645 matches
-
foarte frig În preajma unor lucrări glaciale n-au fost pregătiți s-o discearnă și s-o respecte. Față de Noii romancieri afirmați de la Începutul anilor 1950, Samuel Beckett a Început prin a fi și a rămas un părinte singuratic - un papă exilat. Nu s-a considerat membrul unei noi religii literare, ci, mai degrabă, un religios al literaturii. Celălalt părinte al literaturii agoniei și ca agonie este Maurice Blanchot. Mi s-ar fi părut imposibil, dacă nu l-aș fi citit pe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine, ipohondră. Sau, pentru a scrie cuvîntul lui Volodine, exilată. Criza reprezentării se repercutează și În literatură, locul discriminatoriu prin excelență al postmodernismului american și al omologului său european - măcar prin sincronie - bîntuit de grele moșteniri culturale. Într-o carte recentă, Le post-exotisme en dix leșons, leșon onze (Post-exotismul În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exilul este o traumă afectivă și morală, intelectuală și culturală. El reprezintă o frustrare sau chiar o situație castratoare a personalității, resimțită la nivelul supraeului său, considerat din punct de vedere psihanalitic. Orice persoană care se autoexilează sau care este exilată suferă sau va suferi. Aceasta pentru că exilul este, indiferent de forma și natura sa, o Înstrăinare, pe care persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii sale, chiar dacă va adopta, formal, normele noii sale cetăți-gazdă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai nimic care este literatura bântuie prin mai toate paginile cărții de debut a lui Ovidiu Nimigean, într-o debandadă căutată, grație căreia întunecatele universuri epice dostoievskiene și camusiene se învecinează bine mersi cu Dimineața luminoasă a poeților autohtoni, drama exilatului tomitan consună cu suferința claustraților din Oran, iar desenele grotescului caragialesc sau arghezian cu reveriile suave ale neoromanticilor ori cu cele învălurite ale cerchiștilor. Coabitarea nu este însă deloc pașnică, din vina exclusivă a regizorului acestui spectacol sumbru al literaturii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Câteva texte din Fiul lui Eros... utilizează, deloc întâmplător, o analogie revelatorie între feminitate și albine. Să observăm, spre exemplu, primele trei catrene din Noaptea și durerea: "Albine ies ca mieii la păscut/ și-n răsuflarea caldă și amară/ regina exilată înconjoară/ lumina paradisului pierdut.// Ea te-a spălat și uns și îmbrăcat/ în inul alb și vechile sandale/ ți le-a legat prin vămile astrale/ depresurând cenușile. Bogat// pe coasta muntelui cu orz floare/ e stupul nalt în ceară și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și al cuvântului de esență divină, ba chiar ca emblemă a lui Hristos. Un alt detaliu esențial: în ebraică numele albinei, Dbure, și cel al cuvântului, Dbr, provin din același radical. Asociind feminitatea cu albinele și, simultan, cu regalitatea ("regină exilată", respectiv "Doamnă" înveșmântată în "albastră togă"), eruditul poet nu face altceva decât să sugereze legătura strânsă, chiar indisolubilă, dintre eros/ feminitate și logos. Dacă la început apariția personajului feminin în orizontul eului poetic marchează reinvestirea universului interior cu sens pur
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de domn) care trebuiau să organizeze alegerile pentru formarea Adunărilor ad-hoc. În Țara Românească, Poarta l-a desemnat caimacam pe Alexandru Ghica iar în Moldova pe T. Balș și, după moartea acestuia, pe Nicolae Vogoride. În cursul anilor 1856-1857, revoluționarii exilați s-au putut întoarce acasă, putând participa direct la lupta pentru unire. În ambele Principate, conducătorii mișcării unioniste s-au organizat într-o formație politică denumită „Partida Națională” care, deși eterogenă sub raportul compoziției sociale, a reprezentat o puternică forță
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Iuda și deportarea populației de rang înalt. În timpul exilului babilonian (587/586-539 î.C., când a încetat independența regatului, cu excepția unei scurte perioade între 134 și 63 î.C., în timpul domniei regilor hasmonei) și-au exercitat slujirea profetică în sprijinul exilaților profeții Ezechiel și Deutero-Isaia (Is 40-55, susținător al monoteismului într-o formă sistematică). După exil, tot în Iuda, îi găsim pe profeții Ageu, Zaharia, Trito-Isaia (capp. 55-66), Iona, Malahia, Ioel și Deutero-Zaharia (capp 9-14); de la toți acești profeți (preexilici, exilici
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
după ultimul sfert al secolului al VII-lea î.C. Avem astfel un terminus post quem practic sigur. a) Răspunsul la prima chestiune („unde?”) este mai complex. „Locul” compunerii pare să fi fost zona din Imperiul Babilonian unde trăiau evreii exilați sau regiunea din Canaan locuită de evreii repatriați din exil. De fapt, e foarte clar că amenințarea cu pedeapsa de a pierde „țara frumoasă” dată poporului de Dumnezeu însuși (element care apare frecvent în relatare) se împlinise în principal în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
