18,011 matches
-
rău", a vindeca minciuna prin plăsmuire este o homeopatie socială ce poate lumina destine. De ce a ales Emil Botta să se exprime prin teatru? De ce acest joc, în toată biografia lui, între exterioritatea scenei și interioritatea poeziei? Până unde merge exteriorul și unde se oprește mișcarea spre interior? Ce înseamnă a fi în afară? Scena, ca spațiu consacrat, a apărut odată cu Omul, înțeles ca ființă gânditoare, dar și ca homo ludens. În orice ființă umană există o scenă interioară, proiectată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
consacrat, a apărut odată cu Omul, înțeles ca ființă gânditoare, dar și ca homo ludens. În orice ființă umană există o scenă interioară, proiectată în univers, în măsura în care acea ființă începe să aibă conștiință de sine, de unde apare și dedublarea, vederea din exterior, și începe să aibă intuiția faptului că ea este în același timp mai mult dar și mai puțin decât un om; mai puțin, în măsura în care se consideră o simplă ființă rațională, aridă, condamnată la singurătate; mai mult, în măsura în care se multiplică pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
sintagmă poetică. Trebuie privit ca metafora-cheie a teatrului în negativ. Un alt sens al formulei propuse este dat de însuși faptul că toate personajele, chiar și cele "pozitive", lasă impresia de goliciune dezolantă (în spațiul interior, ca și în cel exterior), de mișcare centrifugală. Ele dețin, cu siguranță, o "metafizică a gesturilor" (Antonin Artaud), a semnelor misterioase, subordonate unei realități obscure 8. Subordonarea aceasta, comună tuturor, ar fi un liant dacă forțele centrifugale nu ar acționa în profunzime. Protagoniștii nu respectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
perisabile, grotești, iluzorii, pentru ca apoi să se dezică de ele, în căutarea durabilului și a siguranței. O gândire poetică tributară metaforismului romantic, de care în același timp se dezice prin parodie, face ușor sesizabilă evoluția sensibilității din adăpostul pleoapei spre exteriorul mecanic, din miezul luminii spre întunericul sumbru: Ochii în flăcări stăteau mărturie că încă nu-s mort (A fost un mister) Înecatul a cuprins marea în brațe. (Jaf) Între extremele care se ating ale dorinței de a fi peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
culoarea eternității" este un vers emblematic din poezia Episod. Alăturat versului " Lucrurile s-au îmbătat cu nectarul plictiselii" (Un domn bine) ajungem să ne întrebăm dacă nu cumva există totuși un regizor al acestui spectacol cosmic, dacă o privire din exterior nu poleiește pe ascuns totul cu o aură nesperată de pace? Deși se simte sciziunea dintre parte și întreg, nepotrivirea formelor și a culorilor, subminarea reciprocă dintre fața văzută și cea nevăzută a lumii îl macină pe autor. Sunt momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
create. Drumul ales este întotdeauna cel anticipat de privire, cel pipăit ca pe o realitate amețitoare ce își caută dublul, pentru a ameți mai mult. Este o realitate incapabilă să atingă echilibrul, desăvârșirea. Ne referim, desigur, la realitatea interioară, pentru că exteriorul, concretul este lăsat undeva în contre-jour de unde își trimite irizările malefice. Comedianțul este un neajutorat. Pasta eterogenă, impalpabilă a lumii presimțite de privire își urmează cursul. Cu alte cuvinte, nimic nu este definitiv, nimic nu este categoric. Există o senzație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lupta dintre uman și inuman", hamle-tiana dilemă între a fi și a nu fi? Încercând să trăiască dincolo de timp, adică de memoria oglinzii, poetul vrea să trăiască dincolo de sine, de mască, de oglindă. Astfel are loc mișcarea din interior spre exterior. Tentativa de a trăi dincolo de memorie, exploatată de literatura romantică (v. Memoriile de dincolo de mormânt), descoperă sentimentul duratei interioare, al devenirii și al integrării trecutului în viitor. După o îndreptățită observație a lui Antonio Machado, intuițiile poetice sunt temporale prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
este "dorul fără sațiu", despre care Al. Piru spunea că exprimă "aceeași nostalgie a întoarcerii în existența eternă, infinită"50. Râsul tăcut este un râs estetic. El are un mesaj în sine. Este un râs care se raportează întotdeauna la exterior; implică o aspirație a ființei spre o nouă treaptă a ființării, o dedublare semnificativă. Vladimir Streinu remarca: "Emil Botta înnoiește lirismul nostru cu un timbru grav ce se înalță din vecinătatea umorului negru, cu o intensitate emotivă împerecheată deseori cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
