812 matches
-
geantă și o luă spre Sixth Avenue, care o ducea în centru, către apartamentul ei. Capitolul LII Crima era într-adevăr una ciudată. O dublă omucidere în partea părăsită a Roosevelt Island - fâșia aceea îngustă de apartamente, spitaluri și ruine fantomatice din East River. Dat fiind că tramvaiul permite accesul rezidenților nu departe de sediul din Manhattan al Organizației Națiunilor Unite, o mulțime de diplomați și de angajați ai ONU locuiesc chiar acolo. Și tocmai doi dintre acești indivizi, diplomați debutanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fi fost diferit; piciorul bătrînului ar fi fost imprimat cu modelul companiei Goodyear... Încercînd să-și scoată gîndurile acestea din minte, Jim deschise radioul mașinii. Întotdeauna așteptă cu nerăbdare plimbările de seară prin centrul Shanghai-ului, acest oraș electrizant și fantomatic, mai incitant decît oricare altul din lume. CÎnd ajunseră pe Bubbling Well Road, Își apăsă obrazul de parbriz și se uită la trotuarul de-a lungul căruia se Înșirau cluburi de noapte și case de jocuri de noroc, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ele, luminile de navigație ale avioanelor militare. La vreo trei kilometri spre nord, dincolo de linia movilelor funerare, Jim văzu luminile de pe velatura unui cargou japonez care se Îndrepta spre largul mării, suprastructura lui albă plutind ca un castel peste cîmpurile fantomatice. Un miros putred se ridică dinspre una dintre misionare. Soțul ei ședea lîngă ea pe podea, sprijinindu-se de picioarele doctorului Ransome. Voind să vadă cargoul, Jim se ridică pe acoperișul cabinei șoferului. Șezînd acolo, urmări cargoul alunecînd mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mutaseră spre trupurile transpirate de pe cealaltă parte a gardului de sîrmă. Jim se uită Înapoi spre Lunghua. Întinderea de orezării și canale din jurul lagărului și drumul de Întoarcere la Shanghai, care fuseseră atît de reale văzute prin gard, păreau acum fantomatice și prea luminoase, parte a unui peisaj halucinant. Jim strînse dureros din dinți, hotărînd să lase lagărul În urmă. Își aminti de rezervele de alimente din magaziile din Nantao. Era important să rămînă În fruntea convoiului și, dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Cele trei camioane trecuseră podul, și Îl putea vedea pe doctorul Ransome mișcîndu-se printre pacienți cu un copil mic În brațe. Plînsetele acestuia răsunau În lumina orbitoare a soarelui. Sutele de prizonieri ședeau În lumina febrilă, ca figurile din tablourile fantomatice care făceau reclamă spectacolelor chineze de film. Japonezii stăteau pe vine lîngă camioane, mîncînd o pastă de orez fiert pe care o scoseseră din ranițele lor. Dădură nici un semn că ar vrea să-și Împartă mîncarea cu tinerii soldați care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
se uite În sus, la dreptunghiul alb. Jim Își scutură mîneca hainei cînd un hamal cu rișcă dădu peste el, cărînd două fete de bar În haine de blană. Fețele lor pudrate erau luminate ca niște măști de o lumină fantomatică. Totuși, capetele chinezilor se Întorceau deja spre alt spectacol. O mulțime de oameni se adunase sub treptele clubului Shanghai. Un grup de marinari americani și englezi ieșiseră prin ușile turnate și stăteau pe prima treaptă de sus, discutînd unul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
-i zise: — Domingo, mi se pare că domnișorul a înnebunit... Spune niște lucruri foarte ciudate... chestii din cărți..., că nu există... Ce știu eu! Ce e, domnișorule? - îi spuse Domingo, intrând -. Ce-ați pățit? — Ah, Domingo - răspunse Augusto cu glas fantomatic -, n-am ce face: simt o groază nebună să mă culc!... Păi nu vă culcați. — Nu, nu, trebuie neapărat; nu mă pot ține pe picioare. Eu cred că domnișorul trebuie să facă o plimbare după cină. Ați mâncat mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
jaluzele înainte să aprind becul și am clipit de câteva ori în lumină. În drum spre frigider, m-am apropiat de fereastră și mi-am pus mâna la ochi ca să mă uit la casele vecinilor. Luna plină împrăștia o aură fantomatică peste curți, dar nu era aprinsă nici o lumină. Indian Hills dormea liniștit, mi-am spus în sinea mea. M-am îndreptat spre frigider, am deschis ușa și am început să scot tot felul de lucruri. Unul după altul, le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
