875 matches
-
cu stele, Dumnezeu ucis e doar umbră, patria o frază etc. Mai departe, în confruntarea himenală, implicând clipa ruperii de simetrie, care, în limbaj, e sintaxă, producătoare de sens, Derrida e nevoit la alte nuanțări, zicând că jocul nu e falsitate, ci aluzie iar nu simplă iluzie. Derrida e foarte aproape de taina oglinzii ca intermediar ontologic, intuiție verificabilă în daoism, de pildă, acel moment abisal din diferența ontologică, pe care-l exprimă citându-l pe Jean Pierre Richard: "oglinda constituie astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
prima vedere s] le aduc] atingere. Reacția primilor antropologi a fost de a-i eticheta pe „s]lbatici” drept imorali sau, în cel mai bun caz, amorali ori „sclavi ai tradiției”. Cercetarea pe teren de mai târziu a ar]țâț falsitatea acestei opinii, dar tendința era de a analiza morală unei comunit]ți doar ca parte a religiei acesteia. Dup] cum am menționat deja, etică unei societ]ți de mici dimensiuni nu poate fi desprins] cu ușurinț] din mulțimea standardelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] termeni precum „natură”, „naturalul” sunt periculoși prin ambiguitatea lor bazat] pe sensurile descriptiv și normativ. Dreptul natural eșueaz] tocmai prin aceast] ambiguitate. Ambiguitatea este destul de real] și afecteaz] multe încerc]ri de teoretizare. Totuși, concluzia nu este justificat], desi falsitatea ei nu poate fi demonstrat]. Obiecția adus] depinde de acceptarea oarb] a ideii c] o poziție moral] trebuie s] depind] de motivații morale diferite (și, cel mai important, măi degrab] decât de a fi prudente). Cele mai generale formul]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fac]. Astfel, odat] cu disponibilitatea adev]rului moral apare și posibilitatea cunoașterii morale. Închei prin a menționa dou] critici mari la adresa intuiționismului. Prima este plângerea lui Mackie potrivit c]reia intuiționismul implic] invenția gratuit] a unor propriet]ți particulare (justețe, falsitate) care nu prea au leg]tur] cu altele și au ciudată capacitate de a ne atrage atunci când le recunoaștem, ca și cum ar avea o form] bizar] de magnetism (vezi Mackie, 1977, capitolul I). Cred c] aceast] critic] nu e bine plasat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a ne atrage atunci când le recunoaștem, ca și cum ar avea o form] bizar] de magnetism (vezi Mackie, 1977, capitolul I). Cred c] aceast] critic] nu e bine plasat]. Teoriile postintuiționiste ale lui Nagel și McDowell nu vorbesc mult despre justețe și falsitate, dar se concentreaz] asupra gândului c] durerea pe care as pricinui-o cuiva f]când ceea ce intenționez este un motiv pentru mine de a nu acționa în acel fel, si este un motiv indiferent dac] îl recunosc sau nu ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre Erinaceus europeus cu ajutorul unei definiții (una adev]rât] în acest caz), ele nu încalc] în nici un fel autonomia logic] a discuțiilor despre arici, deoarece trebuia s] apar] în cel puțin o premis] pentru a ajunge acolo. Adev]rul sau falsitatea definiției nu afecteaz] logică problemei. În autonomia logic] este vorba despre validitate, în timp ce în autonomia semantic] este vorba de înțelesuri. Vorbim despre o doctrin] care are leg]tur] cu definițiile, iar logică nu are competența de a decide asupra adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care are leg]tur] cu definițiile, iar logică nu are competența de a decide asupra adev]rului sau falsit]ții definițiilor (vezi Pigden, 1989). Dar atunci este adev]rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
e bun] înseamn] sugerarea unui motiv suplimentar pentru a o promova. De aceea, „bun” nu înseamn] „pl]cut”. Argumentul poate fi din nou generalizat. Aceste argumente nu-și ating scopul. Ele nu stabilesc o autonomie ontologic] și deci aici decurge falsitatea naturalismului. În cel mai bun caz, ele stabilesc autonomie semantic] și resping astfel naturalismul semantic - teza conform c]reia faptele morale pot fi reduse la fapte amorale, deoarece cuvintele morale sunt sinonime (combinații) cu cuvintele amorale. Dar și în aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la care trebuie s] consimțim pe bun] dreptate. Naturalismul cade în relativism în felul urm]tor. Dac] sensurile cuvintelor morale sunt explicate în termeni de condiții de adev]r, atunci ceea ce va determina în cele din urm] adev]rul sau falsitatea judec]ților morale vor fi acele condiții de adev]r acceptate într-o societate dat] că generatoare a sensurilor cuvintelor morale. Așadar, că s] lu]m un exemplu brut, dac] explic]m înțelesul structurii „se cuvine” în propoziția „femeile se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu exist] nici o mașin] de tuns funcțional]...). Asemenea condiții prohibitive sunt interpretate, desigur, sub forma condiții prohibitive pentru responsabilitatea moral] chiar și atunci când