inexacte. Ea înseamnă timp, dar și spațiu câștigat (prin multiplicare). Este vorba de un spațiu al privirii, al alunecării printre străluciri de o clipă, printre oglinzi nesigure și mișcătoare. Spațiul aparține absențelor multiple, tăcerilor tanatice. Se câștigă nu numai în exterior, ci și înăuntru, printr-o senzație de rătăcire fără capăt, de vastitate interioară. Imaginea din oglindă, înstrăinată, sfârșește prin a trimite eul în sine: oglinda este un spațiu al interiorității. În proza lui Emil Botta, oglinzii i se opune fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
prin ea însăși este, în genere, caracteristică marii poezii. În opera lui Botta, fâlfâirea de aripi, miraculoasă, deschide ochii unei noi sensibilități, care acționează din interior, cu puteri sporite, vindecătoare. Mișcarea în interior coincide cu o aventură a sunetului; în exterior este vorba de o aventură a privirii. Devenirea ființei conduce poetul spre câștigarea unui tărâm muzical, al interiorității absolute. Limbajul poetic își caută un drum spre sine în primul rând prin sonoritatea sa, care îi asigură o spiritualitate autarhică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
curtea lui Carp. Cociocoaia i-a meșteșugit o capcană compusă dintr-o covată, un băț și o sfoară. Bățul era legat de un capăt cu sfoara și era introdus sub covată. Ca să stea ridicată, așeza o mână de grăunțe în exterior, o mică dâră de grăunțe pentru a momi găinile vecinilor să intre. Îndată ce găina ajungea să mănânce, Petruță avea misiunea să tragă de sfoară și să ia găina. Când se întorcea ea acasă îl întreba pe copil: Petruț, ai mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și niște urechi mari ca de elefant, cu buza de jos mare, da´ mare, nu glumă. Mâinile lui erau grase, de parcă ar fi fost umflate. Casa lui era cu tablă albă, cu fața la apus, casă mare cu un corp ieșit în exterior, care era cerdacul casei, de mărimea unei camere. Era un om rău. Multă lume a plâns din cauza lui și mulți l-au blestemat, dar a venit timpul când a trebuit să dea socoteală pentru tot ce a făcut. Au venit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
anului 2014, raritatea de atunci a resurselor poate fi pusă sub semnul întrebării. c) Participanții își pot dăuna destul de mult unii altora, dar nu și celor din afara sistemului. Având în vedere caracterul închis al comunităților analizate , slabele lor legături cu exteriorul, putem afirma că, în general, acțiunile celor din interiorul comunității nu îi afectau pe cei din exterior. Există însă și excepții dacă ne gândim, de exemplu, la fenomenul transhumanței. Se poate însă argumenta că, având în vedere schimburile economice voluntare
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
dăuna destul de mult unii altora, dar nu și celor din afara sistemului. Având în vedere caracterul închis al comunităților analizate , slabele lor legături cu exteriorul, putem afirma că, în general, acțiunile celor din interiorul comunității nu îi afectau pe cei din exterior. Există însă și excepții dacă ne gândim, de exemplu, la fenomenul transhumanței. Se poate însă argumenta că, având în vedere schimburile economice voluntare care făceau parte din acest fenomen, eventualele externalități pozitive sau negative erau conștientizate și asumate. d) Cei
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
bancare introduc la sediile unităților bancare teritoriale automate programabile. Transferul electronic de fonduri la locul vânzarii are, de asemenea, un volum redus. 1.2.2.2 Servicii bancare la domiciliu (home banking) Home banking definește accesul la serviciile bancare din exteriorul sediului unității bancare. Acest acces se poate realiza prin intermediul unui simplu telefon conectat la o centrală telefonică digitală sau prin intermediul unui calculator personal. Accesul la servicii bancare prin telefon (telephone banking) se realizează astfel: de la un telefon cu tastatură se
Noutăţi tehnologice financiar-bancare by Grigore Ema () [Corola-publishinghouse/Administrative/1773_a_3167]
-
spiritul intră sub acest clopot și începe să lucreze la formarea viitorului său trup. Lucrează singur sau ajutat de spirite specializate în acest sens, în funcție de hotărârile care s-au luat Sus cu privire la starea sa fizică, terestră. Lucrează mai întâi din exterior, apoi, din luna a 4-a, din interior. Explicațiile ultimelor cercetări de pe National Geographic referitoare la evoluția fătului se suprapun perfect peste explicațiile esoterice. Și încă o precizare importantă: spiritul „începe” să intre în făt la patru luni, dar intră
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
