666 matches
-
din „fruitscape.com“, care se lansează pe piață acum. Președintele o să vină să discutăm despre emisiunea de acțiuni. E o glumă de-a lui. Doamne Dumnezeule, Încă nu am găsit un animator pentru ziua lui Emily. Am Încercat deja cu favoriții consacrați: Roger Rainbow, Clovnul Zee-Zee și Katie Cupcake care face niște trucuri uimitoare cu bomboane Smarties și o pompă de aer. Toți au de onorat obligații deja planificate În Monaco sau Las Vegas sau trebuie să participe la petrecerea organizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atunci „speciile Întrupate de el poartă marca proprie a epocii În care ele trăiesc”2. Exemplele nu prididesc să apară Începând din veacul al XVI-lea, purtând nume dintre cele mai ciudate, greu de tradus. Iată-i pe grațioșii efeminați, favoriții lui Henri al III-lea: les mignons. Delicați, plini de eleganță, gentili, un Epernon (Jean Louis de Nogaret de la Valette, duce d’Epernon) sau amiralul de Joyeuse sau Jacques de Lévis, conte de Livarot, pe care istoriile Îl pomenesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu cuvânt - „micii stăpâni”, iar În codul saloanelor - „sclivisiți”). Cine are răgaz poate citi cu folos o mulțime de cărți, parte traduse și În română, spre a Înțelege mai bine complicata Întrețesere de sentimente, gesturi, vorbe dintre un suveran și favoriții săi, relația de tulbure dependență dintre aceștia: de la Memoriile lui Saint-Simon sau ale cardinalului de Retz la Caracterele lui La Bruyère ori la Un precursor al dandysmului de Barbey d’Aurevilly. Dar mai ales câteva studii docte despre acest „dandysm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
țărmuri, iar o dovadă că, În firea umană, viciile, dar și virtuțile trec dincolo de țări și de timp ar putea fi și următoarele fraze decupate de Jean d’Ormesson din La Bruyère. Descriindu-l pe mareșalul de Villeroy, unul dintre favoriții nevolnici ai Regelui Soare, La Bruyère Îi dedică În Caracterele sale un Întreg capitol, Despre meritul personal: „Vanitatea l-a făcut om distins prin manierele și cultura lui, l-a ridicat mai presus de el Însuși, l-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
rase, ale Apusului.” Chiar dacă nu strălucește prin stil și chiar dacă observațiile nu sunt neapărat originale, rândurile lui Brummell spun multe. Observațiile respective ar putea fi continuate de un studiu serios și aduse „la zi”. Ce anume au semnificat barba, mustața, favoriții de-a lungul secolului XX În Europa? Au fost ele vreodată un Însemn al noilor dandy? Dacă aceștia mai există (așa cum unii susțin), atunci cu siguranță că mustățile În furculiță, stil Daly, și bărbile (ample, neîngrijite sau, dimpotrivă, tunse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ar intra În formația condamnată la umilință. Deodată Însă, fără ca pe gazon sau În afara lui să se Întâmple ceva anume - accidentări, schimbări providențiale de jucători, fenomene meteorologice sau intervenții ale arbitrului -, Începe să se aleagă praful de marșul triumfal al favoriților. Împotriva cursului jocului, ei primesc un gol care, În tribune, strârnește zâmbete condescendente: mare prostie au făcut desculții ăia, numai bine că i-au supărat pe-ai noștri, care or să le mai dea patru, ca să-i Învețe minte! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mustangi de odinioară. Așezat pe o masă din scânduri de brad lipită de perete și legănându-și picioarele lungi, a trăncănit cu servitorii (ceea ce eu nu se cuvenea să fac și nici nu știam cum) - cu un valet bătrân cu favoriți, pe care nu-l văzusem niciodată până atunci și chicotind cu o fetișcană de la bucătărie, În timp ce eu remarcam abia atunci ceafa ei goală și ochii Îndrăzneți. După ce Iuri și-a terminat cea de-a treia convorbire interurbană (am observat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vreo „carte de identitate“ diabolică, căci În acest caz un iad birocratic nesățios Încerca să-l Înghită pe petiționar și acesta putea să-și piardă mințile În timp ce dosarul lui creștea, devenind tot mai voluminos În birourile consulilor și polițiștilor cu favoriți ca niște șobolani. S-a spus că dokumenti sunt placenta rusului. Liga Națiunilor a dotat emigranții care și-au pierdut cetățenia rusă cu un așa-numit pașaport „Nansen“, un document de calitate inferioară de o culoare verde bolnăvicioasă. Deținătorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