toți goyii 1. Toți sunt răi. Toți ne urăsc. Luminițe ciudate sclipeau pe asfaltul ud. Între clădirile Întunecate plutea o ceață joasă. Când lumina galbenă a semaforului căzu asupra norilor denși de ceață, le dădu un fel de strălucire palidă, fantomatică. Fima Își spuse: Asta trebuie să fie ceea ce era numit În scrierile mistice „o lucire din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele Însele ar fi venit de acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nucleu. Unde era Atlantida asta, cu aproximație? Dimi Învârti puțin globul luminat și puse cu delicatețe palma albă pe oceanul care strălucea din adâncurile becului electric Între Africa și America de Sud, iar degetele copilului erau și ele iluminate de o aureolă fantomatică: —Pe-aici. Dar n-are importanță. E mai mult În minte. —Spune-mi, Dimi, crezi că mai există ceva după ce murim? — De ce nu? — Crezi că bunicul ne aude acum? Nu prea are ce să audă. Dar poate? —De ce nu? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
este smulsă de pe cap și eu îmi pierd cunoștința. De presupus că numai pentru scurt timp, în măsura în care timpul putea fi măsurat. Ce s-a întâmplat imediat după aceea, cu mine și în jurul meu, se potrivește și se dizolvă în imagini fantomatic voalate, apoi din nou precis conturate: gamela aproape goală a dispărut, la fel și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai târziu ca modele pentru furia lui de a scrie, de pildă prietenul meu Franz Witte, cu care împărțeam un atelier sub supravegherea blândă a lui Pankok; în roman, lui i-a revenit, sub numele de „von Vitlar“, un rol fantomatic. Iar prietenul Geldmacher, despre care are să se mai povestească, s-a preschimbat într-un bucătar specializat în spaghete zăcând bolnav la pat, care, comunist fiind, o venera totodată pe Regina Angliei și, atunci când cânta la flaut, amesteca Internaționala cu God
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
un alt pat sau o altă cameră, o să reușesc să adorm. M-am dus în fosta cameră a lui Rachel. (Știți, camera în care o să stați voi când veniți pentru săptămâna de înfometare.) Am aprins lumina. Camera avea aceeași atmosferă fantomatică pe care o avusese și camera mea și a lui Margaret când mă întorsesem de la Londra. Crea aceeași senzație că nimeni n-a mai dormit acolo de mult. Cu toate că în dulap încă atârnau haine și posterele erau în continuare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pe tema asta. Și în ultima lună de zile n-am văzut prea multă lume, mi-a explicat el disperat să mă țină într-o stare de calm. Sigur suferise o cădere nervoasă, m-am gândit. Devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă gen Howard Hughes. — Am fost plecat la un curs, a continuat el. —A! Bine, deci nu suferise o cădere nervoasă. Nu devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă, gen Howard Hughes. Ar fi trebuit să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Sigur suferise o cădere nervoasă, m-am gândit. Devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă gen Howard Hughes. — Am fost plecat la un curs, a continuat el. —A! Bine, deci nu suferise o cădere nervoasă. Nu devenise o figură sihastră, fantomatică și tenebroasă, gen Howard Hughes. Ar fi trebuit să-mi dau seama. James era mult prea practic ca să se deranjeze cu o cădere nervoasă. Dacă ceva nu putea fi justificat în termeni financiari, atunci James nu era interesat. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de la vremea respectivă, infinit mai Înalte decît cele obținute de filmul mamă. Pe lîngă diferite atrocități și atentate cu glonț la adresa minimului simț cultural, nu amintesc decît unul, petrecut pe la-nceputul filmului: apariția bătrînului satului. În vreme ce la Kurosawa, bătrînul, deși fantomatic ca personaj, reușește să fie Încărcat de forța, poezia și misterul mitului, privit din spate, umbră și semiprofil și Încadrat de zgomotul obsedant sacadat al morii de apă, În mult mai faimosul western, respectivul caracter e pe cît de fals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
putea mișca numai întrucât fusese stăpânul și zeul Îsau cel puțin așa îl socotiseră umbrele lacome), în lumina sfâșietor de puternică vedea cum petele de culoare ce trebuiau să fie aisberguri, fiorduri, lacuri înghețate, munți troieniți în vălătuci de ninsoare fantomatică și care trebuiau să delimiteze marginile, pereții acelui spațiu răpit de umbre, nu se mai putea ține în lipsa de aer și legănarea încetată de mai mult timp a pornit iarăși, dar acum petele de culoare se desprindeau de ce ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
