990 matches
-
noii zile), o artă de a jongla cu sunetele care mă făcea să cred că recunosc deja cuvinte în ele. Tăcut și hieratic, alteori, ca o pasăre răpitoare, nu pierdea niciodată prea mult timp stând degeaba. Răsturnat subit în poziții extravagante, însoțite de sunete dintre cele mai diverse și imprevizibile, el îi dădea cu tifla instinctului care tinde să-i atribuie fiecărei specii în parte un strigăt sau un tril anume. Omul este inteligent pentru că are mâini, spunea Anaxagora. Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
companie, deși nu vorbesc, ele sunt cel mai adesea tratate de stăpânii lor ca și cum le-ar fi semeni), altele cu totul noi, pure capricii ale trezirii brutale a naturii (insectele, în special, dar și reptilele, păsările și peștii au forme extravagante și culori răpitoare), iar altele reconstituite de către geneticienii noștri pornind de la ADN-ul animalelor de altădată. După multe ezitări, omul însuși rebotezat "magnon" (drăgun 2) a fost readus printre ființele vii, însă în starea în care se afla la momentul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
dar și artiști, care le observă îndelung, le desenează, le filmează sau le fotografiază, apoi pleacă. Una dintre curiozitățile faimoasei "Grădini de plante și animale" de la Nikep este un cuplu de drăguni care se dedau, în cușca lor, la acrobații extravagante, și se împreunează la orice oră din zi și din noapte (o împreunare scurtă, cu martori). Marea distracție a vizitatorilor este să arunce în rudele cele mai apropiate ale omului cu fructe uscate și, uneori, cu pietricele, pe care acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
rușine//."227 Ca întotdeauna, Hamlet dă glas adevărului într-un canon al personajelor ce îndeobște au această menire. De pildă, tradițional în societatea europeană a Evului Mediu, apare acea figură familiară curților regale: bufonul. Burlesc prin expresie, cu o costumație extravagantă, acesta rostește "crudul adevăr", chiar dacă mascat. Permițându-și să spună ceea ce omului de rând îi este interzis, el are funcția de supapă, și anume reduce presiunea socială.228 Pentru Gelu Ruscanu, acest dram de rău se pune în termeni etici
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a matematicii este Kurt Gödel, autorul teoremei incompletitudinii, pe care Petros nu va ezita să dea vina propriului eșec. Consultat de narator, același avocat al diavolului, Epstein, va spune că Petros își plăsmuise, pentru propriul confort, o explicație, o justificare extravagantă și trasă de păr. Simțindu-și abolite certitudinile și pradă anxietății extreme, matematicianul grec are sentimentul că labirintul în care s-a interiorizat este o infinitate de fundături; arătând totuși cu degetul spre teorema lui Gödel, recunoaște că Conjectura era
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
țara de stele", Magnezia (descrisă într-un exercițiu cu mai mulți fluturi negri, care deschide Începutul poemului). Acolo unde Amintirile verbului originar sunt încă vii, iar poetul își poate exercita nestingherit ritualul preferat, regressus ad uterum, îmbrăcându-l în hainele extravagante ale fantasmagoricului sau ilogicului. Referințe critice (selectiv): Val Condurache, în "România literară", nr. 51-52, 1990; Vasile Spiridon, în "România literară", nr. 7, 1992; Anton Horvath, în "Steaua", nr. 8-9, august-septembrie 1993; Constantin Miu, în "Steaua", nr. 7-8, iulie-august 1996; Liviu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dragostea față de tot ce e francez: ""J'adore l'armée française", dit Clorinde ravie, se penchant pour mieux voir" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.132]. 87 Literatura îi atribuie, de regulă, provincialei sentimente baroce, rochii excentrice și un limbaj extravagant. Dacă un autor riscă să o aducă în scenă, ea este nefericită, inocentă și persecutata, necunoscută și neînțeleasa. De regulă, ea va avea cincizeci de ani, iar dacă autorul are condescendenta să o prezinte tânără, va avea grijă să o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
battait le cœur et s'agitait le désir, ainsi que vient l'appétit devant leș nourritures fines dont une vitre vous sépare, préparées et montrées pour exciter la faim" [Maupassant, Notre cœur, p.93]; "Clorinde étalait par boutade un luxe extravagant" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.159]. În casa nobilului Daigremont locul femeii este cel al unui obiect de lux: "Tout Paris connaissait cet hôtel pour șes fêtes splendides, surtout pour l'admirable collection de tableaux, que pas un grand-duc
