4,085 matches
-
lui Dumnezeu, cum l-ați numit dumneavoastră, omul, adică, este, de la bun Început, croit ca o ființă imperfectă sau, și mai rău spus, ca una de mâna a doua? El nu e, asemenea celor născute În primele cinci zile ale facerii - cer, pământ, ape, stele, viețuitoare -, emanația directă a voinței și a faptei Atotputernicului. Animalele, de exemplu, apar pe lume nemijlocit din golul inițial, cel care precede actul creației. Omul, În schimb, este făurit din lut, din pământ - așadar, din ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
înalt își masă puțin ochii, se aplecă asupra cărții și începu să citească rar. Iovănuț recunoscu imediat vechea limbă și cu scris tremurat, trecu pe foaie și pe limba lui, cot la cot cu ceilalți, primele cuvinte auzite: „Capitolul întâi. Facerea lumii. La început a făcut Dumnezeu cerul...”. Apoi se trezi. Episodul 166 VISUL BĂTRÂNELULUI TOTO în culcușul său zdrențuit de sub scara ce ducea la catul întâi al stabilimentului signorei Maxima, bătrânul Toto, făcut covrig, cu mațele chiorăindu-i de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe buze. La rândul lor, vulturii își înălțau zborul, croncănind în momentele când cerul se lumina, dar se lansau spre pământ de îndată ce domnea din nou întunericul, într-un continuu du-te-vino, părând a nu ști ce carte să păstreze, fiindcă de la facerea lumii nici o ființă înaripată nu-și amintea ca zilele și nopțile să se succedă cu o asemenea repeziciune. Un mercenar trase într-o hienă șchioapă și înnebunită, ce se aruncase asupra lui arătându-și amenințătoare colții, altul crezu că împușcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spui, și degetele nu te mai ascultă, nici picioarele cu care ai vrea să fugi său să strivești toate aceste forme luminoase, nu poți rosti nimic esențial. Toate chipurile Își scot capul pe jumătate. Ești condamnată să rămîi Într-o facere continuă și nedesăvîrșită. Din buzunarul lui Leopold Bloom se Înalță o mamă emanciată În cenușiu lepros Înveșmîntată cu o jerbă de flori portocalii ofilite și un voal sfîșiat de mireasă. Ține În mîna descarnată manualul Ursulinelor cu rugăciunea pentru sufletele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nepoții voștri, să-i alăpteze la sânul lor? Greșelile bărbaților voștri vă vor fi povară în viitor. Gândiți-vă la acest lucru înainte de a le scrie următoarea scrisoare. Puneți în ele cuvintele mari ale Bibliei, ale lui Matei și ale Facerii. Acum, pot să vă pun vouă o întrebare? Dar cu voi ce se întâmplă? Sunteți voi fidele bărbaților plecați? E o mare încântare să fiți libere și să faceți ce vreți, nu-i așa? Zilele astea vezi femei peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și o domniță, pe Moș Calistrat și pe Ileana care aleg un "urmaș" al paznicului și zeii îl primesc -, în persoana lui Cristian Toma, inspector de poliție din Iași, aflat în concediu de odihnă și, cum se vede, de (re)facere a ființei interioare la Baia de Sus; în fața minei părăsite, unde se află vâlva, nu e eficient decât toiagul lui Moș Calistrat, un instrument magic, echivalent al bastonului din romanul precedent: toiagul lui Moș Calistrat și bastonul lui Rodion din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În simțiri. Numai că În sinele său nu află altceva decît năluca visului și a deșteptării, a aceluia de dinainte și de după, În sinea sa nu află nimic decît bezna aceea bălmăjită care, de bună seamă, fusese Înaintea creației, Înaintea facerii, cînd Domnul Încă nu despreunase somnul de trezie și veghea de vis. Și de n-ar fi fost trandafirul din inima sa, de n-ar fi fost dulcele nume al Priskăi, dacă amintirea ei nu i-ar fi fost pecetluită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bucuria trupului său care se despuiase de Învelișul muced, vîscos al beznei, era o desfătare copilărească a pielii, a măruntaielor și a oaselor, o bucurie a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
tăiate și înlocuite cu altele care, imediat, aveau să sufere o soartă identică, cu fraze nesusținute de cele precedente și care nu cadrau cu ceea ce venea în continuare, câtă cerneală consumată, câtă hârtie sfâșiată, asta este ceea ce se numește chinurile facerii, tortura creației, e bine să se afle o dată pentru totdeauna. În a patra zi, cerul, obosit de așteptare, văzând că acolo jos lucrurile nu se hotărau, nici laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
