767 matches
-
pe care o trăim") și novel (reprezentarea realistă, coroziva, extremizantă în picaresca neagră a lui Mateo Alemán) pe de o parte și afinitatea dintre aspirațiile ideale, diamantine, și reprezentarea fantezista, pastorala sau feerica, pe de altă parte, sunt juste și exegetic productive. Aplicată la proza cervantină, opoziția duce la situarea lui Quijote în întregime, ambele părți, sub dominantă novel, iar Galatea sau Persiles sub aceea românce. Simplificare greu de admis. În partea a doua a românului situația e mai degrabă inversă
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
a unei "Diorame", o "vedere din Dumnezeu" a Eului care I se substituie cosmic-autoconfesiv? Are dreptul o hiperfabulație narcisiacă (superbă exfoliere egocentrică de pe Șoseaua Ștefan cel Mare pînă-n străfundurile cosmosului, la universalul Purușa în care se încorporează "Mircișor") să rivalizeze exegetic și axiologic cu construcțiile clasice ale predecesorilor care formează centrul ierarhiilor de decenii? Apoi: în ce măsură volumul trei s-a alcătuit subtextual din rațiuni de marketing, mizînd, adică, o dată, pe așteptările la intern și, a doua oară, la export, dorind, așadar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
prea la îndemână și complet neinteresant. Arghezi din 2004 al lui Dumitru Micu e o rescriere a cărții din 1965, cu o reorganizare a ideilor și o reformulare a interpretărilor, sensibil diferite. Nici o frază nu a fost translată identic, secvențele exegetice au fost reasamblate după alte idei organizatoare. În 2004 poezia este discutată separat de proză (deși nu aceasta este cea mai importantă modificare), pe când în 1965 capitolele despre un sector sau altul al creației se succedau cronologic. Printre secvențele despre
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
monografie. Gest reparator, omagial, la adresa celui pe care a cutezat să-l angajeze într-o disputa ideologică? C. Dobrogeanu-Gherea. Viață și opera (1947) este o curioasă mea culpă, aproape inexplicabilă în activitatea fînului prețuitor al valorii estetice, oricum un eșec exegetic. Ea nu poate justifica nici măcar o redemptie conjuncturala, fiind prin tonu-i apologetic mai puțin o investigație istorico-literară riguroasă, cît un act palinodic. Curioasă defecțiune a spiritului critic la cel care altădată l-a contestat pe autorul Neoiobăgiei este surprinzătoare! Din
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17725_a_19050]
-
perspectivă dintre noi și el e atît de mare încît, la drept vorbind, Platon nu mai poate fi recuperat. Firește, îl putem folosi ca pretext cultural sau ca sursă bibliografică, ținînd conferințe pe seama lui sau scriind lucrări de stearpă galimatie exegetică, dar tiparul, tiparul acela spiritual al unei lumi în care cultura sufletului ținea locul erudiției omnisciente și în care muzele jucau rolul îngerilor mijlocind relația dintre demiurg și oameni, tiparul acela a murit o dată pentru totdeauna. În locul cultivării armonioase a
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
a te elibera sau a interpune, inconștient, o barieră. Înseamnă a lichida un raport. Orice carte constituie o încheiere, o lichidare. Și nu numai o carte, chiar un simplu articol." (p. 33) Prin urmare, gînduri surprinse sub forma unor insule exegetice, acesta e conținutul cărții. Dar, concentrat și lapidar, volumul are adecvare la obiect, și asta nu doar în virtutea culturii teologice pe care o posedă Dan Ciachir, dar mai ales grație empatiei care îl leagă de Nae Ionescu. Pentru a cîta
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
de competență profesorală, nu ai voie să te pronunți decît asupra acelor opere pe care le-ai citit de-a dreptul la sursă, nu prin intermediari și nici prin comentatori de propagandă. Contează întîlnirea personală cu un autor, nu șabloanele exegetice care se vehiculează pe seama lui. Din acest motiv, un gînditor nu e un colportor de clișee în vogă, ci pronunțatorul unor intuiții la care a ajuns de unul singur. De aceea, cel mai greu în filozofie e să nu fii
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
nici nesfârșitele patinări pe conturul cuvintelor, percepute ca simple jucării care ascund gândurile și viziunile personajelor. Dar aceste paralele sunt jocuri de suprafață. Rămân la părerea că miza scriitorului trebuie căutată în exercițiul ca atare, în testarea capacității de invenție. Exegetica faulkneriană acordă spații întinse discuțiilor despre artă ale personajelor. Subliminal, se încearcă acreditatea ideii că Faulkner a fost un scriitor eminamente cerebral, care a scris în perfect acord cu teoriile literare pe care le-ar fi studiat, înțeles și îmbrățișat
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
