835 matches
-
Întuneric. Ceilalți - cam de vârsta mea; cu sufertașe În mână - traversaseră strada În direcția opusă, Înspre fabrica de bere, unde au dispărut În beznă. Probabil că lucrau În schimb de noapte. Cu ochii ațintiți pe poteca pietruită, lucind alb și fantomatic, mă gândeam la lichidul emis de mine - și dintr-odată am simțit o durere atât de intensă, Încât m-am Îndoit. În clipa aceea, cineva mi-a dat un pumn În spate. M-am Împleticit Înainte și, fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
părțile, au apărut și altele. Totuși, din când În când aveam senzația că ceva plutește prin apropiere, ca umbra unui gând. Acum trecea pe lângă mine, acum dispărea printre celelalte forme de mișcare vagi. Dar de cele mai multe ori părea de neatins, fantomatică și misterioasă, de parcă ar fi vrut să mă inducă În eroare, sau mai bine zis, să mă Îmboldească. Ceva la care nu m-am gândit, ceva peste care am trecut cu vederea mă tachina și mă tortura. Întins pe Întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
m-am prăbușit Într-un scaun, secătuit și dezumflat, simțind că nu mai am putere să mă mai ridic de acolo. Gata. Ultima șansă de a o ajuta pe Dora și de a-mi clarifica reputația tocmai dispăruse. O mână fantomatică se Întinse spre lampadar. Auzeam zdrăngănitul țintelor de metal lovindu-se de abajur. Apoi se auzi un clicăit, colorând Întunericul Într-o galben palid. Era Inspectorul Manetti. Cred că trebuie să las un spațiu liber aici, ca să-mi exprim șocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Întors instinctiv spre fereastră cu urechile ciulite, Înghețând. Mult timp nu a auzit nimic altceva decât urletul vântului. Destul de ciudat e că tăcerea aceea i s-a părut mai rău-prevestitoare decât sunetul acela straniu. Noaptea era plină de o Încremenire fantomatică, iar vântul urla fară de parcă ducea cu el mânia lui Dumnezeu, care spumega dintr-un motiv necunoscut muritorilor. Deși afară vântul biciuia pereții, aici, În casă, era o liniște nefirească. Hovhannes Stamboulian s-a simțit atât de profund descurajat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În fund, În timp ce teama plină de Încântare a primului său pas Îi strălucea În ochi. Dintr-odată, copilul a Început să zâmbească cu gura lui fără dinți și a rostit: — Ma-ma! Întreaga casă a căpătat o luminozitate rară, aproape fantomatică atunci când Shermin Kazanci și-a revenit din uluială și a repetat ca pentru sine: — Ma-ma! Acesta era cel de-al doilea cuvânt care ieșea din gura lui Levent, după ce experimentase un timp cu „Da-da“ și reușise În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Năstase să bată în retragere și să întindă o mână oamenilor lui Iliescu, dar era târziu. La Biroul Executiv Central, forul statutar nedemolat, vechea gardă l-a lăsat să se ocupe de alegeri numai cu micul său Birou Coordonator fantomatic. Mitrea și Dan Ioan Popescu au părăsit sala imediat după discursul premierului. Reorganizarea PSD s-a amânat, conturile vor fi reglate abia la anul, până atunci lui Năstase nu i-a rămas decât să îndemne la strângerea rândurilor în fața urnelor
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
cumperi toată presa din România“. În sfârșit, la Parchetul Militar, Dan Voinea, scos din fruntea instituției de PSD, revine în atenția opiniei publice cu redeschiderea dosarelor revoluției. Miza e uriașă și Dan Voinea o atacă frontal. În loc să umble după teroriștii fantomatici, Voinea mută centrul atenției pe „cei care și-au asumat răspunderi“, vorba lui Iliescu. Cei mai mulți morți se înregistrează după 22 decembrie ’89, când se autoinstaurează puterea „emanată“, care cheamă oamenii să apere televiziunea, radioul sau Ministerul Apărării. Rezultatul este o
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
în negru!) și de alte formații ale serviciilor secrete, pentru care integritatea corporală și viața cetățenilor sunt fleacuri. Pentru a contracara activitatea organizațiilor civice, Președintele moscovit ordonă înființarea unor societăți „civile” paralele, precum la noi, mai anul trecut, apărea un fantomatic sindicat al ONG-urilor condus de colonelul Dogaru, omul oligarhului și securistului Voiculescu. Sunt tolerate și încurajate partide ultra naționaliste precum Partidul 77 Unității Naționale Ruse sau Partidul Marea Rusie (corespondentul României Mari a lui Vadim Tudor), care, cum și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în negru!) și de alte formații ale serviciilor secrete, pentru care integritatea corporală și viața cetățenilor sunt fleacuri. Pentru a contracara activitatea organizațiilor civice, Președintele moscovit ordonă înființarea unor societăți „civile” paralele, precum la noi, mai anul trecut, apărea un fantomatic sindicat al ONG-urilor condus de colonelul Dogaru, omul oligarhului și securistului Voiculescu. Sunt tolerate și încurajate partide ultra naționaliste precum Partidul 77 Unității Naționale Ruse sau Partidul Marea Rusie (corespondentul României Mari a lui Vadim Tudor), care, cum și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
