61,828 matches
-
își lega mari speranțe și care azi tac mâlc. Am să încerc să uit că încă de pe vremea lui Heliade intelectualitatea românească era calificată drept „trădătoare”. Și, ca să revin în concretul cedărilor de ultim moment, am să încerc să-mi explic, de pildă, căderea în genunchi a unui Stelian Tănase în fața lui Vadim doar prin diferența de ambitus și putere a coardelor vocale. Nimic din toate acestea n-are să mă facă mai fericit. Începusem, asemeni poporului meu, să mă consolez cu
Gulerele roșii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13293_a_14618]
-
scînteiat irizînd culori fantomatice pe cerul nordic. Acest fenomen atît de rar a fost considerat un semn divin de către oamenii și de o parte și de cealaltă a frontului, care se întreceau să găsească pe cineva în stare să le explice clar și convingător înțelesul. Undeva pe deal, deasupra lor, o vioară picura acordurile triste ale cîtecului Lorena. Unioniștii răniți gemeau și se văitau și boceau clănțănind din dinți pe cîmpul înghețat, iar unii strigau numele persoanelor iubite. Inman a dat
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
ADEV|RUL: “Doi viceprimari incomozi, amenințați cu violență de Vanghelie” cu subtitlurile: “Viceprimarul Capitalei, Stelică Barna Constantin - amenințat cu distrugerea unui local, pentru că verifică derularea unor contracte pe bani publici” și “Locuința viceprimarului sectorului 5, Mihai Coandă, a fost devastată.” Explică Adevărul, citând cuvintele primarului Vanghelie adresate lui Barna: “Te arestez! Te dau afară din Primărie, că am în mînă consiliul general!” și se mai spune în articol “Cum Barna nu s-a lăsat impresionat, martorii spun că primarul celui mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
de transcriere, textul nu mai era. Erau alte afișe cu alți sfinți mai mici, dar sfinți și ei și mi-a fost necaz că textul Sfântului Francisc, dispăruse. Așa faceți și cu Descartes! m-am trezit imputându-le. Mi se explicase, după aceea, că fiecărui sfânt trebuia să-i vină rândul și să fie popularizat. Ceva aproape... electoral! La întoarcere, fix după o lună, deschizând fereastra, porumbelul cenușiu cu pete negre, căruia îi pun zilnic firimituri pe pervaz, ateriză lângă mâna
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
ediția, Gelu Ionescu ajunsese la Nu și, de asemenea, la imboldul lui Mihai Șora, se apucase să caute, prin ziarele și revistele vremii, tot ce publicase Eugen Ionescu în afara volumului din 1934. Nu doar analitic, ci și autoanalitic, exegetul se explică astfel: „Cînd un Ionescu obscur și provincial începe să se ocupe de un Ionescu celebru și parizian, n-ai cum evita să presupui și niscai... vînturi venite din partea psihanalizei: nevoia de autoritate, de un alt «tată» - sau, dimpotrivă, paricidul, diverse
Mai mult decît un exercițiu al memoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13301_a_14626]
-
sau lucru de orice fel, alcătuit din părți, frumosul, ca să-și merite numele, trebuie nu numai să-și aibă părțile în rînduială, dar să fie și înzestrat cu o anumită mărime. Într-adevăr, frumosul stă în mărime și ordine, ceea ce explică pentru ce o ființă din cale afară de mică n-ar putea fi găsită frumoasă (realizată într-un timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare, în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
destul de vechi. Ambiguitatea mărcii se manifestă mai întâi în Țiganiada lui Ion Budai-Deleanu: unde în vorbirea personajelor țigani apar formele hălui, hăl, ahele, ahasta, ahăla, ahaia; „ha clipită”, „ha mai grea”, „hastă-arătare” etc. Particularitatea de pronunție e semnalată și chiar explicată în note: Chir Simplițian constată că „de cînd au început țiganul Drăghiciu a vorbi, cu totul altă voroavă sau chip de-a vorbire întrebuințază, precum: ahaia, ahastă, hie ș.a.”. Mitru Perea îl lămurește: „de vreme ce arată cum au vorbit țiganii, trebuie
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
și la consonantele fonice. Când vorbesc românește, țiganii pronunță aspirat și consonantele românești” (p. 67). Particularitatea de pronunție rămîne deci ambivalentă: e răspîndită în graiurile muntenești, dar e percepută adesea ca marcă a vorbirii țiganilor; a doua valoare poate fi explicată prin coincidență și deprinderi de pronunție ale unor vorbitori bilingvi, dar și istoric și social, prin deplasarea țiganilor din Muntenia spre Ardeal și prin identificarea registrului lor de limbaj cu forma exclusiv orală, cea mai marcată, a graiului muntenesc. Oricum
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