într-una de interpretare a simbolurilor, temelor, motivelor și poeticii care, întrețesute, au dat naștere capodoperei. În ediția de față, textul dantesc ocupă 550 de pagini, iar comentariul și intervențiile publicistice coșbuciene, aproape 400. Este, cred, cel mai întins efort exegetic depus până atunci de vreun creator român în legătură cu unul universal și, totodată, o contribuție de primă mână la interpretarea scriitorului italian, rămasă, din păcate, necunoscută publicului. În al doilea rând, însuși textul versiunii coșbuciene a epopeii este o work in
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
a-l explica este să-i repeți întocmai expresiile. Nu-l analizezi, ci îl îngîni. Nu-l comentezi făcînd uz de propriile tale cuvinte, ci îl psalmodiezi repetîndu-i papagalicește vorbele și dînd drumul la o flașnetă mecanică al cărei sunet exegetic se deapănă de la sine potrivit unei scheme dinainte știute. În schimb, a încerca să-l povestești pe înțelesul tutoror înseamnă a-l degrada pînă la pragul rostirii unor banalități stupefiante. Pe Walter Biemel l-am citit întrebîndu-mă dacă, în paginile
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
în siajul Jurnalului..., l-au consacrat ca orator religios și călăuză spirituală ortodoxă (Dăruind vei dobândi, Primejdia mărturisirii). Ca și în cazul altor scriitori, de-abia ediția critică integrală ne va oferi, pe lângă viziunea de ansamblu, și o autentică direcție exegetică. Deocamdată, până la evenimentul care va fi noua ediție a Jurnalului fericirii -realizată după o a treia versiune a textului, până acum necunoscută -, să consemnăm apariția, în cadrul seriei, a unui volum important pentru înțelegerea gândirii lui N. Steinhardt. Este vorba de
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
opiniile lui inacceptabile despre orice fapt de literatură mai nou de 1750. Nu și George Ardeleanu: criticul alcătuiește un adevărat corpus de referințe, constând strict din textele care au întâmpinat, la apariție, volumul Incertitudini literare. Precedeul redă referințelor critice utilitatea exegetică și restabilește, totodată, peisajul receptării volumului și a autorului în epocă. Am lăsat intenționat la urmă studiul introductiv, deoarece merită o discuție aparte. Se știe că George Ardeleanu este și autorul monografiei de referință N. Steinhardt și paradoxurile libertății (2009
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
reprezintă concomitent un element relativist, de sorgine liberală și/ sau iudaică, dar și unul care intră în tiparele concepției ortodoxe asupra condiției umane, căreia toate îi sunt permise, dar nu toate îi sunt de folos (de unde importanța liberului arbitru). Recalibrarea exegetică pe care o produce studiul introductiv încununează o ediție critică de excepție, cu adevărat demnă de anvergura spirituală a lui N. Steinhardt.
Integrala N. Steinhardt, aproape de final by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4455_a_5780]
-
elevului drumul spre materia pe care o studiază. Te trezești înnămolit într-un limbaj care se vrea doct și științific, dar care nu e decît o parodie involuntară a unor cărți de teoria literaturii prost digerate și a unui stil exegetic prețios, care face victime printre mulți dintre profesorii de liceu. Dacă n-aș ști ce se predă și cum se predă la Filologie, la Universitatea din București și dacă n-aș cunoaște universitari din Iași, Timișoara, Craiova, aș spune că
Mafiotismul mediocrităților by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11595_a_12920]
-
păr. În al doilea rînd, ce definește spiritul lui Culianu e repulsia față de filosofie, convingerea istoricului religiilor fiind că filosofii, atinși cum sunt de aroganța unui punct de vedere personal, modifică datele după calapodul premiselor proprii, rezultatul fiind o cacealma exegetică făcută în marginea textelor vechi. Culianu respinge „truda sterilă depusă pentru a descifra atîtea producțiuni pretențioase și vane despre magie, provenite de la învățații în filosofie. Însă chiar și în paginile mai echilibrate și serioase, filosoful recitește datele textuale prin lentila
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
și raporturile dintre yoga și alchimie. Opiniază că cel mai interesant e capitolul al IX-lea, unde sunt cercetate originile acestor forme devoționale mistice și sunt indicate documentele probabile ale existenței. "O cunoaștere sigură a textelor religioase și a literaturii exegetice vaste îl conduce pe autor în cursul cercetărilor sale. Concluziile de mare importanță pentru istoria religioasă mi se par în mare parte probabile." 7 în revistele de specialitate, zecile de articole (cu o singură excepție, asupra căreia vom reveni) se
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
Cultural Român, H.-R. Patapievici. Datorită lor, Noica a avut un ecou în Italia. Un gînditor nu există decît în măsura în care supraviețuiește în memoria altora. Fără o asemenea amintire retrospectivă a cărei expresie finală să culmineze într-un șir de studii exegetice pe marginea filozofiei sale, Noica ar rămîne o emblemă cu care am ști să ne învesmîntam în clipele festive, pentru a-l uită de îndată ce, somați de exigențele vieții, trebuie să ne întoarcem cu picioarele pe pămînt. Colocviul de la Romă nu