De data aceasta într-un mod mai deosebit decât de obicei. Am văzut un bărbat, din profil, aproape cu spatele la mine, care curăța un vas egiptean, o amforă mare și frumoasă, care mai avea la gură încă modelul de labirint spre exterior: Și el curăța ceramica de pe vas ca să-mi arate din ce material era. Când a terminat, s-a ridicat, s-a sprijinit de vas și mia arătat din ce era făcut: - Vezi? Aur curat, adevărat, vezi cum strălucește? Într-adevăr
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
noi Ăconstata prozatoarea în roman) i s-a pus în mâini o mică oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au perindat.” Introspecția plus observația din exterior și retrospecția sunt prezente în scrierile lirice ale autoarei. Precum în alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă în primul plan, devenind uneori obositoare prin insistență. Tânăra Manuela, o alta Adriana, percepe și relfectă cu toată
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
prin acest personaj laitmotiv, atrage atenția asupra unei drame în serie. Singurătatea la care le condamnă, pe anumite femei, propriile calități, nu este neapărat egocentrism, ci renunțare dureroasă. Privirea în oglindă este o privire oarbă, nu există imaginea ochiului spre exterior, ci imaginea de pe retina sufletului, ce pare a rămâne o realitate singulară. În stilul apăsător de viață al Angliei victoriene se țese, mai cu seama pentru femeie, care nu are accesul la funcții publice, o existență închisă, mediocră, cenușie și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
a miezului lor, unul ca o cireașa sângerată, celalalt roșea mai ofilit. Deși erau la fel se deosebeau în esența lor interioară. Unul avea viață, celalălt avea moartea, unul viu, altul ofilit. La fel se simțea și ea aceeași pe exterior în imaginea ei pedant organizată, dar atât de diferită de la o stare la alta, în sine. Dacă trandafirii au primit sorți diferiți de la vânt, Manuela își avea potrivnic uneori destinul, care i se pare nedrept. Îngemănarea este în fapt o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o atribuie celorlalți , ”oamenii nu îngăduiseră logodna Manuelei” : Peisajul bucolic al unei ogrăzi de țară este spațiul, refugiul ei. Descoperă exteriorul în care Ăspecific naturalismului), găsi acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor ei încâlcite. Iubirea pentru Vâlsan este singura realitate pe care o are, iubirea ei pentru el este fiul ei, parcă un fiu ar fi murit și o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda ca labirint va dispărea, porțile se vor deschide, iar Manuela va ieși, poate în exteriorul ei, reorganizându-se peste marginile vederii, până dincolo de semne. Eroina va găsi calea dincolo de ovalul oglinzii în oglinda sufletului, este ea un fel de Iona care va ”răzbi la lumină” ieșind din burta peștelui ?! Pentru prima dată femeia fără oglindă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
doar o mică parte din creația virtuală. Ceea ce izbește, comparativ cu jurnalele de creație ale domnilor din epocă, este lipsa totală de interes pentru cancanurile literare și luptele literaților. Universul interior al autoarei pare aproape fără căi de acces către exterior. Este incredibil că după mai bine de un secol și un sfert de la nașterea singurei noastre scriitoare "clasice", adică intrată deplin în conștiința cititorilor, jurnalul ei nu este încă publicat, deși există.
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
prezentarea observațiilor grupurile schimbă locurile între ele, mai precis, cei care au fost până acum în cercul exterior trec în cercul interior și dezbat o altă problemă controversată, iar cei care au fost în cercul interior se mută în cel exterior, devenind acum observatori. Fishbowl îmbină cel mai bine elemente din tehnicile meselor rotunde, dezbaterii, tehnica panel formal, forum, simpozion, asigurând un mediu controlat, dar dinamic în are se pot exprima un evantai extrem de larg de idei și de sentimente deopotrivă
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
favorabile agriculturii au oferit condiții prielnice pentru derularea unei migrații în zona colinară și la sud de aceasta. În concluzie, orașul Breaza, reflectă o permanentizare a asezărilor în decursul istoriei, cu influențe mai mari sau mai mici, față de pătrunderile din exterior. Ca o consecință a procesului de dezvoltare economică, foarte frecvente sunt deplasările definitive spre centrele polarizatoare: Câmpina, Comarnic, Sinaia. Scăderea numerică a populației din zonă precum și migrațiile definitive care se efectuează de la și la distanțe mai mari, sunt rezultatul necesarului
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]