1,154 matches
-
Eu sunt făcut numai din ochi / Io am Lumină, veșnică vedere. // Toate sunt strânse în acest vas de foc / și toate au viață dintr-o dată / Cu veșnicia-s nevoit să văd / Fiece clipă blestemată.” Ioan Alexandru aplică un principiu, comun expresioniștilor, dedus din ideea că în spatele lucrurilor obscure se află o realitate mai adâncă a existenței, că lumea vegetală are o fire a ei, la care poetul trebuie să ajungă. A descoperi sufletul universului mineral constituie actul poetic decisiv. De la expresioniști
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
expresioniștilor, dedus din ideea că în spatele lucrurilor obscure se află o realitate mai adâncă a existenței, că lumea vegetală are o fire a ei, la care poetul trebuie să ajungă. A descoperi sufletul universului mineral constituie actul poetic decisiv. De la expresioniști (prin Blaga) sau din animismul folcloric, Ioan Alexandru primește această idee și o introduce într-o mitologie ce surprinde prin încercarea de a da elementelor mărunte dimensiuni cosmice. A cosmiciza este pentru poet însăși esența liricii. EUGEN SIMION SCRIERI: Cum
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
textele misticului Jacob Böhme puteau fi auzite în fiecare seară la cabaret. Pe pereți fuseseră aduse tablouri de pictori necunoscuți până acum ca: Hans Arp, Paolo Buzzi, Marcel Iancu, Marinetti, Arthur Segal, pictori care păstrau în lucrările lor încă tendințe expresioniste, dar și ale pictorilor deja recunoscuți Picasso și Modigliani. După modelul albumului Blaue Reiter, Ball încearcă să cuprindă spiritul întâlnirilor lănsând jurnalul pamflet al Cabaretului Voltaire (15 mai 1916) care va conține poezii de Marinetti, Apollinaire și ilustrații după lucrări
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de lilieci, <<vulturul carnivor>>, precum și simboluri ale luptei fără speranță și ale finalului macabru.” Demonii lui Goya vor avea o posteritate directă: romanticii îl descoperă cu uimire și admirație, Daumier și expresioniștii îl moștenesc, iar Picasso a continuat marile linii ale artei lui Goya. În literatură, iluminismul pozitivează și “secularizează” răul. Binele și răul sunt diminuate, aduse la opoziția estetică dintre ideal și caricatură. Urâtul și grotescul sunt valorificate didactic, tolerate ca
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vieții noastre, Haig Acterian • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe. Jurnal de idei, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Fals jurnal de căpșunar, Mirel Bănică • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
a culorii / rostindu-mă în neființă! Aceeași teamă de un dezechilibru lăuntric se exprimă totodată și prin respingerea solitudinii: Ci n-aș vrea-n mersu-mi să-nserez / o altă umbră solitară! Cu ecouri uneori venind din tradiționalismul interbelic, dar și vag expresioniste, unele poeme din volum transferă în imaginarul lor aspecte amintind de episoade biblice sau mitologice, ca Mărul, în care sunt evidente aluziile la perechea adamică în Paradis sau Rug (II), unde căderea în poame, pe care o strigă, definește lumea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
seif, pentru că a zis că-i fur versurile. A.P. : Era genul acesta de competiție și cu primul soț ? A.M. : Cu primul nu. Ne-am iubit foarte mult și ne ajutam. El știa puțin nemțește, citea foarte multă poezie romantică, Novalis, expresioniștii germani. Eu nu citeam poezie românească. De-aia n-am știut să scriu la început așa, „ca să sune bine“. Atunci erau Țara fetelor a Mariei Banuș, poezia aia cu ploaia de Ana Blandiana : curge ploaia și ce senzualitate ! N-aveam
Plăcere și neplăcere întunecată – interviu cu Angela Marinescu –. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Alina Purcaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1773]
-
tavan, apoi s-a așezat pe scaunul de la orgă și a contemplat zidul Edenului. în cele din urmă a zis: — Asta îmi place. — Mă bucur. Desigur, mi-e imposibil să fac o critică de specialitate. Nu este nici cubistă, nici expresionistă, nici suprarealistă, nu este pictură academică sau de doi bani, și nici măcar naivă. Seamănă puțin cu Puvis de Chavannes, dar cine îl mai știe azi pe Puvis de Chavannes? Mi-e teamă că vei fi pedepsit pentru că ești în afara curentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
