787 matches
-
nu-i delicat! Cămașa pe care ai admirat-o e opera ei. Aș fi preferat să-mi vii într-o bluză șifonată, dar cu sufletul curat și gîndurile senine! Exuberant și plin de viață, cum te am cunoscut cîndva! Pentru exuberanță, în străinătate, există animatori de profesie în baruri. Cît privește sufletul și gîndurile, nu din curat și senin se naște literatura mea. Exact! precizează Liliana. Acum abia ți-am răspuns, sper, la unele întrebări. Personal, detest acel Écrire, c'est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atare. Parcă nici nu-i vine să creadă că-i una și aceeași cu femeia care scuipa semințele în vînt, stînd rezemată de balustrada din capătul scărilor la Sinaia, ori mai apoi, la mare, cînd s-a lăsat în voia exuberanței lui Mihai, ca o copilă îndrăgostită întîia oară... O observă cu coada ochiului cum își scoate ochelarii și, dîndu-și capul pe spate, parcă să-l vadă mai bine, îl privește îndelung. Ia pe dibuite de pe masă dosarul cu textul scenariului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mă ierți că mă retrag! spune el dintr-o dată și părăsește fotoliul în care a stat. Mulțumesc pentru primire și pentru referat! Ar trebui să-ți spun că m-a bucurat reîntîlnirea cu tine, dar... ...nu mai am nimic din exuberanța de la Eforie, știu! completează Mihai vorbele tărăgănate ale Simonei, rostite de femeie cu un vădit regret. Ascultă! face Simona un gest ferm spre el, trădîndu-și autoritatea de care poate fi capabilă. Chiar și cînd m-am simțit umilită, pentru că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atunci era acum la altă scară: ce Dumnezeu făcusem cu viața mea? 23 mai Am trăit toată viața cu infernul conștiinței mele. Lucrul acesta sună, desigur, patetic, dar din nefericire el exprimă o stare de fapt. Fiind melancolic și depresiv, în ciuda exuberanțelor periodice și a unor înclinații ludice evidente., tot ce am încercat să fac, susținut și pe termen lung, mi-a fost bruiat de umori insuportabile. Având pesemne o minte bună, ea nu a reușit niciodată să obțină o continuitate satisfăcătoare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prin geamul deschis de la bucătărie și ajunge, trăgîndu-mă vertiginos către vârsta copilăriei, până la biroul meu. Iar dimineața, când deschid ochii, primul lucru pe care îl aud sânt gamele unei viori. Mi-o imaginez pe fetița care, seara, umplea curtea cu exuberanța ei, stând nespus de gravă și de dreaptă, cu o vioară pe măsură fixată sub bărbie (părul este pesemne bine strâns pe cap, iar privirea limpede și albastră) urcând și coborând la nesfârșit pe scara celor șapte note și canonul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
apuce să îi povestească ceva din toate astea lui Ashling, aceasta îi șopti: Nu am mai fost atât de obosită în viața mea. Am fost la ședință foto de modă care a durat toată ziua. Clodagh a făcut o pauză, exuberanța murindu-i pe buze, după care începu să fiarbă de ciudă. Ashling era o tută norocoasă. O tută norocoasă și fabuloasă. O făcea intenționat, doar pentru a-i face în ciudă lui Clodagh și vieții ei plictisitoare. Nu prea pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
purtase frumos cu el în primele luni? Dacă ar putea să le dea pe fete la o parte de pe biroul său, ar fi fericit să scrie scrisoarea. Și toată lumea era de acord că articolul lui adusese o prospețime și o exuberanță pe care rockerii bătrâni nu aveau cum să le obțină. Lisa nu se putea opri din zâmbit: cel mai sincer zâmbet din lume. Cine ar fi crezut, în urmă cu patru luni, că ea ar fi putut să reușească? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
osul. Pieptul Îi scăzuse pînă se transformase În niște adieri de piele, șoldurile păreau ale unui băiețaș, iar carnea ei, tare și colțuroasă, scăpa pînă și privirii lui don Ricardo Aldaya, căruia Îi era suficient să intuiască o scăpărare de exuberanță ca să izbească furios, cum prea bine știau fetele angajate la el În casă și cele din casele apropiaților. E mai bine așa, Își spunea Jacinta. N-avea timp de prostii. Tot timpul ei era Închinat Penélopei. Îi citea, o Însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
