului, au adus într-adevăr un punct de vedere nou, esențial în mai buna cunoaștere a poetului-arheu. Autorul constată o maturitate exegetică, avându-i printre exponenți (de fapt: adevărați piloni) pe Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, D. Vatamaniuc, Petru Creția, George Munteanu, Zvetlana Paleologu-Matta, Ioana Em. Petrescu și Mihai Cimpoi. Desigur, sunt vehiculate și alte nume de cercetători autohtoni, după cum trimiteri la exegeții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2002, o lucrare prodigioasă, doctorală, un monument de admirație și pietate, cum nu mai are nici un alt poet român în afara lui Eminescu. Domnul Theodor Codreanu a pus, cum se zice, în această monografie cap la cap toată informația documentară și exegetică existentă despre un poet nu prea spectaculos, dar iubit ca puțini alții, un poet care a devenit un "fenomen" și încă expansiv în conștiința publică. În 1970, în interviul dat lui Adrian Păunescu (și citat și în volum), Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
unei cărți care depășește limitele noționale ale monografiei Bacovia, propunându-și (reușind, fără îndoială) să aducă noutăți asupra personalității poetice și asupra mecanismelor creației, altfel spus, comprehensiune eliberată de prejudecăți de interpretare în ceea ce îl privește pe George Bacovia. Lucrarea exegetică se întitulează Complexul bacovian (Junimea, Iași, 2002) și se remarcă prin echilibru, consecință a rigorii argumentative și acribiei documentaristului. Complexul bacovian este cartea care ajunge la soluționarea tendințelor contrarii una alteia și amândouă spiritului bacovian: minimalizare, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
George Munteanu asimila simplitatea artei bacoviene cu simplitatea "cenușăresei din poveste" (...) acest "complex al Cenușăresei", de care suferă, în definitiv, postmodernitatea poeziei banalului, a cenușiului marginalizant." La Bacovia, "caseta de plumb închide în ea aurul alchimic". Primul capitol al studiului exegetic Complexul bacovian operează periodizarea, cu analiza tendințelor, receptării critice a lui George Bacovia. Destinul autorului a stat sub semnul diagnosticelor ismelor, de care nici astăzi nu s-a eliberat de tot: "Înțelegem că eticheta simbolistă a constituit principalul obstacol în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și mai plină de urmări este marea creație însăși. Ea surprinde prin noutatea ei, reface concepția despre lume și implicit judecă literatura veche." Dacă este așa, Theodor Codreanu favorizează opera bacoviană să-și valorizeze "complexul". Revenind la periodizare, autorul studiului exegetic propune patru etape: 1921, 1946, 1960 sunt ani ai trecerii de la o perioadă la alta: Ucenicia Cenușăresei, Consacrarea, Intermezzo în proletcultism, Spre apogeu. "Mai productive și mai utile sunt alte câteva direcții ale criticii bacoviene: investigația psihocritică și bachelardiană, tematismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de profunzimea existențială și "cultura sentimentului" toate aceste dimensiuni fundamentale ale mitopo(i)eticii vierene erau descoperite simpatetic, printr-o vibrare a colegilor letoni, lituanieni, ucraineni, georgieni, ruși în temeiul unei solidarități intelectuale și literare. Theodor Codreanu face un periplu exegetic destul de lung, urmărind în oglinzi paralele ce au scris alți critici spre a determina propriile obiective ale analizei spre a-și găsi astfel "declicul" hermeneutic, cheia deschizătoare a căilor de acces, spre a polemiza din mers și a contura în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
culturale reputate ale literaturii, esteticii, filosofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice. Această familiaritate atitudinală se poate explica în mai multe feluri. Siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică sunt date neîndoielnic de asumarea competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic, stăpânirea conceptelor-cheie și remarcabile însușiri analitico-sintetice. Se prea poate ca acest subtil "complex de superioritate" să mascheze inconștient un "complex de inferioritate", generat de condiția specială a criticului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poftă maculării, a contestației oarbe ne obligă să le formulăm. Fiindcă aceste ieșiri vitriolante, într-o epocă de rupere a zăgazurilor, în plină fermentație postrevoluționară nu l-au ocolit nici pe Eminescu. Nu e vorba, firește, de a vida spațiul exegetic eminescian de o discuție critică; respingem și noi uniformitatea de reacție și credem că idolatria nu face casă bună cu discursul exegetic. Bineînțeles, nu de sanctificare și imobilism avem nevoie. Dar, observăm cu regret, demitizarea funcționează și ea ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