operațiuni de cambriolaj marin este profesorul bărbos și nebun, animat de visul nașterii unei noi seminții robotice înzestrate cu rațiune. Fiecare dintre actele de piraterie comise de acoliții săi este o ofrandă pe altarul acestui proiect luciferic, ce evocă scenografia expresionistă a lui Fritz Lang din Metropolis. Profesorul este hegemonul ce stăpânește, grație tehnicii, acest întins domeniu subacvatic. Împotriva lui se ridică nu doar curajul și inteligența lui Jo și Zette, dar și energia încărcată de gaguri a cimpanzeului Jocko. Ceea ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Ereditatea acționează implacabil în această comunitate torturată de obsesia relației directe cu divinitatea. Femeia însemnată extinde asupra progeniturilor ei trauma originară. Pratt și Manara dețin capacitatea de a introduce în povestea acestei Arcadii în prăbușire și ruinată de vicii emoția expresionistă a desenului și frazei. Rând pe rând, păcatele revelate de accidentul destinului înlocuiesc pacea înșelătoare a Canaanului cu infernul din care se ridică profilul demoniac al celor doi pastori, tatăl și fiul, rivali în dragostea lor sordidă pentru servitoarea pe
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
va lăsa un bacșiș mai gras. Cât despre meniu, era pur și simplu de neînțeles. Ca și când conținutul nu te-ar fi lăsat destul de perplex, fiecare fel era modelat, Împodobit și garnisit astfel Încât să facă aluzie la o anumită pictură abstractă expresionistă. Bucătarul șef olandez al restaurantului avea trei aspirații În viață: să devină filozof, să devină pictor și să devină bucătar șef. Fiindcă eșuase lamentabil atât În filozofie cât și În artă În tinerețe, nu vedea nici un motiv pentru care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
izbise nu era neapărat design-ul sau culorile, cât perfecțiunea aranjamentului. A Înghițit cu greutate, de parcă i-ar fi fost teamă să nu strice acea dreptunghiularitate fără cusur. Felurile de mâncare ce le fuseseră aduse erau replici ale unor picturi expresioniste. Cel al lui Armanoush avea la bază o pictură de Francesco Boretti intitulată Târfa Oarbă. Cel al lui Matt era inspirat de una din picturile lui Mark Rothko, intitulată pe bună dreptate Fără Titlu. Cei doi erau atât de absorbiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
grupuscule literare și artistice, racordate superficial la pulsul sensibilității novatoare occidentale și reactive față de inerțiile și conformismele locale, întrețin un microclimat cultural efervescent, „înghețat” de război înainte de a fi atins masa critică. Defazajul artelor plastice față de experiențele occidentale (zutiste, fauviste, expresioniste, primitiviste, raioniste sau cubiste) este cel puțin la fel de mare ca în literatură. Actul oficial de naștere a primei avangarde autohtone se înregistrează abia în 1924, la 15 ani după explozia futurismului italian, la opt ani după Dada și la șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dincolo de ironia și umorul caustic al atitudinii - despre o extrem de acută angoasă a provinciei. Scrise, aproape toate, într-o impecabilă prozodie clasică (autorul a pledat în numeroase ocazii pentru un clasicism modern...), ele sînt - ca și prozele lui Călugăru - ecorșeuri expresioniste ale unor locuri „unde nu s-a întîmplat nimic”, obiecte poetice autonome, realizate după sintaxa amintirii (prefața „Cîteva cuvinte pădurețe“ conține, în prima parte, o estetică aproape „constructivistă”). Natură scindată - ca și colegul său Ion Vinea - „între două lumi”, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
al lui Baudelaire, onirismul fantast al lui Aloysius Bertrand din „Gaspard de la Nuit“, ironia estetă a lui Tristan Corbière și naivitatea studiată a lui Max Jacob. Un fantezism ironic și decorativ, mimînd primitivismul și refuzînd cu grație anecdoticul în favoarea stilizărilor expresioniste. A devenit un loc comun al criticii apropierea dintre „Balada spînzuratului“ a lui Maniu, „Visul spînzuratului“ de Ion Vinea și „Se spînzură un om“ al primului Tzara. Desprinsă parcă din cărțile de Tarot ale imaginarului poetic, trimițînd la „Balade des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fantasma biblică a Salomeei - care a inspirat, între alții, pe Flaubert, Oscar Wilde, Mallarmé, Samain, poemul din 1915 al lui Adrian Maniu (ilustrat de Theodor Pallady) este un exercițiu demitizant, violent imagist, verslibrist și improvizatoric. Un estetism cu trăsături vădit expresioniste: stridență caricaturală, deformare grotescă, punctat de indicații scenice ironice, detașate, ireverențioase: „E atît de monoton prea tîrziu: în plus broaștele albe au ochelari de bronz pentru cadranul lunei din care au căzut orele” Figura Salomeei a inspirat, de asemenea, creația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Teatralismul ironic este însă trăsătura definitorie a liricii tînărului Maniu, ca și imagismul fauve, iar elementele de metaliteratură au o funcție polemică. În mod oarecum straniu, după acest foc de artificii antiacademist va trece treptat în prim-plan