până la nebunie, până unde nu mai există nici o graniță, la margine de lumină, unde aceasta este furată de noapte, și din acel preaplin ca într-un vârtej bestial ești aruncat de-a dreptul în nimic. Viața dezvoltă plenitudinea și vidul, exuberanța și depresiunea; ce sîntem noi în fața vârtejului interior care ne consumă până la absurd? Simt cum trosnește viața în mine de prea multă intensitate, dar și cum trosnește de prea mult dezechilibru. Este ca o explozie pe care n-o poți
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a rămâne absolut pure. Pentru ce melancolia cere un infinit exterior? Fiindcă este în structura ei o dilatare și un gol cărora nu li se pot stabili granițe. Trecerile de limite se pot realiza fie în mod pozitiv, fie negativ. Exuberanța, entuziasmul, furia etc. sânt stări debordante a căror intensitate sparge orice bariere limitative și crește dincolo de echilibrul normal. Este un avânt pozitiv al vieții, rezultat dintr-un plus de viață, dintr-un exces de vitalitate și dintr-o expansiune organică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
rezistență nu le pare prea mare și nici un obstacol insurmontabil. Magia presupune o astfel de comuniune cu viața, încît orice manifestare subiectivă este o expresie a pulsației totale a vieții. Este în ea toată plenitudinea integrării în fluxul vieții, toată exuberanța activării în sensul și direcția imanentă a acestei vieți. Sensibilitatea magică nu poate duce decât la bucurie, deoarece pentru ea nu există iremediabilul, ireductibilul și fatalul, ca elemente din structura interioară a existenței. A simți că poți totul, că absolutul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
imanentă a acestei vieți. Sensibilitatea magică nu poate duce decât la bucurie, deoarece pentru ea nu există iremediabilul, ireductibilul și fatalul, ca elemente din structura interioară a existenței. A simți că poți totul, că absolutul e în mâna ta, că exuberanța ta este exuberanța acestei lumi, că ritmul universal palpită în tine frenetic și intens, că tu ești lumea, că existența nu e conceptibilă decât în măsura în care trece prin tine, a găsi sensul lumii, actualizat în fiecare moment în expresia cea mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
vieți. Sensibilitatea magică nu poate duce decât la bucurie, deoarece pentru ea nu există iremediabilul, ireductibilul și fatalul, ca elemente din structura interioară a existenței. A simți că poți totul, că absolutul e în mâna ta, că exuberanța ta este exuberanța acestei lumi, că ritmul universal palpită în tine frenetic și intens, că tu ești lumea, că existența nu e conceptibilă decât în măsura în care trece prin tine, a găsi sensul lumii, actualizat în fiecare moment în expresia cea mai deplină, este desigur
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un plan derivat antinomii originare. Toată amploarea culturii germane derivă din această incapacitate, din această disproporție care închide în sine un tragic impresionant. Arhibanala distincție între dinamismul germanic și statismul francez nu trebuie interpretată ca o degenerare franceză și o exuberanță germanică, ci ca o diferență de tensiune. Francezii sînt vii fără să depășească formele care îmbracă viața; nemții nu pot fi vii decât prin lipsa de formă, prin elementar și primordial. Și izbucnirea vieții în ei are totdeauna ceva inuman
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
toate și nimic. Forța oarbă, care-și are limitele imanente ale unei logici specifice, ne satisface gustul nostru de a căuta o bază ascunsă și generatoare a tuturor conținuturilor de viață; ea însă nu le poate explica diversitatea și divergența. Exuberanța fenomenală se ridică, autonomă, peste monotonia soartei. Peisajul istoric rămâne străin. În momentul în care românii vor abandona ideea de destin, ca realitate sub care omul geme, incapabil de a se mișca, ei vor înțelege istoria și poate i se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Am văzut Berlinul în 1928, când am stat o lună. Acum, la ora 9 seara, regăsesc minunata stradă Friedrich, la o mică distanță de marele bulevard „Unten den Linden”. Berlinul dă impresia unei cazărmi luxoase în care nu mai gâlgâie exuberanța de odinioară. Muncă, disciplină, încordare pentru ceva, altceva, la care e chemată întreaga națiune. Rămânem în Berlin 10 zile, timp în care voi lua contact cu economia agrară germană. Iau legătura în primul rând cu Institutul de Contabilitate agricolă, condus
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
