KorAP: Find »[drukola/base=extraterestru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...30 >

742 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392

-o singur...“ „Nu, spuse Mașa, nu singur, ci cu toate celelalte șaptezeci de trupuri ale dumneavoastră...“ „Șaizeci și nouă, o corectă Extraterestrul. Am făcut această precizare pentru o oareșicare simetrie.“ „Pentru simetrie?“, făcu Mașa, clătinând din cap. „Da, replică vocea Extraterestrului. Pentru noi șaizeci și nouă e o cifră sacră. E ca yin și yang.“ „Nu mă interesează nici yin, nici yang... Mai bine mi-ați spune cine v-a ajutat să puneți la cale acest sabat? Nu cumva Ippolit...“ „Voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
arate, ca să zic așa, cât de cât acceptabil...“ „Nu v-ați mulțumit să corupeți doar oamenii, ci v-ați dat și la animale! Ce se va Întâmpla acum cu Evlampia?“, exclamă Mașa cu-ngrijorare. „Care Evlampia?“ „Căprița mea.“ „A, făcu Extraterestrul. E spurcată. O vom sacrifica. Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
va Întâmpla acum cu Evlampia?“, exclamă Mașa cu-ngrijorare. „Care Evlampia?“ „Căprița mea.“ „A, făcu Extraterestrul. E spurcată. O vom sacrifica. Trebuie să ieșim oricum din ea. Bicisnicul trup al acestei Evlampii s-a Împuțit de tot...“ Și, spunând aceasta, Extraterestrul Începu să se răsucească În dreapta și În stânga, ieșind Încetul cu Încetul din trupul caprei ca dintr-o vizuină. Cealaltă Mașă, Mașa dezmățată, Îi urmă exemplul, scurgându-se de sub coada caprei ca o pastă lipicioasă pe podea. „Târfa!“ exclamă Mașa, aruncând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
felul de miresme. Duceau lut și pene În ciocurile lor mici, consolidându-și cu migală cuibul clădit sub vechea grindă. Ciripitul lor Îi aduse gazdei În suflet bucurie și pofta de-a trăi. Pășind peste prag, Mașa Îl văzu pe Extraterestru stând În cerdac și privind absent la mulțimea de orătănii ce umblau prin curte. Părea să se fi trezit de mult. Fața sa era proaspăt spălată, iar părul frumos pieptănat pe spate. În locul gioarselor cu care fusese Îmbrăcat cu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
găligan fu primul care-i veni pe limbă. Ea Își dădu Însă seama că expresia aceasta se potrivea ca nuca În perete cu aerul sobru și tristețea ce se citea pe chipul transfigurat al oaspetelui său venit din alte galaxii. Extraterestrul aducea acum mai degrabă cu un proroc Îmbrăcat În gentleman, decât cu un vlăjgan sau găligan, cum Îl caracterizase Mașa. Vârsta musafirului era incertă. Fiindcă barba Îi era aproape la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
la fel de transparentă ca și aerul; privit de la depărtare părea destul de tânăr, dar când te apropiai de el, vedeai că trăsăturile feței sunt ale unui om trecut de mult de prima tinerețe. - Bună dimineața, Îi ură Mașa, apropiindu-se de cerdac. Extraterestrul Însă privea undeva pe deasupra ei, fără să-i răspundă la urare. - V-ați sculat de mult? Îl Întrebă ea din nou, oprindu-se la trepte. Ochii oaspetelui scrutau depărtările. Înfățișarea sa Îi aducea aminte Mașei de cocostârcii care, stând În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Mașa. Mai bine o iau pe ea... - Pe babulea v-aș ruga s-o mai lăsați. M-am obișnuit cu ea. Mi-ar părea rău să știu că a plecat și nu se mai Întoarce, se rugă Mașa de oaspete. Extraterestrul clătină Înțelegător din cap. - Bine, bine, spus el, am să ți-o las aici. Dar cu o condiție, dacă te-ai obișnuit cu ea, trebuie să te obișnuiești și cu Ippolit. Și apropo de Subotin, nu Înțeleg de ce nu Încăpeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Mulțumesc. - Poftiți, vă rog, am pus și eu ce am găsit mai bun, adăugă Mașa, văzând că musafirul Începe să cedeze În fața rugăminților ei... Am uitat de ceai, dădu ea să plece. Desprinzându-și cu greu privirea ațintită-n depărtări, Extraterestrul spuse, zâmbind ca pentru sine: - Nu te mai deranja cu samovarul. Nu am timp să mai aștept. Prefer să ciocnim la despărțire câte-un păhăruț, și pentru vii, și pentru morți... Văzându-l că se Îmbunează, Mașa umplu În grabă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