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în roșu/ Nu e decât timpul/ Laș care trece/ Mascându-și plecarea/ Cu spectaculoase și ipocrite minuni?// Crezi că nu știu? Că gutuile/ Nu cad sub regala/ Lor greutate,/ Ci-nvinse de omizi./ Născute din dragostea/ Prevăzătoare/ A meschinilor fluturi/ Extravaganți și nebuni?// Crezi că nu știu că victorioasa întoarcere/ A lăstunilor/ Nu-i decât rezultatul/ Alegerii crude/ A celor puternici și răi/ Dintre cei slabi și buni?/ Fii liniștit/ Mi s-a spus/ Totul și nicio iluzie/ N-a rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cînd a hotărît să ajungă o stea flamboaiantă, rivala unor Marylin Monroe sau Jean Harlow. Prin urmare, devine blondă (peroxidîndu-se cu o asemenea înverșunare și frecvență, încît, după cîțiva ani, rămîne fără podoabă capilară, fiind silită să recurgă la peruci extravagante) și începe să cultive la rîndul ei acea imagine de bimbo prostuță, seducătoare și frivolă, ce prindea (ba chiar încă mai prinde) atît de bine la populația admirativ masculină a cinefililor. Liberati nu face concesii, dimpotrivă, își ia sacrosancta dis
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și cu desfășurările cinematografice întortocheate și adesea surprinzătoare ale Nașterii. Desigur, în cele din urmă, proporțiile monumentale atinse de roman devin indigeste, dar pînă și asta pare să facă parte din pactul auctorial. Unul din prietenii copilului Yann, cu nume extravagant, rezumă astfel ambiția acestui demers globalizant: "Pot umple întreg universul cu verbul meu, se lăudă Marc-Astolphe. Nu sunt un nimeni. Sunt grozav de mondial. Am o mare putere asupra cuvintelor." Iată, de fapt, cheia de lectură dar și subiectul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
după numele ei belgian și aristocratic de familie, fată de diplomați născută (în 1967) și crescută o vreme în Japonia, plimbată îndelung prin Asia, o erudită clasicistă (agregée de grecă și latină la 21 de ani!), vorbitoare de cinci limbi, extravagantă și plină de umor, deși cumva aseptică, asexuată, nevrotică. Explicabil, de altfel. După 17 ani trăiți prin țara Soarelui-răsare, apoi în China, Bangladesh, Birmania, Laos, pentru a ajunge în Europa și în țara ei de origine abia la vîrsta adolescenței
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
populare extraeuropene. Aceștia au obținut mai multe rezultate în America, Australia, Africa și mai puține în Asia, unde islamismul a repurtat succese mai importante. În același secol al XVI-lea, stilul baroc (de la portughezul barroco, perlă neregulată, neșlefuită, resemnificat prin "extravagant, bizar, absurd", estetic echivalent cu fantezie, exaltare, gust pentru fantastic, pitoresc, decorativ) s-a exprimat în edificii religioase cu ornamentații greoaie și multe linii curbe. Spiritual, misticismul a atins apogeul. Între 1550-1650 s-a vorbit de "secolul sfinților", iar în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ar considera ca fiind exprimate deja de filosofia și știința indiană și chineză, adică dacă s-ar interpreta în mod european India, Babilonia, China". (Idem. p. 43) Preocupările teoretice au apărut mai întâi la personalități izolate, ca Thales și alți extravaganți greci, și au atins un prim punct culminant la Platon și Aristotel. Întregul parcurs a fost marcat de continuitatea a două acțiuni spirituale: critica și adevărul în sine. (Id. p. 46) Cultura și noua umanitate au fost create prin cunoașterea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de sport devenit între timp preot. Evenimentul a fost reflectat în scris, iar cinematografic a fost prezentat la Cannes în iunie 2012). 15. Guénon și Husserl au surprins apariția tendințelor modernității în antichitate sub forma unor idealuri raționale împărtășite de "extravaganți" greci, la care au aderat comunități tot mai largi pe măsură ce au înțeles puterea spiritului în existența umană. Prin intermediul romanilor, s-a ajuns ca noile valori să se extindă din zonele Mediteranei, pe țărmurile Mării Negre, pe malurile Dunării Inferioare și mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cred că filozofia nu poate și nici nu trebuie să aducă o contribuție la cunoașterea noastră despre lume îi vor contesta teoriei lui Darwin orice semnificație filozofică. Dintr-o asemenea perspectivă capătă sens o aserțiune (4.1122), la prima vedere extravagantă, din Tractatus Logico Philosophicus a lui Ludwig Wittgenstein: „Teoria darwinistă nu are de a face mai mult cu filozofia decât orice altă ipoteză a științei naturii.“ Nu este aici locul pentru a discuta dacă un asemenea punct de vedere poate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
eșecurile acestei echipe i-au crescut exponențial vizibilitatea, permitându-i să pună bazele unei platforme politice (Marinescu 2009, 93-98). Mediatizarea exagerată se referă și la actele sale de caritate (ctitorire de biserici și mănăstiri, construire de case etc) sau la gesturile extravagante (cum ar fi amplasarea unui crucifix în fața casei sale, cadoul exorbitant oferit lui Cristi Borcea 20 sau arestarea sa din 200921). Aceasta din urmă, un eveniment în sine, precum și spovedaniile publice care i-au urmat au contribuit la alegerea sa
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