colorate care, Îndeobște, se ofereau prin asemenea locuri. Nici măcar un chip, nici măcar un glas feminin. Și nici măcar vreo rândășiță ori vreo fată care să servească pe la mese, ca și când, printr-o vrajă, totul s-ar fi Întors la primele zile ale Facerii, când sexul minor se afla Încă În mintea insondabilă a lui Dumnezeu. Împinse banca Îndărăt, rezemându-se de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
text, fără grabă, scandându-le unul câte unul, ca și cum În fiecare dintre ele, și nu În fraza pe care o alcătuiau, ar fi fost conținut Înțelesul pe care Îl căuta. Dante recunoscu de Îndată textul ce făcea obiectul lecției: era Facerea, și anume narațiunea primelor zile ale Creației. Se așeză pe colțul băncii celei mai apropiate. Atunci observă, printre ascultători, silueta plăpândă a lui Bernardo, care, aplecat peste tăblițele cerate, scria notițe cu repeziciune. Deodată Își ridică ochii, iar privirile li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totuși, Scriptura Însăși ne Învață că nu tot ce a fost creat durează În timp. Arrigo terminase de băut și Își șterse buzele cu dosul mâinii. - Așadar și domnia ta, messer Durante, ești de acord cu teza celor care afirmă că Facerea nu s-a epuizat În primele zile, ci că Dumnezeu s-a ocupat de ea și În epocile următoare, și cu scopuri diferite? - Este ceea ce se povestește În scripturi: Dumnezeu a adăugat lucruri pe lume. Dar dumneata, Bernardo, ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
decât o clipire În ochiul lui Dumnezeu, obiectă Dante. Cum ar fi posibil ca puterea lui infinită să repete șa nesfârșit identicul? Oricât de vastă, Împărăția sa ar reveni la nimic În mod periodic? Și iarăși cele șapte zile ale Facerii, de fiecare dată, și de fiecare dată Începutul luminii și drumul ei prin beznă? - De ce nu, messer Alighieri? replică Marcello. Totul va reveni la nimic, iar apoi va recăpăta formă, Într-o sublimă repetare a identicului. O ordine eternă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un gest mânios, izbi peste hârtiile din fața lui, aruncându-le pe jos. - Nu o lumină rece, priorule! strigă el. Ci un ecou nobil al strălucirii divine. Acea lumină care cheamă la ființare și numește lucrurile. Dinainte de glasul lui Adam. Dinainte de Facerea Însăși. Fiat lux, prima Sa faptă! În cădere, fascicolul se desprinsese, scoțând la iveală filele acoperite cu calcule și cu simboluri astronomice. De Îndată, atenția lui Dante se redeșteptă. - Ar trebui să fii mai grijuliu cu scrierile dumitale, exclamă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
după o clipă, mânios. - Visul lui Frederic. Împărăția luminii. A chemat cele mai strălucite minți ale curții sale pentru a pregăti Încercarea. Pe Elia da Cortona ca să creeze, prin alchimie, un fulger care să Îl egaleze pe acela din ziua Facerii. Pe Michael Scotus ca să studieze modalitatea și pe Leonardo Fibonacci ca să măsoare rezultatul cu calculele lui. Și pe meșterul Tinca, cu sticlele sale minunate. Și, de la Răsărit, pe al-Jazari, cu mașinăriile lui, și pe Guido Bigarelli, pentru a clădi locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu calculele lui. Și pe meșterul Tinca, cu sticlele sale minunate. Și, de la Răsărit, pe al-Jazari, cu mașinăriile lui, și pe Guido Bigarelli, pentru a clădi locul Încercării. Spre a descoperi cât a călătorit lumina În cele șase zile ale Facerii. Voia să cunoască amplitudinea universului, să măsoare Împărăția lui Dumnezeu. Bonatti Încuviință Încetișor. - Frederic era nebun și blasfemator. Un campion al imposibilului. Dacă lumina ar avea o mișcare a ei, aceasta ar continua și În prezent, Într-o cursă către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Bonatti Încuviință Încetișor. - Frederic era nebun și blasfemator. Un campion al imposibilului. Dacă lumina ar avea o mișcare a ei, aceasta ar continua și În prezent, Într-o cursă către un neant cumplit și infinit. Oricare certitudine, oricare stabilitate a Facerii s-ar destrăma. Toate acestea trebuiau oprite. Era scris În stele că eu trebuia să fiu cel care o va face. - Dumneata ești nebunul. Măsura universului creat ar fi fost cea mai măreață operă a minții omenești, un cânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nimic nu tranșează clar, totul oscilează, toate se duc și vin, împărțindu-și realul într-o logică oarbă și implacabilă. Lucrețiu vorbește despre amanți, desigur, despre dorință și plăcere, evident, abordează chestiunea voluptății, a bucuriei, da, poemul său povestește genealogiile, facerea lumii, progresul omenirii, bineînțeles, citim în el condițiile epifaniei norilor sau a fulgerelor, a vorbirii