determinismul nu se afl] în discuție. Dar argumentul fundamental aici este c], de vreme ce adev]rul determinismului (sau falsitatea acestuia) pare s] nu conteze pentru precizia înțelegerii a ceea ce putem și nu putem face, compatibiliștii cu aceast] convingere susțin c] nu determinismul în sine ne priveaz] de puterea de a face lucrurile și altfel decât le facem. Mai degrab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ca „reprezentare a unei realități culturale străine față de care fiecare individ sau grup care o elaborează Își relevă și Își precizează spațiul ideologic În care se situează” conduce la eliminarea falsei probleme care se pune adeseori În studiul imaginilor, asupra „falsității” sau „gradului de fidelitate” al unei imagini În raport cu realul „privit”. Etichetarea imaginii drept un „analogon” al realului (de unde „erorile” de percepție) produce iluzia referențială: În funcție de ce etalon măsurăm „falsitatea” imaginii? Plecând de la care dat obiectiv judecăm „fidelitatea” imaginii față de ceea ce
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
eliminarea falsei probleme care se pune adeseori În studiul imaginilor, asupra „falsității” sau „gradului de fidelitate” al unei imagini În raport cu realul „privit”. Etichetarea imaginii drept un „analogon” al realului (de unde „erorile” de percepție) produce iluzia referențială: În funcție de ce etalon măsurăm „falsitatea” imaginii? Plecând de la care dat obiectiv judecăm „fidelitatea” imaginii față de ceea ce am numit real? De fapt, studiul imaginii trebuie să se ocupe mai puțin de gradul de „realitate” al imaginii În raport cu realul, decât de conformitatea sa față de un model cultural
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu al celei „privite”. Imaginea fiind, până la un punct, limbaj (limbaj despre celălalt), ea se revendică, evident, de la o realitate pe care o desemnează și o semnifică. Dar adevărata problemă e cea a logicii imaginii, a „adevărului”, și nu a „falsității” sale. Citez acest exemplu după Liviu Antonesei, „Autocunoașterea și inter-cunoașterea”, În Comportament și civilizație, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1987, p. 167. Semnificativă pentru plasarea acestor interacțiuni Într-o perspectivă filosofică mai amplă mi se pare imaginea „cercului hermeneutic” al
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de argumente. 4. Eliminarea argumentelor contra care s-au dovedit irelevante. 5. Specificarea în scris a poziției proprii, ca o concluzie a gândirii argumentative. 6. Reținerea argumentelor pro. 7. Construirea de argumente contra. 8. Formularea și demontarea tuturor acuzelor de falsitate ce ar putea fi îndreptate împotriva structurii argumentative. 9. Revizuirea structurii premise, tragerea concluziilor pentru a evita eventualele acuze de falsitate (prin adăugarea de argumente noi, mai convingătoare) Scrierea eseului sau poveștii.. Investigația comună și rețeaua de discuții Este o
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
a gândirii argumentative. 6. Reținerea argumentelor pro. 7. Construirea de argumente contra. 8. Formularea și demontarea tuturor acuzelor de falsitate ce ar putea fi îndreptate împotriva structurii argumentative. 9. Revizuirea structurii premise, tragerea concluziilor pentru a evita eventualele acuze de falsitate (prin adăugarea de argumente noi, mai convingătoare) Scrierea eseului sau poveștii.. Investigația comună și rețeaua de discuții Este o tehnică bazată pe activitatea în grup, ghidată de una sau mai multe întrebări formulate de profesor. Aceasta metodă presupune: 1.Citirea
ASPECTE PSIHO PEDAGOGICE ALE CREATIVITĂŢII ELEVILOR. GHID METODOLOGIC PENTRU PROFESORI by MIHAELA BĂSU, MARIANA DUMITRU () [Corola-publishinghouse/Science/312_a_609]
-
asemenea statelor în sistemul internațional. Nu există femei, nu există copii, nu există vârstnici, nu există prieteni, nu există într ajutorare. Fiecare individ este și trebuie să fie autosuficient, așa cum statele, in extremis, trebuie să-și fie autosuficiente. Artificialitatea și falsitatea unei asemenea înțelegeri a conviețuirii sociale la nivel național este similară cu artificialitatea și falsitatea, cel puțin în perioada contemporană, a unei astfel de viziuni asupra relațiilor internaționale. Autosuficiența și autonomia derivate din ea sunt judecând în ansamblul unei vieți
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
există prieteni, nu există într ajutorare. Fiecare individ este și trebuie să fie autosuficient, așa cum statele, in extremis, trebuie să-și fie autosuficiente. Artificialitatea și falsitatea unei asemenea înțelegeri a conviețuirii sociale la nivel național este similară cu artificialitatea și falsitatea, cel puțin în perioada contemporană, a unei astfel de viziuni asupra relațiilor internaționale. Autosuficiența și autonomia derivate din ea sunt judecând în ansamblul unei vieți umane, dar și în ansamblul unei colectivități mai degrabă stări de excepție decât regula. În