vederea "fandoselile lui de nobil bizantin și de sibarit apusean", surprinzînd drama, dar și comedia acestei conștiințe dedublate al cărei purtător, ca și Macedonski, "intră prea declarativ în rolul de ales (ca) unul din ultimii reprezentanți ai seminției semețe crai exilat printr-o tainică urzeală a destinului într-o epocă de care trebuia să se apere, înălțînd în jurul său ziduri masive de dispreț"; astfel, vocația teatrală a lui Mateiu atinge tragicul paroxismului și histrionul se manifestă în absolut, chiar masca devenind
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ceva fin!" Asta va să zică o atitudine de estet! Corespondența cu prietenul Boicescu se desfășoară între 1901-1908; scrisorile sînt expediate către Paris din Sinaia, Berlin, București de la adrese de pe străzile Crîngași, Miron Costin, Popa Tatu, Atelierului; epistolierul Mateiu se simte "nobilul exilat în patria capsomanilor", "setos de lux și plăceri", fapt pentru care caută parale, sfătuindu-și prietenul asupra mijloacelor verificate în capitala valahă "Găsește pe cineva să-l tapezi", căci "adevărata filozofie e asta, banul"; în Țara Românească totul i se
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
lira; nu lira materială, ci o anumita atitudine rapsodica [s.n.]. O dată evocata, din această lira originală derivă un anumit număr de operațiuni aedica, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei [s.n.]. Efectele orgiei romantice sau ale orchestrei simboliste șanț exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiaman-topoline. Severele precepte estetice - "[s]tânta lui Moréas devine emul al enunțului matematic. Se învesmânta în aceeași frumusețe canonica, datorită nu știu cărei celebrități sumare, unei arte mai
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
o vedem pretutindeni. Amnistia din 1964 îi scosese din închisori pe supraviețuitorii opoziției comuniste, după aproape două decenii de represiune feroce după modelul gulagurilor staliniste 53. În 1990, din această generație martirizată mai trăiau câțiva bătrâni domni anonimi, care supraviețuiseră, exilați fie în propria țară, fie în câteva capitale ale lumii libere, în marginea societății. Mutilate de cinci decenii de manipulare a istoriei, de ignorarea deliberată și de îmbătrânirea inevitabilă a reprezentanților partidelor istorice, de neîncrederea invidioasă față de emigrați, imaginea și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
a realizat una dintre cele mai frumoase caracterizări ale lui Mazarin, care însumează toate calitățile acestui mare om de stat:„A fost francez și italian, soldat și doctor în drept, laic și cardinal, un străin și un slujitor al coroanei, exilat și plenipotențiar, supus și prieten al regelui; una dintre cele mai de seamă victime, un phoenix; un Phoebus după ce norii s-au îndepărtat; arbitru al marilor popoare și al națiunilor“. După o astfel de descriere, care însumează discret întreaga sa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe un „factor de opoziție”, cu semnificație de frustrare. Se va simți străină. Este cazul persoanelor care, datorită unor cauze speciale, părăsesc mediul lor de origine și se refugiază în alte medii etno-culturale. Este cazul refugiaților, emigranților sau a persoanelor exilate. Trecerea dintr-un mediu etno-cultural într-altul presupune, în mod firesc, un efort special de adaptare, de absorbție a unor valori socio-culturale noi, a unor noi modele de gândire, de comportament etc. Toate acestea vor determina nu numai o schimbare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu toate acestea, poporul evreu a supraviețuit, bucurându-se de o serie de drepturi egale cu grecii.301 De-a lungul timpului religia s-a dovedit a fi singura alternativă pentru prezervarea identității naționale, rabinii din diaspora reprezentând pentru evreii exilați simbolul menținerii ființei naționale. Distrugerea rezistenței evreiești, dublată de dispariția fizică a Ierusalimului va impune reconsiderarea rolului diasporei, ca mijloc pentru menținerea ființei naționale a poporului evreu. Urmare a exilului, comunitățile evreiești își vor strânge rândurile în jurul puternicelor personalități reprezentate
[Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
adolescentinismului” ca formă cronicizată a imaturității. (Exemplare, În acest sens, sunt notațiile lui Witold Gombrowicz, În Jurnalul său argentinian, unde imaturitatea devine un concept aproape ontologic: existența scriitorului se ordonează aproape exclusiv În funcție de acesta. E adevărat, exercițiul confesiv al polonezului exilat vizează direcția contrară- a fugii de moarte -, Însă argumentele sale par a fi aceleași). Conotând femininul, fragilitatea, nevroza, sinuciderea este, În fond, un act de-o brutalitate tipic masculină. Indiferent cum s-ar manifesta ea, așa-zicând „În practică”, de la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
