681 matches
-
de înfruntarea cu imperialii, dar îți vei da seama curând că nebunul ăsta de Giovanni nu e chiar lipsit de înțelepciune, iar înțeleptul ăla de Guicciardini e pe cale să făptuiască o sminteală și să-l facă și pe papă să făptuiască una la fel de mare. Socotind că vorbise mult prea serios, se puse pe istorisit, cu o sumedenie de anecdote, ultima sa vânătoare de mistreți. După care se întoarse brusc la aceeași chestiune: — Ar trebui să-i spui papei ce gândești. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să rămînă În viață, unul dintre cei patru trebuia să moară pînă la asfințitul soarelui... Iar ei ar fi ales... Poate că v-ar fi ucis, poate că nu. Nu mă poți Învinui, așadar, de o crimă pe care ai făptuit-o de bunăvoie, bazîndu-te numai pe presupuneri - zîmbetul Îi era sardonic. Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult decît orice pe lume. Încercă să se ridice În capul oaselor, dar un strigăt de durere Îi țîșni de pe buze. Parcă Îi izbucnise un foc În măruntaie; coborîndu-și privirea, descoperi că Încă mai sîngera, ca și cum violul ar fi fost făptuit cu un obiect ascuțit. Picioarele refuzară să o susțină În primul moment și Înțelese pe dată că fusese În egală măsură sodomizată, deoarece sîngera și prin anus. Își mușcă buzele ca să nu strige din nou sau pentru a nu izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oamenii preferați ai Lidiei Vrabie sunt cei apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a reunirii familiei, făptuită de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Oamenii preferați de Lidia Vrabie sunt cei care din ruinele unei biserici vechi, trecută prin incendiu purificator, cu jertfă proprie, înalță alta nouă; sunt oamenii care parcurg zeci de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
apropiați de Biserică, care se regăsesc în rugăciune, care-și descoperă după neliniștită căutare, sensul existenței în mărturisirea credinței în Dumnezeu, și, smeriți și cu nădejde sfântă, cer ajutorul sfinților Săi. Sfinți care făptuiesc minuni, ca cea a reunirii familiei, făptuită de Sfânta Cuvioasă Parascheva. Oamenii preferați de Lidia Vrabie sunt cei care din ruinele unei biserici vechi, trecută prin incendiu purificator, cu jertfă proprie, înalță alta nouă; sunt oamenii care parcurg zeci de km pentru a merge la Biserică, și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
să mă scuz, dar În situații limită mă blochez, nu mai fac nimic, aștept să hotărască Dumnezeu. — Eh, Dumnezeu, Dumnezeu trimite un gînd, d-acolo de pe unde o fi stînd el, da musai să fie totdeauna un om să-l făptuiască. Așa, doamnă Norico, ți-o spui, că de nu ierea coana Didina, nu mai ierea nici Aneta. D-aia zic io mereu că avem nevoie unii de alții că nu știi niciodată... eh, ducă-se pă pustii. Auzi, da ziseși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În romanele la modă, Îndeosebi În cele scrise de femei“. Acum, maică-sa Îl asculta cu un zîmbet speriat, dar Îl lăsa să vorbească: de data asta el era stăpînul visului. „SÎnt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o, urmă el. Vor să mă omoare pentru că știu prea multe. De aceea m-am ascuns În acest adăpost subteran, deasupra căruia nemții distrug metodic Londra cu bombele lor. Îți amintești de biserica St. Clement și de clopotele ei? Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fusesem Închis Într-un ospiciu, ca și cum internarea Într-un ospiciu m-ar fi făcut inapt pentru Apărarea Civilă. Așa că mi s-a interzis să iau parte la războiul lor! Iar acum, sînt căutat pentru o crimă pe care n-am făptuit-o! Cu trecutul meu, n-am nici o șansă dacă sînt prins! Ia să nu mă mai agit atîta pentru cozonacul ăla! În definitiv, nu mă privește cîtuși de puțin: ăsta-i războiul lor, nu al meu! Ce-ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oficială, desigur, dar David știa că Mick Jagger Îl Îmbrâncise pe Brian Jones În piscină; și-l putea imagina făcând-o; astfel, prin această crimă inițială, devenise liderul celei mai mari formații rock din lume. Toate lucrurile mari care se făptuiesc În lume au la bază o crimă, David era convins; și el era gata, la acel sfârșit al lui 1976, să Îmbrâncească oricâți inși În oricâte piscine va fi necesar; dar tot ce izbuti, În anii următori, fu să participe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rațional, adică cel care respectă pe alții, devine dubitativ, deși asta îl face să acționeze prost. Rațiunea nu transformă pe oameni în conducători. Aceasta e pricina pentru care societatea își alege conducătorii dintre oamenii de acțiune, adică dintre cei ce făptuiesc înainte de a sta pe gînduri. În societățile spontane acești nerozi activi pot fi controlați de legile autoregulatoare care se declanșează în caz de catastrofă. Napoleon e un exemplu. În societatea dumitale, logică și artificială, nerodul, din clipa în care va