-a dispărut totul? De unde-a apărut totul? Spre deosebire de mine, care n-aveam nici măcar o urmă de răspuns, bărbatul de pe capră își găsea el singur răspuns la toate întrebările, știa tot. Om masiv, cu mustăți lungi care se vărsau în mari favoriți creți, ușor încărunțiți, îmi inspira și încredere, și spaimă. Dar spaima era mai puțin agresivă decât curiozitatea. Avansam alunecând încet. — Cât e ceasul? Iată-mi și vocea, pentru prima dată. Răgușită la cât și înfundată la ceasul. De un’ să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
amândoi, spre deosebire de cei trei copii, semănau cu un general și-o generăleasă în lupte de hărțuială. Ea cu capul mic și ridat, însă pe decolteu cu splendida carnație de camelie a femeilor din familie, iar el cu față stacojie și favoriți albi. — Să-i spun fiului dumitale, vrei să zici, eu l-am născut, dar, de moștenit, te-a moștenit numai pe dumneata. Pe mine m-au moștenit ceilalți doi - și doamna îi învălui cu privirea pe Marioara, cu năsucul ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un corp gol pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse. Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ce veniseră după război, cînd era ucenic de ospătar la Baltimore, despre bucurii și necazuri de demult, despre fapte și Întîmplări uitate, povestea, furat de amintiri neșterse, despre americani dispăruți - americanii de odinioară, necunoscuți, dispăruți, morți, despre chipurile Împodobite cu favoriți, estompate și fără grai, ale americanilor de seamă, care, pentru mine, erau mai necunoscute decît Egiptul, mai Îndepărtate decît ținuturile tătarilor, mai ciudate și mai obsedante decît Japonia sau decît chipurile șterse ale primilor faraoni care au Înălțat piramidele - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care au Înălțat piramidele - și pe care el Îi văzuse, Îi auzise, Îi Întîlnise, Îi cunoscuse În plenitudinea avîntului pasiunii și gloriei tinereții sale: chipurile dispărute, fără grai, uitate de vreme ale lui Buchanan, Johnson, Douglas, Blaine - chipurile Împodobite cu favoriți, estompate, mîndre, Înstrăinate de vreme ale lui Garfield, Arthur, Harrison și Hayes. — Ei, Doamne! spuse el - și glasul Îi răsuna În noapte ca un clopot. Ei, Doamne! i-am cunoscut pe toți Încă de pe vremea lui James Buchanan, căci eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vremea tatălui meu, sînge din sîngele tatălui meu, viață din viața lui, toți fuseseră oameni adevărați, reali și vii, plini de pasiunea, puterea și trăirile tinereții tatălui meu. Iar pentru mine erau niște americani dispăruți: chipurile lor grave, Încadrate de favoriți, se amestecau, se suprapuneau, pluteau laolaltă În adîncurile marine ale unui trecut imposibil de atins, de măsurat și de pătruns, ca orașul Îngropat Persepolis. Și toți erau dispăruți. Căci cine a fost Garfield cel sacrificat și cine l-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pășind pe străzile vieții? Cine ar putea crede că pașii săi au răsunat cîndva pe un trotuar pustiu? Cine a auzit glasul firesc și cunoscut al lui Chester Arthur? Și unde era Harrison? Unde era Hayes? Care din ei purta favoriți și care purta barbetă? Cum să-i deosebești? Nu dispăruseră? În urechile lor și În ale noastre, răsună vuietul mulțimilor uitate, În mintea lor sînt Întipărite mii de imagini ale timpului trecut și deodată, prin fața ochilor lor gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noi sîntem ai tăi pentru totdeauna... și că există aici ceva ce nu vom ține minte niciodată... că există aici ceva ce nu vom uita niciodată! Oare Garfield, Harrison și Hayes au fost vreodată tineri? Ori s-au născut cu favoriți bogați, barbete și gulere răsfrînte și au rostit cu voce gravă, Încă din brațele mamelor lor, fraze Înălțătoare și goale de oameni politici clarvăzători? E imposibil. Oare n-au fost și ei tineri În anii ’30, ’40, ’50? Oare n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca sclavă pe domeniul moșierului fioros din conacul de la marginea pădurii. Noua sclavă cu zulufi blonzi, atât de nefirești pentru emisfera respectivă, reușea în cele din urmă să evadeze, după ce acceptase să fie violată de trei ori de vechilul cu favoriți imenși al moșiei - însă doar din pure rațiuni comerciale. Fără să-și dea seama, evadase în coloana sonoră de la Clona, unde vocea ei aurie, cu influențe șiite, asigura succesul de casă al serialului aproape infinit. Ulterior, a fost distribuită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