cade să plec oricum. Bunele maniere se cad a fi respectate oriunde te-ai afla... - Atunci, multă sănătate și noroc, făcu Mașa, luând de pe masă un păhărel și ciocnindu-l de celălalt aflat deja În mâna oaspetelui... - Noroc, făcu și Extraterestrul, ridicându-l spre gura sa devenită aproape la fel de transparentă ca și barba și dându-l pe gât dintr-o răsuflare. Abia atunci Mașa observă că mâna oaspetelui tremura ușor. - Nu e chiar rău, conchise el, În timp ce fruntea sa palidă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
mai faci probleme când Îți apare În față Ippolit sau o sosie a lui. Mașa nu Înțelese cuvântul sosie, dar ca să nu-l mai Întrerupă pe oaspete Întrebându-l vrute și nevrute, tăcu. Aprinzându-și o țigară dintr-un pachet abia-nceput, Extraterestrul zise: - Cu ceva timp În urmă am lucrat ca reporter pe probleme juridice la un cotidian din est. Am asistat la fel de fel de procese. La fel de fel de cazuri, care de care mai interesante. Unul dintre ele a fost cel al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-l luă În seamă. Abia după ce mai dădu Încă un borcănel pe gât, spuse: „Și Socrate se temea de mătura Xantipei, dar asta nu Înseamnă că filosofa mai puțin...“ De unde auzise Subotin de Socrate, n-aș putea să știu, spuse Extraterestrul, umplându-și păhărelul vârf. Un astfel de nume rostit Într-un antrepozit auzi mai rar. De altfel, spuse oaspetele, dând păhărelul peste cap, la noi Socrate e aproape un necunoscut. - Și la noi, exclamă Mașa. - Mă rog... Poate că tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
năclăită, brigadierul Își dădu seama că arșița care-i ardea măruntaiele nu va putea fi potolită ușor. Și, Într-adevăr, pe măsură ce devenea tot mai conștient și se trezea din beție, setea dinlăuntrul lui creștea. Știu din propria-mi experiență, spuse Extraterestrul, ce Înseamnă să bei o zi Întreagă alcooluri tari și să te trezești În toiul nopții chinuit de sete. „De unde o fi știind atâtea, se gândi Mașa. Nu cumva acolo, sus, În lumea lor se bea cu aceeași disperare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
În toiul nopții chinuit de sete. „De unde o fi știind atâtea, se gândi Mașa. Nu cumva acolo, sus, În lumea lor se bea cu aceeași disperare de cauză, ca și aici?“ - Se bea și nu se bea, Își Întrerupse expunerea Extraterestrul. La drept vorbind, În lumea noastră nu există sete. Și dacă noi bem, bem așa, de amorul artei... - Și nu vi se face niciodată rău de la stomac? - Stomacul nostru distilează doar esențe. - Am văzut la ce fel de esențe apelați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
suportat. Apoi mai există și impurități, și acestea ne dau gata... - Ce fel de impurități? - Îndoiala, lipsa de credință... - Așa, făcu Mașa. - Orgoliul... Minciuna... Sperjurul... Lauda de sine și alte păcate ce-ți Încarcă conștiința... - Așa, făcu Mașa. - Așa, repetă Extraterestrul. Uneori ni se face greață de atâta adevăr... Și mai apelăm și la minciună. - Și atunci aveți coșmaruri. Și visați fel de fel de bazaconii... - Trăim, În general, Într-o lume a formelor pure, spuse cu tristețe Extraterestrul. Și tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Așa, repetă Extraterestrul. Uneori ni se face greață de atâta adevăr... Și mai apelăm și la minciună. - Și atunci aveți coșmaruri. Și visați fel de fel de bazaconii... - Trăim, În general, Într-o lume a formelor pure, spuse cu tristețe Extraterestrul. Și tot ce e materie ne repugnă... Uneori Însă ne mai facem și noi de cap... - Adică o luați pe urmele lui Ippolit... - Mai călcăm și noi prin străchini, recunoscu el. - Și vă mai legați și de femei, clătină din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
repugnă... Uneori Însă ne mai facem și noi de cap... - Adică o luați pe urmele lui Ippolit... - Mai călcăm și noi prin străchini, recunoscu el. - Și vă mai legați și de femei, clătină din cap gazda. - Trist, dar adevărat, oftă Extraterestrul, degustând din scrumbioară și umplându-și păhărelul gol. Noi disprețuim, În general, lumea brută În care trăiți voi. Dar câteodată tânjim după ea. Materia, ca și eterul, Îți oferă multe bucurii. Și În lumea voastră sunt multe lucruri minunate, aflate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