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
i treacă prin față era zvîrlit într-o prăpastie. Dezlegînd ghicitoarea, Oedip l-a omorît pe Sfinx, cu alte cuvinte a ucis moartea. El a înfăptuit ceea ce nici zeilor nu le era îngăduit. Atât de împotriva firii a fost ce făptuise Oedip încît Moira, care veghea ca toate să fie după lege, l-a pedepsit. Cumplit l-a pedepsit. - Sfinxul e o ecuație, îndrăznii eu. Pe trup de leu, un chip de femeie. Taină a tainelor, gînditoarea a fost adăogită forței
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dăruire - flacăra ce arde pururi spre cer și primejdie pentru cei răzvrătiți împotriva lui Hristos... Fericiți acei ce au purtat în mâini Crucea și în inimă dragostea pentru Hristos și Neam. Credința este un dar, fapta e datorie. „Legionar, tu făptuiește... lasă pe alții să vorbească”. Nu există viață fără muncă, nu există mântuire fără pătimire și răstignire, nu există înviere fără moarte... Căci numai prin moarte ne întoarcem vieții! „O, Iisuse veșnic, tron însângerat Nu cu moartea sfântă pe moarte
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
e o osândă dată unei categorii de oameni, căci atunci ar fi vai de noi! Moartea e un privilegiu dat omului de către Dumnezeu și deșteaptă în noi tresărirea din urmă: scopul final al omului e învierea. Iată de ce bunul creștin făptuiește pe pământ binele și primește cu bucurie pătimirea pentru a câștiga liniștea eternă, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin... Gândul la moarte trezește în om virtuți: uitarea de sine și iubirea aproapelui. Ruga, fapta, pătimirea, lupta, iubirea au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Căpitan, cea mai mare crimă istorică a veacului XX, dacă nu ar fi asasinat elita legionară și nu ne-ar fi ferecat pe noi, legionarii, ținându-ne în afara legii pentru a nu ne putea spune cuvântul și a nu putea făptui, țara noastră ar fi arătat altfel. Căpitanul, elita legionară, căpetenia și toți legionarii bine fixați în duhul iubirii de neam, în duhul iubirii de Hristos, ar fi îndreptat veacurile strâmbe, ar fi făcut o țară cu înfloriri veșnice, ca soarele
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Bisericii pază și Neamului nostru noroc”, motiv de fobie pentru comuniștii dărâmători de altare și pentru cei ucigași de Dumnezeu. Înverșunarea luptei noastre și dăruirea noastră pentru Hristos și Neam nu are limite. Legionarii mor și ei dar până atunci făptuiesc. Ei nu vor să dispară fără a lăsa o urmă de mângâiere urmașilor, credința, lumină de neclintit pentru care legionarii au îndurat monstruozități unice. Am dat morți fără de număr, am dat valori spirituale și culturale, am fost surghiuniți în propria
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
care îl păzesc, astfel că, dacă adăugăm la toate aceste lucruri și simpatia poporului, nu este cu putință ca cineva să fie atît de cutezător încît să uneltească. Și în timp ce un conspirator trebuie să se teamă de obicei înainte de a făptui răul, în cazul de față el trebuie să se teamă și după ce l-a săvîrșit, deoarece, cînd conjurația s-a produs, el va avea poporul împotriva lui, așa încît nu va putea să mai spere în nici o scăpare. S-ar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cu un irezistibil comic involuntar avînd În vedere, mai ales, lipsa de priză la real a unei cărți ce se vroia, dimpotrivă, adînc vîrÎtă acolo. Miza romanului fiind descrierea realității cu dezvăluiri, cu uite adevărul, Într-un mod paralizant eroii făptuiesc niște chestii abradacabrante, ce justifică pînă azi accese acute de rîs la loc de cinste, de dat cu capul, În ușă. Cred că pînă și-n cea mai liberă scriere trebuie să existe cîteva reguli minime care, odată nerespectate, duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