simple. Eram prin clasa a II-a sau a III-a de liceu, cred. Sau, poate, chiar a I-a? În sfârșit, n-are prea mare importanță. Un proaspăt absolvent a tipărit o plachetă de versuri. Avea părul negru, lins, favoriți, purta o haină de piele și nu arăta deloc ca un romantic, visător și ușor bolnav, cum mi se părea, în acea vreme, că trebuie să fie poeții. Foarte sigur de sine, cu un ghiul de aur pe deget, arăta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
impetuoase. Îl priveam cum strângea cu mâna stângă dârlogii, cum își îndemna calul cu pintenii și parcă auzeam zgomot de trupe care se retrăgeau, intimidate de acei artileriști cu pantaloni albaștri și cizme lucitoare, trimiși în luptă de bătrânul cu favoriți albi, din medalionul de deasupra, căruia tata îi zicea Franz Iozef. Habar n-aveam că totul se întîmplase într-o istorie diferită de cea în care ne găseam pe la 1930, când studiam eu tabloul, copleșit de încîntare, și că tata
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
totală suferită de francezi și bavarezi, prin pierderea Bavariei și a întregului ținut aflat între Palatinatul de sus și Rhin. De obicei nu se aduce vorba despre temerarii care au pierit, nu se vorbește decît de cei care au fost favoriții Fortunei. E la fel cum se întîmplă în cazul viselor și profețiilor; dintre o mie care au fost false, nu ne reamintim decît pe acelea, foarte puține, care s-au îndeplinit. Conchid deci, că un popor riscă mult cu un
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și i-o strânse cu căldură. Apoi, îl invită la masa lui. - De când vă aștept! exclamă patetic, aproape teatral. E a cincea oară când vin special aici, ca să vă întîlnesc. Era un bărbat fără vârstă, pistruiat, pe jumătate chel, cu favoriții de culoarea cuprului, contrastând cu paloarea blondă a părului. - Dacă v-aș spune că vă cunosc, că știu foarte bine cine sunteți, n-o să mă credeți. Așa că nu spun nimic... Dar cum și eu sunt probabil condamnat să ajung centenar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
carbonizate, alături de câteva timide ramuri verzi. - Dar cum de l-au lăsat așa? întrebă turburat. Cum de nu l-au smuls și n-au plantat un altul? Colomban izbucni într-un râs scurt, ironic, și începu să-și frece nervos favoriții. - Deocamdată, municipiul îl consideră și pe el, stejarul vreau să spun, îl consideră monument istoric. Sean Bran n-a devenit popular, dar povestea asta, povestea stejarului trăsnit exact în ziua când împlinea 100 de ani, s-a aflat peste tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
castrat obținea garantat un loc. — În afară de a fi iuți la minte, băieții trebuie să aibă și o înfățișare plăcută, zice Fann Sora cea Mare. Cei mai deștepți și mai frumoși vor avea o șansă să supraviețuiască sau chiar să devină favoriți. O întreb de ce nu Curtea angajează băieți obișnuiți. — E pentru a garanta faptul că Împăratul e singurul care plantează sămânță, îmi explică ea. Sistemul a fost moștenit de la dinastia Ming. Împăratul Ming avea nouăzeci de mii de eunuci. Ei alcătuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
între Algazy și Grummer sau Ismaïl și Turnavitu există coduri relaționale precise ce degenerează în final în agresiuni mortale. Descrierile fizice sunt esențiale în prezentarea personajelor, existența lor fiind concentrată în liniile brute ale unui aspect redus la esențial ("ochi, favoriți și rochie", precum Ismaïl), însă specificul lor rezidă în calitatea de imagine deformată dinamică a bidimensionalității lor. În acest sens, Cotadi e unul dintre cele mai bine conturate personaje: "Cotadi este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
trilogiile romancierului rus mistic Dmitri Sergheevici Merejkovski și operele scriitorului francez antisemit și ultranaționalist Michel Barrès, amândoi în vogă pe atunci, mai ales cel de-al doilea. I-a evitat pe Balzac și Flaubert în mare măsură, deoarece nu erau favoriții lui Michel. Când Marguerite cerea să fie incluși și ei, Michel ceda cel puțin în ceea ce-l privește pe Flaubert, care era citit cu voce tare. Pe Gide îl urma din rațiuni proprii și a fost mult mai influențată de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]