ce-o mulgea pe Evlampia. Fusese oare doar o halucinație sau trăise totul aievea? Unde dispăruseră celelalte două Mașe? Cum era posibil ca de la sine putere să se nască un astfel de coșmar În capul său? Învârtind păhărelul Între degete, Extraterestrul Își coborî privirea pentru prima dată asupra ei și spuse cu oareșicare Însuflețire În glas: - Poate că n-a fost chiar o halucinație. Dar mai bine să ne Întoarcem la povestea noastră. Apropo, unde am rămas? o Întrebă el pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-i măcinat de sete. Mașa ar fi vrut, desigur, să afle ceva mai multe amănunte cu privire la viziunea sa, dar, știind că oaspetele obișnuiește să vorbească În dodii, Își dădu seama că nu va scoate mare lucru de la el. - Așa, spuse Extraterestrul, mă iau cu băutura și Încep să uit. Deci Ippolit simțea o arșiță cumplită. În afară de aceasta, tot depozitul se Învârtea cu el. La drept vorbind, brigadierul nici nu știa unde se află. Sculându-se cu chiu cu vai, porni În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
probabil nevasta lui sforăia ca o batoză. Ajungând cu povestirea aici, oaspetele venit din alte galaxii o Întrebă pe Mașa: - Apropo, la voi În casă sforăie cineva? - La noi În casă? se miră gazda. Ce vreți să insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud câteodată noaptea niște sunete ciudate străbătând de-aci... - Și vreți să spuneți că sunetele astea se aud până acolo sus? - Se-aud, cum să nu se-audă, răspunse Extraterestrul. Toate se-aud, orice scârțâit de ușă, orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
miră gazda. Ce vreți să insinuați? - Nimic, răspunse Extraterestrul, totuși parcă aud câteodată noaptea niște sunete ciudate străbătând de-aci... - Și vreți să spuneți că sunetele astea se aud până acolo sus? - Se-aud, cum să nu se-audă, răspunse Extraterestrul. Toate se-aud, orice scârțâit de ușă, orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
orice scârțâit de ușă, orice șoaptă, orice oftat... Sunetele stau sub niște clopote de sticlă. Le conservăm acolo În borcane. Le punem la păstrat. - Și ce faceți cu ele? - Din când În când, le degustăm. După ce se mai acresc, râse Extraterestrul. - Cum adică se acresc? se miră Mașa. - Așa cum se acresc la voi murăturile pe care le puneți În borcane, Înțelegi? Știi, adăugă vizitatorul, În universul nostru totu-i dulce și mai ales adevărat. Or, cum să-ți explic, la un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
luna plină, Începe să behăie de una singură și o ține tot așa până o bag Înăuntru. Probabil, văzându-mă singură, se gândește că mi-e urât și vine să-mi țină companie... - Ce mai damă de onoare! exclamă surâzând Extraterestrul, după care adăugă, chipurile-n glumă: Parcă văd că apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
adăugă, chipurile-n glumă: Parcă văd că apare În curând și un țap ispășitor prin preajmă... - N-am nevoie de așa ceva, se precipită gazda. Pute de la o poștă... - Uneori la casa omului e nevoie și de câte un țap, spuse Extraterestrul cu subînțeles. Stăpâna casei Își plecă rușinată privirea, spre pantofii de lac galbeni ai vizitatorului, Împodobiți cu catarame strălucitoare și pinteni de alamă ce zdrăngăneau la fiecare mișcare a sa. Pantofii contrastau cu pantalonii negri, călcați la dungă, și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Brodina și-mprejurimi. În casa Mașei se-ntunecă de-a binelea. - Ce lună-ngrozitoare, exclamă deodată gazda. - A sosit timpul, spuse oaspetele, dând să se ridice de pe scaun. Pe chipul său palid se citea tristețe amestecată cu Îngrijorare. Probabil că Extraterestrul se gândea la drumul lung pe care-l avea de străbătut. - Dar nici nu v-ați terminat micul-dejun. Și nici nu mi-ați spus povestea până la capăt... - Mulțumesc pentru tot. Am petrecut aici clipe minunate, spuse musafirul, aș mai zăbovi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
Dar apropo de lună, de ce apendicele acesta al nopții vă induce o stare de neliniște În organism? - Dacă vreți dumneavoastră să inducă, atunci induce. Dar despre ce fel de apendice vorbiți? Întrebă gazda. - Thalassa, Thalassa, murmură cu un glas scăzut Extraterestrul. Ce reprezintă luna pentru dumneavoastră? - Ce să reprezinte, ridică din umeri cu nedumerire Mașa. Pentru mine, luna e lună și nimic mai mult... - Cu ce ai asemui-o? Întrebă oaspetele, dând păhărelul peste gât. Privindu-l cum se strâmbă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]