banal, trecut cu vederea, marca începutul unei noi vieți. Te voi iubi, micuțule, se trezi promițându-i. O să-mi răscumpăr greșeala, sincer. O să fii dorit și prețuit. — Ați dori o fotografie? întrebă tânăra. Îi întinse lui Fran un instantaneu neclar, fantomatic. Dar acolo, ca și pe ecran, se zărea conturul limpede al unei mici ființe umane. Fran strânse imaginea la piept. — Bun. Vocea blândă a persoanei de lângă ea spulberă momentul de fericire calmă. Doctorul vă va face testul acum. Fran simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
urmă de glamour, cu un geniu al manipulării educat de mii de ani. Este același spirit care, în artele marțiale, a dus la crearea supremului rafinament al învingerii adversarului fără slobozirea săgeții din arc. De unde vine sentimentul greu de definit, fantomatic, care îl încearcă pe un european în confruntarea cu un japonez? Sau, mai bine zis, ce îi face pe ei atât de altfel, din acest punct de vedere? Desigur, există niște explicații care îți apar imediat drept evidente și care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă. Și, atunci, țipătul privighetorii, sub lună, și o întunecare a verdelui sub dinții colorați în negru... Pentru o clipă, mi se păru că timpul se răsucise, spre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sentimentul inimitabil, indescriptibil, că ea a venit, că îți dă forță, energie și intensitate. Intră, aici, festivalurile văratice, care se țin din mai până în august în toată țara, țipătul ascuțit al greierilor (sumi), care brăzdează liniștea nopții, contemplarea licuricilor, plutind fantomatic deasupra râurilor curate, din ce în ce mai greu de găsit în Japonia modernă, focurile fastuoase de artificii, lansate de cele mai multe ori peste apă, în golfuri luminând insulițele până în depărtare, lanternele aprinse, trimise pe valurile mării noaptea, călăuze pentru sufletele străbunilor morți, cinstiți cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îi garantează succesul, nu exprimă pe deplin complexitatea alarmantă a Japoniei contemporane. Paradoxul enunțat de Oe se menține la un nivel de suprafață, fiindcă, în măsura în care este vorba despre un paradox, el rezidă, în opinia mea, în altceva, anume în caracterul fantomatic al unui Janus Bifrons care, deși pare a-și trage sevele din două direcții, rămâne în ultimă instanță separat de amândouă. Punctul de plecare al micii mele dezbateri este constituit de această interogație asupra naturii celor două fețe amintite. Modelul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
putea mișca numai întrucât fusese stăpânul și zeul Îsau cel puțin așa îl socotiseră umbrele lacome), în lumina sfâșietor de puternică vedea cum petele de culoare ce trebuiau să fie aisberguri, fiorduri, lacuri înghețate, munți troieniți în vălătuci de ninsoare fantomatică și care trebuiau să delimiteze marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai putea ține în lipsa de aer și legănarea încetată de mai mult timp a pornit iarăși, dar acum petele de culoare se desprindeau de ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi fost diferit; piciorul bătrînului ar fi fost imprimat cu modelul companiei Goodyear... Încercînd să-și scoată gîndurile acestea din minte, Jim deschise radioul mașinii. Întotdeauna așteptă cu nerăbdare plimbările de seară prin centrul Shanghai-ului, acest oraș electrizant și fantomatic, mai incitant decît oricare altul din lume. CÎnd ajunseră pe Bubbling Well Road, Își apăsă obrazul de parbriz și se uită la trotuarul de-a lungul căruia se Înșirau cluburi de noapte și case de jocuri de noroc, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ele, luminile de navigație ale avioanelor militare. La vreo trei kilometri spre nord, dincolo de linia movilelor funerare, Jim văzu luminile de pe velatura unui cargou japonez care se Îndrepta spre largul mării, suprastructura