sau a muzicii, clinamenul dovedește vitalitatea, libertatea chiar în sânul necesității, incontestabil; dar el vorbește și despre mizerii, durere și suferințe, despre epidemii, războaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Maramureș la vreme de iarnă, sigur te vei întoarce acasă cu o cruce în răscrucea sufletului, la care te vei închina luminat vreme de un an. Am petrecut în Botiza o zi și o noapte pline de sens, ca zilele Facerii. Suficient pentru a înțelege de ce familia Părintelui Berbecar este bucată din efigia locului. Am început preumblarea seara cu o vizită acasă la Gheorghe Petreuș, botizanul imobilizat de 32 de ani la pat, care își trăiește senin sublimul suferinței. Am continuat
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364316_a_365645]
-
un recreator al Big-Bangului...Se simte, astfel, decepția magistrului legată de imposibilitatea de a fi martorul în această viață la un asemenea eveniment, el fiind depășit de timpul fizic necruțător, ce-i deapănă firul anilor... Făcând trimiteri la Biblie despre Facerea, Vasile Popovici ne scoate din atmosfera gravă a unei dezbateri religioase cu o considerație comică,afirmând că „ sâmburele - dătător de viață- a sărit dintre dinții Evei, încolțind în pământul reavăn, de abia ieșit în ziua a treia”, dar adaugă, pe
MARIA APETROAIEI – CRONICĂ LA „SFIDEAZĂ TIMPUL!” DE MARIA COZMA ŞI VASILE POPOVICI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364366_a_365695]
-
pe pământul... oamenilor mărunți, cărora fericirea le este interzisă. Mi-am amintit, printr-o ciudată asociere de idei, o replică din „Woyzzeck” de Georg Buchner.„ Noi, ăștia, - spunea personajul principal - și pe lumea cealaltă, vom fi puși la trudă, la facerea tunetelor”. Nu garantez pentru exactitatea traducerii, e mult de când am văzut opera lui Alban Berg, realizată după piesă (1925). Ceea ce îmi dă de gândit este similitudinea mesajului creațiilor interbelice de factură expresionistă cu ceea ce trăim noi acum. Publicului i-a
TIUMF LA NAŢIONAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364535_a_365864]
-
anarhistul Cristian Racovski, alt amic a lui Caragiale ce visa la revoluția mondială), cerând în mod imperios instaurarea unei tiranii ca-n Rusia. „Nu mai merge, mă-nțelegi, constituția, care aceea ce vezi ce se petrece, nu poți pentru ca ... ” Fanaticii facerii de bine, „nifiliștii”, vor avea la bază recrudescența violenței, vecină actelor de terorism. Însăși junele entuziast marcat de o așa zisă teologie sentimentală - suportul reformismului utopic - ce face istoricul evenimentelor, căci în Boborul nu avem de-a face cu un
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
omenirea necorijabilă nu-I urmează deloc; ci întemeiată pe bunătatea lui, s-așterne la pământ în nevoi mari și cerșește scăpare" (M. Eminescu, Opere, vol. X, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1989, p. 78). "Cum suntem vrednici a lua facerile tale de bine? Că Tu ești dirept, noi nedirepți; Tu iubești, noi vrăjmășuim; Tu ești îndurat, noi neîndurați; Tu făcător de bine, noi răpitori! Lesne este mâniei Tale celei atotputernice ca într-o clipeală să ne piarză pe noi și
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
expresionist-brâncușiană, ori blagiană / gottfried-benn-iană, evadarea din mrejele magnetice ale sferei Yin spre a plonja în cele de tip Yang, survolarea registrelor thanatic-bacoviene spre priveliștea ființei, ori spre „poarta“ «Republicii» lui Platon, cultivarea mitemelor păgâne (mai rar), sau creștin-biblice - de la „Geneză“ / „Facere“ până la cele mesianice (frecvent), pe „adâncul calmei creste“ barbiene, ori conjugarea acestor miteme, fie în spațiile lirice dintre elementele (cele cinci) dominate de foc, fie în spațiile (tot ale poeticității) dintre simbolurile / figurile oculte ale muntelui / piramidei, peșterii / nestematei (smarald
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
de către Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este aceasta a familiei. Ea a fost instituită de Însuși Dumnezeu în grădina Eden când a binecuvântat Dumnezeu pe Adam și pe Eva zicând: „Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți” ( Facerea 1:28). Din acel moment cei doi (bărbatul și femeia) au devenit un singur trup, fiind alături la bine dar și la rău, la bucurii dar și la necazuri, la rugăciune dar și în momentele de rătăcire și slăbire a
DESPRE FAMILIA CREŞTINĂ DIN PERSPECTIVĂ CANONICĂ ŞI JURIDICĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361399_a_362728]