brusc lanterna. Pentru că m-ai văzut cu un porumbel rănit în mână, crezi că sunt un biet băiat de la țară incult și prostănac!... Ieronim îl ascultase surprins, mâhnit, cu palma dreaptă acoperindu-și ochii. - Să nu mai vorbești așa, că făptuiești un sacrilegiu, șopti. Nu trebuie să vorbește așa despre un porumbel rănit... - Atunci, de ce vrei să mă sperii că poate vine cineva și ne prinde aici, în pod, și ne dă pe mâna poliției? Ieronim își retrase încet palma de pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o înfățișare stranie, întocmai unei inculpate în fața unui complet de judecată, gata să mărturisească faptul că săvârșise ceva cumplit, o crimă de neiertat de legile pământești și cele cerești. Dar eu... - Spune, draga mea, ce ai făcut tu rău? - Am făptuit față de tine un sacrilegiu. - Nu pot să cred ce-mi spui. Boala ta îți dă halucinații. Liniștește-te, te rog, Olga! - Ina, nu, creierul meu mai funcționează, memoria nu s-a topit... țin minte totul, secundă cu secundă, totul, mă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
acord cu poziția politică a partizanilor. Peste 100.000 dintre aceștia, însoțiți de familiile lor și de alți refugiați, au decis să fugă spre nord și să se predea armatei britanice, ceea ce avea să ducă la ultima atrocitate în masă făptuită pe teritoriul iugoslav în timpul războiului. În ziua de 15 mai, în satul Bleiburg din Austria, grupul acesta a încercat să se predea comandamentului britanic. Conform unui acord interaliat care stabilea că prizonierii urmau să fie predați guvernului împotriva căruia luptaseră
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
consolida ca mare putere europeană, de dragul unor sentimente de filantropie creștină”, nu poate fi însă atribuită nici lui Brâncoveanu, nici unchiului său stolnicul Cantacuzino. Este adevărat că nici unul din cei amintiți mai sus nu „suferea” de naivitate, dar cineva a făptuit o mare eroare, și acesta a fost Petru I. Citim în jurnalul țarului: „acest marș împotriva turcilor a fost făcut prea disperat, mai mult pentru a asigura pe hospodarul muntean, care [se credea la noi că] îndeamnă pe hospodarul rosienesc
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înfățișării rezultatelor unei chestionări personale și cu personalitate a temei, începând cu izvoarele, al propulsării unei viziuni proprii, de ansamblu sau parțială. Desigur, actualmente nu este posibil să pornim corect la studiul momentului 1859, ignorând abundența contribuțiilor înaintașilor, dar am făptui o gravă eroare socotind că materia este epuizată. Și aceasta nu numai pentru că istoricul are dreptul și îndatorirea de a face publice puncte de vedere personale valide (dacă le are) ca exponent al generației sale, ci și pentru că, pe de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
suferă prin schematism și invaliditate din pricina obnubilării micilor entități naționale, manipulate de „cei mari”. Această din urmă observație este însă doar în parte adevărată: sîrbii în 1804, românii și grecii în 1821, românii în 1848, iugoslavii, ungurii, cehoslovacii etc. au făptuit revoluții fără să fie dirijați (poate doar incitați de medii publice) din afară. 3. În „secolul naționalităților” nu era posibilă o stare pacifică în Orientul european, unde trei mari imperii reacționare și multinaționale încătușau popoare ajunse la conștiința de sine
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
marele aliat” neobosit în contracararea subterană a politicii orientale a Petersburgului. Țarul știa că dezlegarea problemei orientale nu era posibilă fără participare austriacă, dar greșea profund socotind că Viena i se ralia total. Fals asigurat în această privință, el a făptuit o a doua eroare, când și-a format convingerea că va putea ajunge la o înțelegere cu Anglia în chestiunea orientală. Sursele erorii trebuie căutate în exagerarea contradicțiilor franco-engleze (îndeosebi în Africa) și în credința că, în Anglia, avea de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a imprimat pentru tot restul vieții, este mâna forte a „Sfintei Alianțe” și joacă rolul de jandarm al Europei. De fiecare data când „Sfânta Alianță” este amenințată cu dezagregarea, țarul face cele mai mari eforturi pentru refacerea ei. Am făptui însă o mare greșeală dacă am trage concluzia că țarul înțelegea să se subordoneze „Sfintei Alianțe” de dragul principiilor ei. Dimpotrivă, el n-a ezitat să le ignore atunci când o cereau interesele Rusiei imperiale. Așa a procedat Nicolae I în chestiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]