10,806 matches
-
acord, din punctul de vedere moral și politic, cu regimul actual. Acum, în raporturile generale dintre scriitorii din țară și cei din exil, gheața s-a spart în sfârșit; trebuie să recunosc că era și puțină vină a scriitorilor din exil. Mulți scriitori și prieteni de ai mei aveau impresia că adevărata cultură și adevărata literatură se fac numai în exil. Am combătut cât am putut această teză și am spus: chiar când România se află într-un regim totalitar, adevărata
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
cei din exil, gheața s-a spart în sfârșit; trebuie să recunosc că era și puțină vină a scriitorilor din exil. Mulți scriitori și prieteni de ai mei aveau impresia că adevărata cultură și adevărata literatură se fac numai în exil. Am combătut cât am putut această teză și am spus: chiar când România se află într-un regim totalitar, adevărata literatură se scrie în țară. Și am dat exemple din ceea ce s-a putut înfăptui chiar și sub Ceaușescu. Or
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
chiar când România se află într-un regim totalitar, adevărata literatură se scrie în țară. Și am dat exemple din ceea ce s-a putut înfăptui chiar și sub Ceaușescu. Or, acum această mefiență între scriitorii din țară și cei din exil aproape a dispărut. Mai există ici-colo, dar nu cred că sunt vinovați atât cei din țară, cât mai ales scriitorii din exil. În ultimii ani, toate romanele lui Paul Goma au apărut în România; au fost recuperați și publicați pentru
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
a putut înfăptui chiar și sub Ceaușescu. Or, acum această mefiență între scriitorii din țară și cei din exil aproape a dispărut. Mai există ici-colo, dar nu cred că sunt vinovați atât cei din țară, cât mai ales scriitorii din exil. În ultimii ani, toate romanele lui Paul Goma au apărut în România; au fost recuperați și publicați pentru prima oară scriitorii care nu puteau fi nici măcar citați, cum ar fi cazul lui Vintilă Horia sau al lui Petru Dumitriu. Cea
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
ruga să-mi spuneți (fiindcă nu suntem informați prea bine, aș spune chiar că distanța între București și Praga s-a mărit în ultima vreme), care e părerea dv. despre valorile literare noi apărute după 1989, în țară sau în exil, despre numele noi care poate s-au impus, despre operele interesante care au fost publicate. V. I.: Bineînțeles că n-o să pot face un catalog. Vreau totuși să subliniez de la început un fenomen despre care nu știu dacă s-a
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
aiurea. Marea revelație sunt, în fond, doi autori și două cărți. Cea mai bună carte asupra închisorilor românești este semnată de un om care înainte n-a scris nici un rând, e de altfel exilat; este în sfârșit marele aport al exilului în epoca aceasta de libertate, după decembrie '89. Este vorba de Ion Ioanid și de Închisoarea noastră cea de toate zilele. Primele trei volume au apărut la București, iar autorul trăiește în Germania. Sunt memoriile lui "pure", dar este și
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
1944 și 1949. A fost dizolvată de Mao (la 1 octombrie 1949 s-a proclamat Republica Populară Chineză) și a fost numită Ili Kazakh Autonomous Prefecture cu guvernator comunist chinez. Mulți militanți ai Republicii Turkestane de Est au luat calea exilului în Turcia și în multe țări occidentale, printre care și Canada (sursa - Wikipedia). Primele bombe atomice sovietice au fost puse la punct în acesta zonă, cu uraniul care se găsește din belșug în munții provinciei. Mii de prizonieri de război
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
menirea de a contemporaneiza (!) o preocupare literară a câtorva scriitori români și străini. Iar mai încolo, de a dovedi că jurnalul (nu numai cel de formulă intimă) i-a prins și pe alții, fie că au fost ori nu în exil. De acum, noblețea profesiunii ex cathedra stabilește titulatura capitolelor, autorul obligându-se în fața nevăzută a noastră să dea o monografie viabilă a jurnalului intim: I. Repere teoretice (cu 14 indicatori, care reprezintă tot atâtea subcapitole în domeniu, despre - Eugen Simion
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
de inadaptare ci de o superbie corectivă a eului care nu acceptă delimitări fortuite. O exaltare a ființei intelectualului, o dereglare paradoxală a restricțiilor contextuale (,după câteva zile, începusem să mă simt acolo ca în provincie: deopotrivă acasă și în exil; poate e un dram de nebunie"), prin ieșirea bruscă din claustrarea camerei de lucru dar și a ambianței anoste, în lume. Simțământul de anihilare a existenței se cere imperios combătut, anulat fie și prin probe minime de recunoaștere: "zile ori