un doctor ursuz și amărît: moartea cea mai eroică nu prețuiește în realitate cât viața cea ticăloasă!... A treia zi, ca niciodată, doctorul Meyer veni la amiază, triumfător, fluturând o hârtie în mână. ― Uite leacul-minune, prietene! zise dânsul cu o exuberanță atât de nepotrivită cu firea lui, încît părea silită. O lună concediu de convalescență! Asta-i sănătatea ta!... Crezi c-a mers ușor? Ehe." Dar nici eu nu m-am lăsat până ce n-a capitulat excelența. În sfârșit, poftim!... Mi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Da... da... omul are nevoie de un sprijin sufletesc, murmură căpitanul. ― Așa-i? zise Bologa stăruitor, ca și cum aprobarea l-ar fi întărit. Așa-i?... Așa-i... Un sprijin, căpitane!... Credință, multă, nesfârșită, oarbă... Credința-i Dumnezeu, căpitane! Atunci însă, parcă exuberanța I-ar fi rușinat, se uită la Klapka o clipă și urmă cu alt glas, foarte schimbat: ― Vorbesc, vorbesc și... Nu te supăra! Mi-e plină inima... Te rog! adăugă zâmbind și arătând farfuriile de pe masă. Sunt făcute de logodnica
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Vasile Voiculescu, Ion Valerian, Gheorghe Vrabie. „Puțini scriitori s-au aplecat cu mai multă dragoste și răbdare asupra manuscriselor celor începători, transmițând tinereții entuziasmul său pentru viață și creație. Ședințele «Academiei Bârlădene» — erau adesea pline de tumult, dar Tutoveanu domina exuberanța noastră cu măsura și distincția ținutei lui maioresciene. Învățase la școala parnasiană cultul formei perfecte și ne atrăgea atenția mereu că «arta trebuie să fie îmbrăcată în aur, purpură sau mătase»". (G. G. Ursu. Amintiri despre G. Tutoveanu și alți
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
bleumarin cu dungi albe, cu revere mari, rotunjite, părea foarte serios. Ținea în mână o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a fi foarte mândru de isprava fiului. Mică, trasă la față, cu buzele foarte roșii, Elena se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înnourat, se gândi că peronul autogării trebuie să fie plin acum de tinerele muntence cu traistele lor aspre, țesute în casă, roșu cu negru, agățate pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o idee, exuberanță ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu precizie. Avea dese momente de inhibiție, gândul i se învârtea pe loc ca un titirez, simțea ceva nedefinit, undeva, pe aproape, foarte aproape, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebuie să fie plin acum de tinerele muntence cu traistele lor aspre, țesute în casă, roșu cu negru, agățate pe umăr. Trecu vara fără să se petreacă nimic deosebit pentru Carmina. Mici stări de exuberanță, generate de câte o idee, exuberanță ce începea să pâlpâie înainte de a se contura cu precizie. Avea dese momente de inhibiție, gândul i se învârtea pe loc ca un titirez, simțea ceva nedefinit, undeva, pe aproape, foarte aproape, dar nu reușea să deslușească ce anume. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-și poată imagina că vei veni aici, sau că te voi mai întâlni vreodată? Lângă ei apăru ca din pământ o fetiță, cu părul blond, cu breton tăiat rotund pe frunte, Fana îi așeză palma pe creștet și ceva din exuberanța ei se topi. Micuța îi privi pe rând, de la înălțimea ei, curioasă. Să v-o prezint pe Ela, fetița mea, zise și cu degetele îi răvăși părul la spate. Are patru ani, dar amândouă, singure aici cât e ziulica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de pe malul stîng al rîului Vîltava, de unde domină tot orașul. Acest palat, această fortăreață de fapt, una dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid, sever și impenetrabil emană din acest „castel”, simbol al unei autorități abstracte și impersonale, reci și cinice. Cînd veți privi această siluetă, mai ales prin ceață, veți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
înalte sau pe treptele din fața vilelor purtînd marca belle ăpoque și aliniate cu fațadele spre mare. momîia părea extrem de încîntată să se plimbe cu picioarele prin apă. Din cînd în cînd, Țopăia ca un copil, iar Bernard, jenat de această exuberanță, încercă să-i mai potolească agitația infantilă, ca și cum ar fi fost un tată ieșit la plimbare cu o progenitură rău educată. — Deci, reluă Bernard, dacă în acest moment ceea ce mi se întîmplă mie este real, înseamnă că exact în aceste
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]