benzi desenate sinistre, ale căror detalii erau cu greu aprobate de părinți; povestiri cu adolescenți din îndepărtata Americă, demni de invidiat, care se adunau în cluburi de detectivi și păreau să trăiască în proximitatea improbabilă a unor castele bântuite, case fantomatice și insule misterioase. Nu mai citisem de ani de zile o asemenea carte. Mama le dăduse pe cele mai multe la tombolele organizate de biserică. Dar m-am gândit că voi găsi cu siguranță câteva pe etajera lui Joan: și nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
gîndea el, cînd apărea amenințătoare ca acum. Pentru că era ultima clădire care supraviețuise din ceea ce fusese cîndva, Înainte de război, o casă Înșiruită; Încă se mai vedeau pe ambele părți cicatricele din pereții care o despărțeau de celelalte case, zig-zagul scărilor, fantomatice acum, și protuberanțele șemineurilor dispărute. Duncan nu-și putea imagina ce anume o ținea În picioare. În timp ce intră Împreună cu domnul Mundy În hol, nu fu În stare să alunge sentimentul că Într-o zi va Închide ușa o idee mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
intrigi de fabrică, de parcă Duncan ar fi fost Încă acasă. — Stanley Hibbert, zicea el, și Muriel și Phil. Ar fi trebuit să le vezi fețele! I-am spus domnișoarei Ogilvy... Duncan recunoștea unele nume, dar oamenii erau pentru el prezențe fantomatice. Urmărea cum se formau cuvintele pe buzele tatălui lor și Înțelegea aluziile din expresiile tatălui, apoi zîmbea și dădea din cap, de parcă el Însuși ar fi fost surd. M-au rugat să-ți trimit salutări, oricum, Își Încheie tatăl discursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și bănci; unele fuseseră devastate În 1940, și nu mai fuseseră reparate de-atunci, altele erau Încă folosite, dar la această oră și, mai cu seamă, sîmbătă seara nu puteai spune În ce stare se află, de fapt; toate arătau fantomatic - și-ți dădeau sentimentul de pămînt sterp, de loc bombardat, unde clădirile fuseseră complet distruse. Dacă străzile din jurul zonei Ludgate Circus erau liniștite, aici păreau total părăsite. Din cînd În cînd, Însă, se auzea jos, sub troturarele sparte, huruitul metroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să Încui. Mi-e dor de Richard tot timpul, dar ăsta e momentul când Îmi lipsește cel mai mult. Încuiatul ușii e sarcina lui; zăvorul mi se pare mult mai puțin sigur tras de mine, iar scârțâitul ferestrelor, mult mai fantomatic. Când Închid obloanele, mă gândesc la ce se va Întâmpla În următoarele zile. De dimineață, Momo Gumeratne va face o plângere scrisă În legătură cu comportamentul lui Christopher Bunce la șeful ei direct, Rod Task. Task va trimite plângerea la Resurse Umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o arteră rezidențială liniștită, situată la mai puțin de trei sute de metri vest de piața centrală. Un indicator al biroului imobiliar străpungea pătratul de iarbă Îngălbenită de lîngă piscina goală. Neocupată Încă de cînd fusese construită, casa avea un aer fantomatic În prospețimea ei care pălea treptat, bîntuită de ființele umane care nu-i locuiseră niciodată Încăperile, dar Își lăsaseră amprentele acolo ca niște pete cețoase pe un film foto expus la lumină. — E impunătoare, am remarcat În timp ce coboram din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mlăștinos, ca din senin. Numele său este Codrul lui Wistman. Habar n-am cine a fost Wistman - dacă a fost vreun proprietar de demult sau dacă denumirea derivă din vechiul cuvânt dialectal din Devonshire wisht, care Înseamnă melancolic și straniu, fantomatic; și care stă la baza uneia dintre cele mai vestite povestiri ale lui Conan Doyle, „Câinele din Baskerville“. Ea n-ar fi apărut niciodată dacă n-ar fi existat legenda, mult mai veche, a câinilor Wisht din Dartmoor. Codrul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
-l treacă. Atunci când au părăsit localul, noaptea îmbrăcase orașul în haina umedă a unei pâcle dese și tulburi. Ceața groasă transformă peisajul nocturn într-o autentică scenă de film noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și dispar fantomatic în beznă. Trec pe lângă o biserică tocmai când răsună una, două, trei, zece bătăi de clopot. Într-un ecou îndepărtat, mai mult sau mai puțin sincronizat, se aud clopotele și celorlalte biserici din oraș. Când trebuie să te prezinți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]