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
suntem Încă „dușmani ai poporului”. Herta Müller s-a născut sub dictatura „fascistă - ceaușistă”, a crescut, a mers la școală, la facultate, a scris În română și germană, a devenit „dușman al poporului” și a fost nevoită să ia drumul exilului la vârsta de 34 de ani. A avut norocul să fie „vândută” de comuniști și „cumpărată” de confrații ei nemți din RFG cu echivalentul a 8000 de dolari. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel a declarat recent: „We are naturaly delighted that
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ochelarii lui magici a descoperit lumea, a studiat, s-a autoinstruit, a trecut prin scoli pe specific și a urcat În carieră treaptă cu treaptă. Prietenia noastră În Țară nu a strălucit de carate. Eu am fost prigonit În negrul exil iar NICU a rămas pe scena tragediei poporului român. După mulți ani neam reîntâlnit la Montreal. Firește, după spectacol, pe el și pe Măgduța lui i-am invitat la mine acasă. Eram Încă burlac. Au venit cu noi și prietenii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
luat În acest sens, cel mai târziu la 30 octombrie 2009. Așteptăm continuarea... HAI SĂ NE CUNOAȘTEM! Revista “Destine literare” va organiza un concurs intitulat “ Hai să ne cunoaștem!”. Intenția este de a descoperi, cunoaște și aprecia românii valoroși din exilul canadian care nu mai sunt printre noi, precum și pe românii de valoare care sunt În viață. Regulile și modul de desfășurare vor fi stabilite În urma sugestiilor pe care le solicităm de la cititorii româno-canadieni, precum și de la cei din România. De exemplu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
oferă publicațiile așa-zis mondene. Într-o după-amiază leneșă a lui august, mi-a căzut în mână o revistă ilustrată. Ce m-a atras, a fost titlul de pe copertă: "Interviu cu Maria Ioana Cantacuzino, despre comunism, aristocrație și viața în exil". Oricine a petrecut câțiva ani în perimetrul literaturii române știe că numele persoanei intervievate de "Elle" este al unei prozatoare de talent, care semna cu pseudonimul Oana Orlea. N-am să fac o analiză literară a savuroaselor amintiri și mărturisiri
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
români în presa culturală franceză, de prin 1976, cînd același Journal des počtes și apoi Les Lettres Nouvelles publicau antologii românești și creau o punte de legătură între literaturile celor două țări. Vandalism arhitectural Sub egida Institutului Național pentru Memoria Exilului Românesc, Bujor Nedelcovici a tipărit, de curînd, în condiții grafice excepționale un album intitulat Lectorul de imagini și subintitulat Vandalism arhitectural în București, 1980-1987. Comentariile la teribilele imagini au apărut, cele mai multe, în România literară în 1994. Sînt mai multe capitole
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10339_a_11664]
-
ele/ și se duc pe rând, pe rând,/ Zarea lumii-ntunecând./ și se duc ca clipele,/ Scuturând aripele/ și mă lasă răvășit,/ Pustiit și amorțit// Doar cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numai cu el". De aceea se poate spune că exilul lui Ovidiu este mai degrabă un exil într-o Românie eternă și fascinantă, decât unul în lumea mult prea misterioasă pentru noi a geto-dacilor. Poetul însuși are alura tristă și meditativă a statuii sale din Constanța, portret seducător, dar nu
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
rând,/ Zarea lumii-ntunecând./ și se duc ca clipele,/ Scuturând aripele/ și mă lasă răvășit,/ Pustiit și amorțit// Doar cu doru-mi singurel,/ De mă-ngân numai cu el". De aceea se poate spune că exilul lui Ovidiu este mai degrabă un exil într-o Românie eternă și fascinantă, decât unul în lumea mult prea misterioasă pentru noi a geto-dacilor. Poetul însuși are alura tristă și meditativă a statuii sale din Constanța, portret seducător, dar nu știu în ce măsură foarte realist. Nimic nu garantează
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
anormală"), a-și tasa experiența de pînă atunci, a-și reconsidera atitudinile. Mai mult în glumă decît în serios se compară cu celebrul surghiunit tomitan: "am cel puțin trei lucruri în comun cu Ovidiu: poezia, nasul (Publius Ovidius Naso) și exilul...". Mai mult în serios decît în glumă dă glas decepției d-sale față de România. într-o însemnare datată 1993, declară franc: "în nici opt ani de zile, am achiziționat, aici și în Anglia, mai mult respect, recunoaștere și entuziasm decît
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