meu de cameră ascultă în prostie Paraziții, un alt refren nu-mi dă pace: „Banii nu mă fac, încă fac bani / Am nevoie doar de tine, / de lovele și de zile”. Chemat să-mi repare chiuveta, mecanicul căminului studențesc îmi explică cum stă treaba: „Tinere, ascultă la mine: în ziua de azi mai bine stai degeaba decât să muncești pe o sută de euroi!”. Altcineva mă învață cum că obțin o mărire de salariu: „Dacă te duci la servici în blugi
Parai, lovele și euroi by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13369_a_14694]
-
și, o dată, este găsit pe Tîmpa într-o stare jalnică, cu capul gol, în cămașă, cu pantalonii rupți de la genunchi în jos, ca să se încalțe cu ei, iar cu pălăria bea apă dintr-un izvor 9. Cauza îmbolnăvirii sale o explica Bariț ca și în cazul lui Avram Iancu, cu care un destin crud l-a așezat într-o paralelă biografică, prin „morbul nostru național, carele este ilusiuni pierdute, ilusiuni nobile, sublime, sacre, care ca la Avram Iancu nu s-au
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
felurile, pe care trebuia să le încerci pe diverse părți ale corpului, după care să aștepți ca mirosul să se schimbe în bine sau în rău, iar asta lua ceva timp. Instalam clientele pe canapelele generoase din saloanele de probă, explicându-le că numai un corp destins poate dezvălui întreaga paletă a unui parfum. Urmasem și un stagiu de pregătire ca maseuză. Distribuiam, totodată, flacoane de Tamestat și decocturi din puf de lebădă. Nu era o meserie dezagreabilă. La fel de adevărat e
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
o carieră artistică de care s-ar fi putut alege praful, dacă - în loc să-l lase în pace, Securitatea ar fi decis că Pintilie e un element dușmănos. Cred că Pintilie a devenit un om liber cînd a spus pas Securității - explicînd că el e un mare regizor, și atunci nu era decît un student la regie - pentru a deveni cel care urma să fie.
Lada cu vechituri a lui Pintilie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13374_a_14699]
-
rațiunii, contragreutatea la efectele unei propagande sforăitoare. Intelectualul-profet este figura emblematică a rezistenței perioadei, cu un rol activ și cu acuta conștiință a importanței sale: „Căci în Occident, absența cărților înseamnă că scriitorul a ieșit din front - cum să le explici că la noi se întâmplă și altfel! Poezia însă este un lucru bizar: ea nu poate să fie îngropată de vie și renaște în ciuda tuturor eforturilor chiar ale unui aparat propagandistic atât de puternic cum este al nostru.“ Legătura dintre
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
judece. Fără speranță este și nu este un rechizitoriu al comunismului în general și al epocii staliniste în particular. Judecata este lăsată istoriei, viitorului și lui Dumnezeu, naratoarea doar oferă o cantitate enormă de probe pentru acest proces. Astfel se explică tonul paradoxal de calm, resemnat, în ciuda unor privațiuni greu de conceput. Tonul relatării este mereu calm, decent și reținut. Pomenind de momentul morții soțului, Nadejda Mandelștam scrie doar atât: „o femeie în starea în care mă aflam eu atunci nu
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
proza respectivă e doar un exercițiu - reușit - de virtuozitate), e epigonismul. Partea proastă e că, în cazul romanului de față, nu Pulp Fiction trebuia luat ca model, ci un alt film (cel mai recent) al lui Tarantino: Kill Bill. Voi explica și de ce. Lăsând la o parte lipsa totală de imaginație în ceea ce privește subiectul (jaful și ce mai urmează sunt copiate în detaliu din filmele de gen), problema majoră a romanului este tonul și felul în care e scris. Prin dialog, autorul
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
normativă a autorilor sau mai curînd constatarea unor tendințe ale uzului. În Gramatica pentru toți (ed. a II-a, 1997, p. 168), Mioara Avram își manifestă preferința pentru sie: „Formele accentuate de dativ sînt puțin întrebuințate în limba contemporană, ceea ce explică ezitările cu privire la forma corectă sie (alături de care se întîlnesc uneori variantele învechite șie, sieși sau șieși)”. Într-o lucrare similară, Gramatica limbii române (1997), Dumitru Irimia cuprinde doar forma șie (ilustrată prin citate din Eminescu). În Gramatica limbii române („Gramatica
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
să caute într-un dicționar explicativ asemenea forme; un instrument de verificare gramaticală, ca DOOM, cuprinde în schimb pe sie și pe sieși (nu și pe șie), cu articolul principal consacrat lui sieși. Raritatea în uz a reflexivelor accentuate se explică prin existența unor construcții echivalente, cu pronumele personal, eventual însoțit de adjectivul de întărire, observate deja de I. Heliade Rădulescu, la 1828: lui însuși, ei însăși, descrise și de Al. Philippide, în 1897: „Mai rar decît sine se întrebuințează șie