culpabili" (Šiklová) și să le dea sentimentul de protecție față de dezechilibrele și dezorientarea anomică, produse de primii pași spre democrație. Ce se poate face în legătură cu naționalismul? Relația strînsă dintre identitatea națională, naționalism, societatea civilă și democrațiea politică nu justifică concluzia extravagantă că identitatea națională, "materia primă" a naționalismului, este o forță patologică, demodată, din fericire în declin, care, între timp, este ținută în frîu de către observatorii și cetățenii care se dedică însușirii mai multor limbi și traiului în mai multe culturi
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
făcut observația genială (imposibilă fără funcția focală a vechii teorii) că orbitele planetelor ar trebui descrise ca elipse, și nu cu ajutorul cercurilor și epiciclurilor, așezând astfel principalul fundament la legea gravitației a lui Newton de mai târziu. Exemplul este oarecum extravagant, deoarece cele mai importante progrese în matematica pură așteaptă rareori 1800 de ani pentru aplicarea lor. Și totuși, în acest caz, putem spune cu certitudine că însemnătatea acestei aplicații a meritat așteptarea. Ca o generalizare, aș spune că, odată cu momentul
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
dus la promovarea unei rutine pe dos, chiar dacă mai spectaculoasă și mai atractivă (ceea ce se și urmărea de fapt). Revanșa simțurilor, de care vorbea Daniel Bell a însemnat de fapt promovarea rutinei consumului, a unui hedonism al bulimiei, strălucitor și extravagant. În același timp, școlii i s-a cerut seriozitate, măsură, cultivarea valorilor perene ale umanității, în totală contradicție cu risipirea fatalmente superficială din spațiul public. Imaginea a ajuns mai tare ca realitatea (o banalitate postmodernă, dar din acest motiv, nu
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Activitățile zilnice, executate așa cum se petrec în viața reală, nu au destul suspans. Ele au nevoie să fie exagerate. Principiul extremismului stimulilor acționează pentru a ne asigura că detaliile irelevante sunt eliminate, iar cele importante sunt intensificate și făcute mai extravagante". (Morris, 2010, pp. 300-301) Conformismul social, ca efect al puterii disciplinare, de care vorbea Michel Foucault, epuizează repede potențialul de noutate conținut într-o tendință creată în concordanță cu principiul contradicției stimulilor, mai ales că hedonismul consumist a consacrat dictonul
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Între timp, profeția lui Nietzsche acest Saul răpus de sminteală pe drumul Damascului s-a împlinit. Focul aprins de el s-a răspândit astăzi pretutindeni. Oricine poate vedea că nihilismul nu mai este doar obscurul experiment al unor avangarde intelectuale extravagante, ci face parte de acum din chiar aerul pe care îl respirăm. Prezența sa ubicuă și multiformă îl supune atenției noastre cu o evidență comparabilă numai cu dificultatea de a-l cuprinde într-o definiție clară și univocă. Cât privește
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și "cum" este ființarea), transmutarea tuturor valorilor, nihilismul și supraomul. De-a lungul unui drum care pornește de la Nietzsche până la Platon, și de la Platon până la noi, traversând întreaga istorie a filozofiei, Heidegger arată că toate aceste doctrine nu sunt rodul extravagant al minții bolnave a gânditorului-poet, ci constituie sfârșitul esențial și ineluctabil al metafizicii occidentale, gândită riguros până la ultimele sale consecințe. De aceea, interpretarea lui Nietzsche ca moralist și psiholog este reducționistă și insuficientă, oricât de importante ar fi cuceririle psihologico-morale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cai de rasă grași și voinici și mergea mereu călare, chiar dacă trebuia să meargă de la o biserică la alta doar o jumătate de milă, încălcând porunca Regulii... Avea și tineri laici în calitate de paji, asemenea episcopilor, îmbrăcați în haine de culori extravagante, care îl asistau și îi slujeau în toate. Mânca foarte rar în convent cu ceilalți frați, preferând să mănânce singur în camera sa. Avea chiar și un bucătar personal... avea o familie specială a sa de doisprezece sau paisprezece frați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pun totul pe seama ironiei. Îi vom numi anticălători". Pentru astfel de oameni, soluția salvatoare rămâne evaziunea în imaginar: Multe călătorii au un dublu al lor, un pandant în imaginar. Infidelitatea, voită sau nu, a unor descripții, fluxul asociativ, țîșnind în extravagant și neverosimil, născocirea impertinentă (pe o claviatură mergând de la plastic la jucăuș, de la sublim la grotesc) imprimă textului o mobilitate ce deplasează mereu, uneori derutant, linia de hotar. O dezmărginire pregătind fiesta imaginarului. Imaginarul, ca bucurie pură a evaziunii în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]