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
de lucruri și distinge între narațiune și așa-numita antinarațiune, atribuind consistență celei dintâi. Definiția se referă la o anume indeterminare a aspectelor pe care le izolează în obiectele narative, face loc diversității interpretative, nu pune în discuție adevărul sau falsitatea poveștii, factualitatea, ficționalitatea și caracterul ei comun sau artistic, nu precizează categoria tematică pe care o dezvoltă și nu restricționează dimensionalitatea , modurile și reprezentarea medială. O asemenea definiție poate oferi unele răspunsuri la întrebări despre narațiunile înțelese ca entități, adică
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
un criteriu prin care să deosebească adevărata știință de eroare sau de o concepție doar verosimilă dar nu și certă. În decursul aceleiași întâlniri, Descartes a demonstrat necesitatea fundamentării adevărului cert pe baze demonstrate riguros și mai mult, a evidențiat falsitatea multora din ideile considerate ca adevărate. Tot atunci și-a exprimat Descartes convingerea că adevărul cert este accesibil doar dacă în prealabil s-a desfășurat o cercetare metodică. Toate aceste idei ce vizau necesitatea unui criteriu pentru deosebirea adevărului de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
mai bine în textul inițial al Meditațiilor, cel latin, în care este folosit cu dublu sens: “eu mă înșel” și “eu sunt înșelat”. Traducerea în franceză îl formulează pe fallor cu primul sens “je me trompe” subliniind astfel că presupunerea falsității ca venind de la Divinitatea omnipotentă este doar rezultatul unei cunoașteri confuze a acesteia, generată de lipsa unei idei clare asupra omnipotenței lui Dumnezeu. În traducerea Principiilor, fallor este transformat în “nous soyons toujours trompé” noi suntem mereu înșelați”, ceea ce contrastează
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
metoda îndoielii își va dovedi infailibilitatea și rodnicia. Ipoteza visului și nebuniei și cea a Geniului rău. La cea de-a două ajunge în finalul Meditației I-a, unde, pentru a-și duce la capăt îndoiala, va pune sub semnul falsității întregul univers, declanșînd astfel în sufletul cititorului autentic o stare de balans deasupra abisului. ) Geniul Rău este expresia autoînșelării de care Descartes are nevoie pentru a-și face rațiunea imparțială, așezînd-o astfel ”pe drumul drept care o poate conduce la cunoașterea
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
îi poate asigura un loc privilegiat între toate celelalte: este vorba despre discuția asupra unei posibile origini divine a erorii pe care Francisco Suarez o desfășoară în cea de-a IX a dintre Disputationes metaphisicae, cea care poartă titlul De falsitate, și la care Descartes se referă direct, așa cum știm, atunci cînd discută cu Arnauld despre falsitatea materială a ideilor.) Teza pe care Suarez vrea să o susțină permite deja întrezărirea lui Descartes: potrivit lui Suarez eroarea este întotdeauna voluntară, căci numai
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
origini divine a erorii pe care Francisco Suarez o desfășoară în cea de-a IX a dintre Disputationes metaphisicae, cea care poartă titlul De falsitate, și la care Descartes se referă direct, așa cum știm, atunci cînd discută cu Arnauld despre falsitatea materială a ideilor.) Teza pe care Suarez vrea să o susțină permite deja întrezărirea lui Descartes: potrivit lui Suarez eroarea este întotdeauna voluntară, căci numai adevărul produce în spirit un asentiment invincibil. Necesitatea acestui asentiment sau acest asentiment necesar este o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
familiare în textele lui Descartes: un Dumnezeu înșelător și un angelus malus, diavolul sau geniul rău. Ar fi poate util să apropiem textele lui Descartes și Suarez pentru a verifica învecinarea lor teoretică: F. Suarez, Disputationes metaphisicae, Disputatio IX, De falsitate, sectio II, VII. R. Descartes, Meditatio I, AT, VII,p.21-23. Obiecția ridicată de Suarez împotriva tezei pe care vrea să o stabilească evocă posibilitatea creării în înțelegerea umană, de către Dumnezeu sau de către un înger rău, a unui asentiment irezistibil
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
au aceeași soartă? - Invers. Când Miltiade dobora mii de perși în lupta de la Marathon, înseamnă că toți acești oameni s-au născut în aceeași oră, sub aceeași zodie? - Sextus Empiricus, medic și filosof, denunță, într-o lucrare de 10 volume, falsitatea horoscoapelor, atrăgând atenția că, din cauza refracției atmosferice, astrul ce apare la răsărit în momentul nașterii, este în realitate încă sub orizont. Iată și o altă obiecție meșteșugită a lui Sextus. Tot ce se întîmplă în viață are trei feluri de
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]