„Asupra sieși” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13386_a_14711]
-
unor noi zări de care au profitat în primul rînd poeții afirmați în anii ’60-’70, dar și cei veniți ulterior. S-a scris mult despre Petre Stoica, însă avem impresia că nu s-a insistat pe un factor ce explică efectul anticipator și „modelator” al liricii sale și anume complexitatea acesteia. Aparența poeziei lui Petre Stoica e cea de simplitate calmantă, la antipodul cosmicizării convulsionate, al crizelor „metafizice” de expresivistă alură, care recurg nu o dată la „urlet”, proprii în amplă
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
etc., caracterizat printr-o flexiune mixtă, preferînd la feminin sufixul -ică: cumințică,curățică, frumușică. Masculinul în -ic e mai rar; și poate tocmai prin devierea de la modelul dominant (dar și printr-o eventuală tendință de regularizare a sistemului) s-ar explica preferința actuală pentru formele expresive, afective, în -ic, -ică: „Eminem e cel mai tare!!! are niște piese beton, iar el... e super dulcic!” (fanclub.ro); „băiețelul mamei. Caracteristici: dulcic, sensibil” (eva.ro); „un «La mulți ani» dulcic i-a șoptit
„Spirit de miniatură” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13400_a_14725]
-
seamă că Sănătatea e în beznă. Dacă așa au stat lucrurile, ce-a păzit acel Titulescu al controalelor, Victor Ponta? Pe urmele lumînării aprinse de Mircea Beuran a venit dl Blănculescu, dotat cu o lanternă, chioară, fiindcă altfel nu se explică de ce a anunțat că la Sănătate există angajați incompatibili pe care îi așteaptă să demisioneze, în loc să-i dea afară. Dacă avea cunoștință de existența incompatibililor din minister de pe vremea cînd conducea numai Agenția Națională de Control, dl Blănculescu ar trebui
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
Dacă avea cunoștință de existența incompatibililor din minister de pe vremea cînd conducea numai Agenția Națională de Control, dl Blănculescu ar trebui să spună de ce a tăcut. Mai există și alte persoane despre care dl Blănculescu nu vorbește? Și cum se explică această muțenie? Are cumva d-sa ordinul să-și țină gura? În aparițiile sale tot mai numeroase pe la posturile de televiziune, șeful A.N.C. îmi amintește de fostul ministru de Interne, Gavril Dejeu, care se lăuda, tot așa, că le
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
plină epocă (neo)dogmatică”. (p. 258) În pofida unor neglijențe de concepție și redactare (cred că autorul ar fi trebuit să-și asume măcar obligația minimă de a aduce la zi bibliografiile tuturor scriitorilor analizați) și a unor absențe greu de explicat la nivelul selecției, Istoria literaturii române de Ioan Holban este un util companion pentru înțelegerea specificității scrisului unor importanți scriitori contemporani. Talmeș-balmeș Pornit de la o idee ingenioasă, dar aproape lipsit de utilitate practică este Dicționarul de opere, coordonat de profesorul
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
în prezent, de G. Călinescu beneficiază de același spațiu de interpretare ca o nuvelă de, un poem sau un eseu de cîteva file. Se pare că nici măcar autorii cărții nu au fost foarte convinși de utilitatea ei, altfel nu se explică lejeritatea unor prezentări, superficialitatea referințelor critice (de cele mai multe ori în cazul acelorași prezentări) și absența inexplicabilă pentru un astfel de dicționar a unor opere. Nu știu cum mai arată programele școlare de azi, dar îmi este greu să cred că ele pot
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
românești lipsește din Dicționarul de opere. Altă absență de marcă este romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, întîia noapte de război. Nici dramaturgia lui Camil Petrescu nu a fost luată în seamă de autorii Dicționarului. Nu-mi pot explica nici faptul că în această lucrare în care găsești vrute și nevrute nu găsești vreun rînd despre balada lui Ștefan Augustin Doinaș, Mistrețul cu colți de argint. O regulă a jocului neenunțată ca atare de Mircea Anghelescu pare a fi aceea că
Bizare istorii literare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13397_a_14722]
-
de creier, se face un caiet de sarcini special în care participanții la licitație trebuie să aibă toți trei urechi și o bucățică de creier. O minte strălucită de la JURNALUL NAȚIONAL o ia împotriva curentului economiei de piață și le explică românilor ce dezastru ar fi fost în această iarnă dacă am fi avut o economie de piață. Cu alte cuvinte, în loc să ne luăm după cei care acuză guvernul pentru acest insucces, ar trebui să-i mulțumim din inimă dlui Năstase
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13392_a_14717]