o „autohtonizare” expresionistă, primitivistă, folclorizantă și bizantinizantă, oarecum în linia picturii lui Francisc Șirato. Ea se va accentua după război, odată cu opțiunea „gîndiristă” a autorului (volumele Lîngă pămînt și Cartea țării sînt emblematice, deși autorul va continua să publice la reviste nonconformiste, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau Ioan Slavici. Treptat, estetismul său de frondă, marcat de voința individualizării și a originalității, renunță la iconoclastie în favoarea iconografiei. Cu același fantezism rafinat, autorul se va întoarce după război „lîngă pămînt”. Etapei fauve îi va lua locul un neobizantinism expresionist, cultivînd stilizarea temelor tradiționale, „htonice”, folclorice și istorizante. Prozele din volumul Din paharul cu otravă sau piesele de teatru (Meșterul, Cumințenia pămîntului) confirmă această tendință care-l va propulsa în postura de membru corespondent al Academiei Române. Dacă frondeurul „fauve” Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
antebelice despre expresionism, Vinea comentează cu subtilitate volumul Plumb al lui Bacovia, făcînd o apropiere fugară de pictura lui Van Gogh. Faptul a fost interpretat de către Simion Mioc și Elena Zaharia-Filipaș ca o apropiere inedită a lui Bacovia de estetica expresionistă, al cărei „precursor” a fost pictorul olandez. În felul acesta, Vinea devine el însuși un precursor al interpretării poeziei bacoviene în cheie expresionistă, detronîndu-l pe Oscar Walter Cizek (citat de Ov. S. Crohmălniceanu în „Literatura română și expresionismul“, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fost interpretat de către Simion Mioc și Elena Zaharia-Filipaș ca o apropiere inedită a lui Bacovia de estetica expresionistă, al cărei „precursor” a fost pictorul olandez. În felul acesta, Vinea devine el însuși un precursor al interpretării poeziei bacoviene în cheie expresionistă, detronîndu-l pe Oscar Walter Cizek (citat de Ov. S. Crohmălniceanu în „Literatura română și expresionismul“, cu o observație - formulată în 1922 - despre apropierea dintre Bacovia și Trakl). Însă nu atît invocarea lui Van Gogh ne trimite cu gîndul la estetica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în ironie e floarea de foiță a stilului din 1885 (...) Trecem peste motive și fapte. Și atunci, Maniu e un vizual surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10 mai 1915). Prima referire a lui Vinea la Strindberg (dar și la teatrul expresionist al lui Wedekind) datează, probabil, din 1915, cînd tînărul cronicar „desființa” piesa bulevardieră Papa Lebonard de Jean Aicard, pusă în scenă la Teatrul Național: „alegerea acestei comedii dezarmează pe cel care i-ar căuta calificativul în marginea vocabularului convenabil. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici punere în scenă”. Acestea sînt vehicule „depășite”, noii poeți năzuind către poezie „dintr-odată, fără ajutorul vechilor mijloace de transport”. Se vede foarte bine din asemenea propoziții care sînt punctele de întîlnire ale lui Ion Vinea cu principiile constructiviste, expresioniste sau futuriste. De fapt, poetul are permanent în vedere o „revoluție a sensibilității”. Instantaneitatea, percepția fulgurantă, irațională, sustrasă oricărei retorici explicative, țin de revelație, de o mistică poetică. Deloc întîmplător, partea a doua a Principiilor... trimite abundent la noțiuni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modernizării și al tehnicii privite ca vehicul de emancipare socială intră, de asemenea, în această ecuație. În unele țări (Polonia, Cehia, Serbia) se manifestă cu precădere influența futurismului rus, în detrimentul celui italian; în altele (Ungaria, Croația, Slovenia) - cea a activismului expresionist german; importanța sferelor culturale de influență continentală rămîne, în această privință, determinantă. În România, țară latină în care impactul culturii italiene se situează - pînă după al Doilea Război Mondial - pe locul trei, după cel al culturii franceze și germane, ecourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
reușit să închirieze Cabaretul Voltaire din Zürich de la patronul cafenelei Meierei, Jan Ephraim, decorîndu-l corespunzător, împreună cu proaspăta și frumoasa-i consoartă Emmy Hennings. Cunoscută actriță de music-hall la Berlin, München și Moscova, aceasta din urmă a jucat în piese ale expresionistului Frank Wedekind și ale lui Aristide Briand, pe linia tradiției de cabaret a mișcării; potrivit unor martori ai epocii ar fi evoluat și la București... Ball prezintă în jurnalul său o versiune personală referitoare la inițiativa lansării dadaismului: „Lorsque je
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]