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
utiliza un termen fără o gradare anume) și-a valorizat lecturile întreprinse. Cea mai substanțială i-a fost rezervată, cum altfel?!, lui Mircea Eliade (cel din Franța, dar și cel din America), (doar asupra lui, Profesorul Glodeanu s-a oprit exegetic în patru rânduri: Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993), Mircea Eliade. Poetica fantasticului și morfologia romanului existențial (1997), Coordonate ale imaginarului în opera lui Mircea Eliade (2001), Noaptea de Sânziene, de Mircea Eliade (2002), avându-l mereu ca reper
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
și din lume. Scrisă de gazetari cu experiență, într-un limbaj remarcabil prin acuratețe și eleganță, revista e plăcută la lectură și instructivă. Nr. 275-76 conține, pe lîngă cele 28 de pagini obișnuite, o ediție specială - prima dintr-un "maraton exegetic" consacrat, pînă în octombrie, centenarului Mihail Sebastian. De coordonarea acestor suplimente se ocupă reputatul critic și istoric literar Geo Șerban. Lui îi datorăm și volumul de aproape 500 de pagini Sebastian sub vremi (apărut tot sub egida Realității evreiești, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
Modern și Muzeul Guggenheim, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la sosirea sculptorului român în capitala Franței, fapt biografic ce a dobândit semnificația debutului unui destin artistic care a marcat artă modernă. Catalogul se constituie într-un adevărat reper exegetic brâncușian, cuprinzând, pe lângă câteva studii de excepție, un util tabel cronologic al vieții și creației sculptorului, cu încadrarea acestora în istoria și arta vremii, apoi o selecție a bibliografiei Brâncuși, în care i-am regăsit pe românii Barbu Brezianu, Petru
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
a tipărit o nouă carte, Forme de liniște. Ni se mai spune ceva în Cotidianul și despre cum ar fi scris-o, despre cum scrie în general acest autor: "Cu mâinile împreunate a încleștare Aurelian Titu Dumitrescu tace și scrie exegetic". Întrebarea care ne frământă este cum scrie poetul, fizic vorbind, ținându-și "mâinile împreunate"? Nu e dificil la culme, nu e chiar imposibil? Dar poate că a dictat? Ipoteză exclusă, din moment ce tace, "tace și scrie exegetic". Atunci? Atunci ne rămâne
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
Dumitrescu tace și scrie exegetic". Întrebarea care ne frământă este cum scrie poetul, fizic vorbind, ținându-și "mâinile împreunate"? Nu e dificil la culme, nu e chiar imposibil? Dar poate că a dictat? Ipoteză exclusă, din moment ce tace, "tace și scrie exegetic". Atunci? Atunci ne rămâne enigma. Aniversări O analiză atentă (și simpatetică) a romanelor lui Gabriel Chifu întreprinde în Luceaf|rul din 5 mai Dan Cristea, subliniind afinitățile acestora cu postmodernismul literar ("ficțiuni care se hrănesc din ficțiuni, creând deopotrivă lumi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12804_a_14129]
-
tot mai intens pe plan european, spre finele secolului al XIX-lea, o dată cu impunerea lui Turgheniev, Tolstoi și Dostoievski. Cel de al doilea a fost citit cu amănunțime în special de Duiliu Zamfirescu 14, ecourile vădindu-se atât în plan exegetic, cât și în planul creației, precum în câteva capitole ale romanului În război. Adversar tenace al naturalismului, în general, și al lui Emile Zola, în particular, Duiliu Zamfirescu nu rezistă tentației de a configura un model de epic romanesc european
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
schemele pe care autoarea le inserează în carte, menite a micșora cît mai mult ermetismul textului maimonidian, sunt binevenite. Ele sunt precum luminișurile presărate într-o pădure de obscurități. Te ajută să-ți tragi sufletul de-a lungul unui urcuș exegetic arid și abstract. Și tot desenele împrumută demersului Madeei Axinciuc o tentă vădit didactică. Această lucrare a fost scrisă, oricît de banal ar părea, spre a fi citită. De aceea ea are un pronunțat caracter didactic. ș...ț Am modulat
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
T. de mai multe ori, corect paliativ; palliativo, it., palliatif, fr.) eseistică a textului poetic. Personajele din acest insolit "dicționar al iubăreților" apar în haloul și aura lor istorică, poetul dându-le o solemnitate iconografică, dar și un nou look exegetic plin de noime intraverbale și muzicale. Curățate cu grijă de orice trop al inflamării patetice și însoțite când pe la mijloc, când pe la încheieturi, ca de un prospect sau mod de întrebuințare erudit, poemele se succed conform unui bun-simț ca paradox
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]