hărăzit să se întoarcă prin moarte la pămîntul din care a fost modelat; simbolic, eternitatea este înlocuită cu efemeritatea; în locul "celestei" existențe paradisiace, lui Adam i se va oferi "temnița pămîntului"; faptul că teritoriul în care omul a fost alungat (exilat) se afla "în preajma raiului" sugerează că, în ciuda aparentei asprimi a pedepsei acordate, omului i s-a lăsat șansa de a auzi din apropiere ecourile "paradisului pierdut", spre a se putea (re)întoarce, prin credință, la privilegiile veșniciei 14. Raportîndu-ne acestor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
salveze ; tot așa cum rizomul a ucis rădăcina ; așa cum limba de adopție a stins progresiv limba maternă. Mai puțin pe durata unei ficțiuni, atunci cînd forța imaginarului ope rează temporar reconcilierea, regăsirea, fuziunea. Scriitoarea a dorit această uniune nedisociabilă a eu-lui exilat și a eu-lui reconstituit al unei identități spațiale și expresive, fără a reuși vreodată; în schimb, această nereușită i-a permis, poate împotriva voinței sale, să se cuibărească într-un teritoriu unic, ce nu seamănă cu niciun altul. În cele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
diverse și contradictorii, uneori simultane, sunt autentice sau dacă ne aflăm în fața unui cabotin exaltat. Sub pana lui Carrère, prin Limonov curg cincizeci de ani de istorie rusească, cu pagini antologice despre viața ascunsă a intelectualilor sub Brejnev, despre traiul exilaților ruși la New York, despre anarhia, autoritarismul cinic și resemnarea ce domnesc de multă vreme la Moscova. Cartea însăși e stupefiantă și răscolitoare. Un scriitor care își alege drept erou de roman un bad guy, un mercenar roșu-brun, care nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
A împărtășit cu sentimentalism, dar cu același devotament ca și soțul său, ideea revoluției de la 1848. Primului său copil, născut la 6 iunie 1848, i-a dat numele Libertate. R. a urmat, pe uscat, de la Giurgiu la Svința pe revoluționarii exilați aflați în ghimiile turcești, între care se găseau C. A. Rosetti, Bălcescu, Ion Ionescu de la Brad, D. Bolintineanu, încurajându-i, trasmițându-le informații, procurând alimente și îmbrăcăminte, făcând demersuri pentru obținerea pașapoartelor. Jules Michelet îi face în 1853 un elogios portret
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289376_a_290705]
-
are, așadar, nu numai o dimensiune materială geografică, juridică sau politică -, ci, mai cu seamă, o dimensiune spirituală, anume condiția tragică a omului în lume. Acestă condiție umană a fost definită memorabil de o cugetare platoniciană. "Omul e un rege exilat, măreția lui constă în a căuta regatul pierdut.". Relegarea lui Ovidiu este o "desțărare", o alungare din Paradis, ducând la experiențe psihice și la efervescență literară necunoscute înainte de exil. Pierderea lumii originare i-a provocat traume de ordin istoric, existențial
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
impresia unei parodii atroce, care frizează obscenitatea. Între timp, a trecut multă apă pe sub poduri și însuși Augustus a adoptat o morală stoică destul de rigidă, astfel încât să ureze poporului roman, care-l ruga să fie mai puțin dur cu fiica exilată, să aibă parte de "asemenea fiice și asemenea soții". Chiar și mai aspru s-a purtat cu nepoata omonimă: "Nu a permis să fie nici recunoscut, nici crescut copilul care se născuse din nepoata Iulia după condamnare". Pe Agrippa, cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
stat întîlnește o mică rezistență la Paris, aflat încă sub șocul lui Iunie 1848, dar se lovește de importante răzmerițe în provincia montagnarzilor, la sud-est de o linie La Rochelle-Metz. O represiune severă se abate asupra republicanilor, arestați, deportați sau exilați. Plebiscitul din 21 decembrie, care are loc după restabilirea sufragiului universal de către Ludovic Napoleon, confirmă cu o majoritate zdrobitoare lovitura de stat și permite președintelui Republicii să rămînă la putere timp de 10 ani. Imperiul autoritar Imperiul triumfător. Evoluția către
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
aici, aceste meleaguri de stepă aproape că excludeau marea, iar aceasta nu se mai prezenta privitorului cu unduiri line, ci cu „urlete”. La rândul ei, nici populația Sciției nu se dovedea în realitate așa de sălbatică precum o prezenta poetul exilat. Chiar înarmați cu pumnale și cu tolba de săgeți în spate, ei ascultau cu un fel de religiozitate și căinau, dând din cap, povestirile nefericite ale ilustrului pribeag din Roma, unite cu alte doruri și amintiri din patria sa. Conștienți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]