plină fermentație postrevoluționară nu l-au ocolit nici pe Eminescu. Nu e vorba, firește, de a vida spațiul exegetic eminescian de o discuție critică; respingem și noi uniformitatea de reacție și credem că idolatria nu face casă bună cu discursul exegetic. Bineînțeles, nu de sanctificare și imobilism avem nevoie. Dar, observăm cu regret, demitizarea funcționează și ea ca un nou mit. Din fericire, posteritatea eminesciană e vie, expansivă și controversele iscate (benefice, negreșit) și asigură o longevitate străină de supraviețuirea muzeală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
suntem tentați să credem o carte "din viitor". Altminteri n-am putea explica dezinteresul pentru acest, cu adevărat provocator, titlu. Știm însă că Theodor Codreanu nu e pe placul elitiștilor dâmbovițeni. Cărțile sale, masive, riguros articulate, merg în altă direcție exegetică. Dar criticul (care e și prozator; să amintim, în treacăt, că debuta, în 1981, tot la editura ieșeană mai sus pomenită, cu romanul Marele zid) își vede de treabă. Cuprins de frenezie editorială, acest maratonist al lecturilor (cum spuneam), trăitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dintre "logodnicele stelare" ale poetului național" (după o vorbă a lui Paul Anghel), iscând la București, cu ani în urmă, o furtună în eminescologie, mirată apoi ca trăitoare în spațiul helvet de ciudățeniile și alergiile elitiștilor noștri, își continuă preocupările exegetice de impresionantă consistență ontologică. După popasul în "luminișul cristalului", urmează, după câte știm, un studiu consacrat unui Eminescu dincolo de Heidegger, plombat în orizont platonician. Așadar, o grilă inedită de lectură, referințe înalte și o metabolizare a temei Într-un context
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reputate ale literaturii, esteticii, filozofiei, mitologiei, criticii structuraliste, arhetipale, tematiste, psihanalitice", că "familiaritatea atitudinală" a lui se sprijină pe "siguranța tonului, dezinvoltura, bravada, fandarea critică, fronda polemică", adică tocmai acele calități dobândite atât prin "asumare competentă și pertinentă a prerogativelor exegetice, susținute de lecturi temeinice, meticuloase, îndelungi, în complementaritate cu însușirea limbajului critic", cât și prin "stăpânirea conceptelor-cheie", totul dublat de remarcabilele sale "însușiri analitico-sintetice". Ei bine, această imagine a criticului, eminescologului și eseistului de excepție care este Th. Codreanu s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
deși dezinvolt și bine informat."; "6858. Studiul lui Sartre despre Baudelaire este un exemplu strălucit de acaparare abuzivă a unui stil de către alt stil."; "9210. O probă obligatorie pentru orice politician român: să cunoască în adâncime publicistica lui Eminescu." Inserările exegetice cuprind suite de "numere" ori pagini succesive când e vorba despre operele scriitorilor Rimbaud, Proust, Dostoievski, Franz Kafka, Jorge Luis Borges, Bachelard, Roland Barthes, de ex. Adevărate eseuri, care pot constitui substanța unor materiale independente sunt acelea despre nebunie, libertate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
consacrase două studii monografice: Creația lui Victor Teleucă în școală (1985) și Ecuația poetică a înaltului (1986). Totuși, creația poetului și publicistului de mare rafinament lingvo-stilistic, totodată adânc și original gânditor filozofic, deocamdată n-a fost trecută printr-o sită exegetică pe potriva amplorii și valorii ei. O încercare în acest sens a fost făcută în cadrul manifestărilor prilejuite de cei 80 de ani din ziua nașterii scriitorului, la începutul lui 2012: colegul Theodor Codreanu de la Huși, un adevărat împătimit de poezie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dedicat primul un tulburător poem limbii noastre. Tot el a fost primul poet căruia cenzura i-a spintecat o carte, omițându-se din ea (poemul) Ciocârlii basarabene" (p. 30). Cartea lui Theodor Codreanu are merite neîndoielnice și sub aspect propriu-zis exegetic. Deși cultivă din abundență citatul din alți cercetători, opiniile și concluziile confratelui hușean sunt juste și bine, copios chiar, argumentate. Nouă personal ni se par cu adevărat profunde eseurile Destinul limbii române (cu istoria poeziei O altă limbă mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]