lui albă plutind ca un castel peste cîmpurile fantomatice. Un miros putred se ridică dinspre una dintre misionare. Soțul ei ședea lîngă ea pe podea, sprijinindu-se de picioarele doctorului Ransome. Voind să vadă cargoul, Jim se ridică pe acoperișul cabinei șoferului. Șezînd acolo, urmări cargoul alunecînd mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mutaseră spre trupurile transpirate de pe cealaltă parte a gardului de sîrmă. Jim se uită Înapoi spre Lunghua. Întinderea de orezării și canale din jurul lagărului și drumul de Întoarcere la Shanghai, care fuseseră atît de reale văzute prin gard, păreau acum fantomatice și prea luminoase, parte a unui peisaj halucinant. Jim strînse dureros din dinți, hotărînd să lase lagărul În urmă. Își aminti de rezervele de alimente din magaziile din Nantao. Era important să rămînă În fruntea convoiului și, dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră din ranițele lor. Dădură nici un semn că ar vrea să-și Împartă mîncarea cu tinerii soldați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se uite În sus, la dreptunghiul alb. Jim Își scutură mîneca hainei cînd un hamal cu rișcă dădu peste el, cărînd două fete de bar În haine de blană. Fețele lor pudrate erau luminate ca niște măști de o lumină fantomatică. Totuși, capetele chinezilor se Întorceau deja spre alt spectacol. O mulțime de oameni se adunase sub treptele clubului Shanghai. Un grup de marinari americani și englezi ieșiseră prin ușile turnate și stăteau pe prima treaptă de sus, discutînd unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
un teritoriu de altundeva, de dincolo de real, o realitate mereu înscrisă într-o rețea de tensiuni între viață și moarte, vizibil și invizibil, material și imaterial, incarnat și dezincarnat. În fond, este vorba despre raportul dintre materialitatea teatrală și elementul fantomatic. Indisociabilă de aceste luări de poziție în privința statutului realității în teatru, se redeschide și problema actorului. Un actor plasat și el în zona unei duble determinări: animat și inanimat, corp viu și manechin sau marionetă. Un actor situat între imobilitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
revelat de înfruntarea fantomei. Itc "I" Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilortc "Tragedia greacă sau prezența morților și forța amăgirilor" Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vistc " Fantoma, apariția supranaturală și imaginea din vis" În tragedia greacă, apariția fantomatică sau cea de esență divină sunt desemnate printr-unul și același cuvânt: eidolon. Mortul care se întoarce printre cei vii sau zeul care li se arată oamenilor pot fi văzuți pe scenă, dar și în vis. Astfel, în centrul universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
o formă nu are însă nici o importanță: chiar absente din scenă, ca la Euripide, ele sunt prezente în privirea halucinatului încolțit, hăituit de fantome, de nălucirile unui delir care-l împinge din acea clipă spre moarte. Plăsmuirile nebuniei, precum apariția fantomatică sau imaginea din vis, închid în ele o egală prezență a invizibilului și a forțelor sale ambivalente. Ca și fantoma, vedeniile ce bântuie delirul sunt deopotrivă capcană și adevăr. Că fantoma care se arată ori că imaginea din vis au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
ia Dionysos sunt nu numai năluciri, ci și semne ale prezenței efective a zeului. Dionysos este capabil să se ascundă sub chipul unui om, devenind astfel un eidolon, un invizibil realmente prezent, dar e în stare și să plăsmuiască forme fantomatice al căror rol este acela de capcane, de induceri în eroare. Ca, de pildă, acea phasma, acea fantomă golită de substanță cu care îl va păcăli pe Pentheu în timpul distrugerii palatului. Pentheu va porni în urmărirea acestei fantome cu aspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
în filigran, tema vicleniei divinităților, acea viclenie al cărei instrument privilegiat este nălucirea înșelătoare? Aceasta este și tema principală din Elena, piesa lui Euripide, căci la baza întregii tragedii stă fabricarea de către zei a unui dublu al Elenei, un dublu fantomatic ce servește drept ispititoare momeală. În tragedia greacă, statutul Elenei pare de-a dreptul uimitor. Încă din Orestia, Elena este absentă și totodată prezentă. În jurul ei se articulează, în Agamemnon, motivul fantomei, cel al imaginii din vis și cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]