noastră. îți deschid, cu mișcări pe care le taie, parșiv, bănuita durere de spate, dulapurile lungi, înalte, unde stau, pe limbi și litere, bucoavne grele, împielițate, mirosind acrișor. Nu căutam ceva cu dinadinsul, în lumea de hîrtie veche în care exilul vreunei cărți în românește ar fi, hélas, un accident nesperat. Mi-am amintit, însă, trecînd de la unul la altul (am vizitat vreo cinci, poate șase...), c-aș fi putut pofti la un strop (un duș?) de avangardă. Nu era de
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
ȘI A OMENIRII - ...CĂLÂII LUMII (MEREU...” RE-NĂSCUȚI”!) ABIA AȘTEAPTĂ!!!. 1. Dan Sandu, Amintiri din Samsara, Editura Ateneului Scriitorilor, Bacău, 2011. 2. „Oana Orlea, născută Maria-Ioana (Oana) Cantacuzino (născută la 21 aprilie , România), este scriitoare și fosta deținută politică, aflată în exil în Franța, unde locuiește din anii 1980. Oana Orlea este pseudonimul literar al Mariei-Ioana Cantacuzino, fiica aviatorului legendar Constantin “Bâzu” Cantacuzino și a Ancăi Diamandy. Este nepoata prin alianță a lui George Enescu și legatara să testamentara. În 1952, la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
un alt plan, pe omul de știință. Odată cu anul 1940, cu instaurarea sângeroasei dictaturi legionare, P. M. nota altă dată că el și generația lui au murit ca scriitori. (Să precizăm că prea puțini au supraviețuit, mai ales cei plecați în exil.) Boemul și visătorul romantic, îmbibat de cultură, vede îndurerat cum se încheie o epocă a libertății, epocă de "generozitate și entuziasm, de bogăție și splendoare". în ciuda situației tragice a țării sfârtecate și a ororilor pe care le săvârșeau ciracii lui
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
ani, a fost o ruptură care îmi separa viața în "înainte" și "după", într-un fel ca "înainte" și "după" Cristos. Este limita unei ere, a unei etape definitorii. Am avut o viață înaintea acestui eveniment și o alta, în exil, după. Și spun "exil" pentru că situația părinților mei era foarte specială. Amândoi erau intelectuali, tatăl meu - Aurel Vladimir Diaconu - era critic de artă. Era și avocat, dar nu profesa pentru a se putea dedica criticii de artă. în epoca lui
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
ruptură care îmi separa viața în "înainte" și "după", într-un fel ca "înainte" și "după" Cristos. Este limita unei ere, a unei etape definitorii. Am avut o viață înaintea acestui eveniment și o alta, în exil, după. Și spun "exil" pentru că situația părinților mei era foarte specială. Amândoi erau intelectuali, tatăl meu - Aurel Vladimir Diaconu - era critic de artă. Era și avocat, dar nu profesa pentru a se putea dedica criticii de artă. în epoca lui Gheorghiu-Dej a fost numit
Cu Alina Diaconu despre Borges by Theodor Tudoriu () [Corola-journal/Journalistic/10583_a_11908]
-
în șir viața autorului Scrisorii pierdute, care, abia din 1905, cînd, profitînd de moștenirea Momuloaiei, s-a stabilit la Berlin, putea exclama ambiguu, într-o epistolă către amicul Alceu Urechia: "Plînge-mă! în acest moment pun în gură prima franzelă a exilului". Deoarece în epoca pe care - să fim drepți - înclinăm a o idealiza, cea a Junimii, scrisul era socotit nu mai mult decît o "îndeletnicire gratuită", Maiorescu însuși împărtășind o asemenea inicvă opinie. Drept urmare, după o viață de luptă acerbă cu
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
ȘI A OMENIRII - ...CĂLÂII LUMII (MEREU...” RE-NĂSCUȚI”!) ABIA AȘTEAPTĂ!!!. 1. Dan Sandu, Amintiri din Samsara, Editura Ateneului Scriitorilor, Bacău, 2011. 2. „Oana Orlea, născută Maria-Ioana (Oana) Cantacuzino (născută la 21 aprilie , România), este scriitoare și fosta deținută politică, aflată în exil în Franța, unde locuiește din anii 1980. Oana Orlea este pseudonimul literar al Mariei-Ioana Cantacuzino, fiica aviatorului legendar Constantin “Bâzu” Cantacuzino și a Ancăi Diamandy. Este nepoata prin alianță a lui George Enescu și legatara să testamentara. În 1952, la
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
cu un set de reacții intrinseci. După cum ne demonstrează S. Damian, destul de convingător măcar pentru a antama o discuție, este cazul lui Gabriel Liiceanu. Criticul ne reamintește că, la apariția Jurnalului de la Păltiniș, a comentat cartea într-o revistă din exil (Dialog, Mersul pe nisip, 1988), accentuîndu-i meritul de a fi reprezentat ,o pledoarie pentru independența spirituală într-un climat de dictat ideologic", dar și adăugînd ,unele rezerve". Ultimele avînd rolul de-a diminua chiar ,meritul" în chestiune, alunecat, hélas, tocmai
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]