235,852 matches
-
reglementată prin contracte. Nu știu să fi încheiat vreun contract de publicitate cu editura dlui Albastru, în urma căruia să i se facă "reclamă". Hotărât lucru, logica dlui Matei Albastru este una defectuoasă. Domnia-sa încurcă punctele de vedere într-un fel care pe Mihai Ralea l-ar fi dus la anumite rele concluzii. La capătul celor șapte pagini dactilo, poetul ne avertizează că de nu-i vom tipări replica, după "curgerea timpului legal" (care-o fi acesta), o va face publică
Drept la replică? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14827_a_16152]
-
Cristian Crăciun s-a adaptat unor ipostaze scenice noi, iar Cătălin Caracaș aduce elemente de caracter bine portretizate în cazul vânzătorului. Pe de altă parte, trebuie remarcat, casa de discuri "Electrecord" rămâne, la noi, una dintre puținele instituții de acest fel, instituție atașată cauzei susținerii valorilor de substanțialitate ale culturii muzicale naționale. Pe această direcție, în seria "Muzica contemporană românească", o recentă producție discografică în variantă CD este dedicată ciclului integral al celor patru Simfonii de Cornel Țăranu. Ne este revelată
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
ne disperă. Întorcîndu-ne la blaturi: ele colorau campionatul. Umpleau culisele de freamăt. Dezlănțuiau pasiuni în emisiunile de sport din fiecare duminică noaptea. Alimentau presa cu știri despre telefoane, bani, aranjamente, întîlniri de taină. Dar acum? Nimica nimicuța, Dinamo joacă la fel ca Bacăul. Și Bacăul ca Dinamo. Steaua ia bătaie acasă de la AEK Timișoara. Cum care AEK? Cum care Timișoara? O echipă mixtă, făcută din cîștigătorii fără glorie ai primei serii din B și perdanții glorioși ai seriei a doua, retrogradați
Fotbal fără blaturi by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14836_a_16161]
-
al cărui temperament, zurbagiu și exploziv, se completează de minune cu morga nu lipsită de bonomie a lui Anthony Hopkins. La proiecția de presă a filmului, cei prezenți au primit, ca de obicei, cîteva pagini cu "note de producție", un fel de caiet-program sau pliant publicitar, un material util, în principiu, oricărui ziarist. Acolo am citit, despre Chris Rock: "În comedia neagră Nurse Betty a jucat alături de Morgan Freeman, rolul unui cuplu de ucigași care încearcă să ucidă o femeie martoră
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
de la Cannes 2000"! De unde și pînă unde? Nu numai că n-a cîștigat Palme d'or, dar n-a cîștigat absolut nimic! Am văzut Sora Betty la Cannes, în 2000, și am regretat, atunci, că n-a încăput, în nici un fel, în palmares! Palme d'or i-a revenit, în 2000, lui Dancer in the Dark, al lui Lars von Trier. O informație eronată, de un asemenea calibru, într-un caiet de presă, e descalificantă. Singura explicație posibilă ar fi faptul
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
celebru - Jorge Luis Borges -, împrejurare în care acest "cel mai important cititor al epocii noastre" l-a învățat și pe el să citească. Întâlnirea sa cu Borges este un capitol fascinant, nu numai al istoriei sale personale, ci, într-un fel, al însăși istoriei literaturii recente. Reproducem mai jos interviul pe care Alberto Manguel l-a acordat lui Carlos Vaz Marques pentru bimensualul portughez "Jornal de Letras, Artes e Ideias" din 22 mai-11 iunie 2002. Întrebare: Preferați să vă prezentăm ca
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Ambele. Fiecare cititor este un individ și fiecare cititor citește în cadrul comunității cititorilor. De exemplu, nu putem citi Don Quijote într-un mod individual. Suntem înconjurați de Istoria lui Quijote. Î.: A citi Don Quijote într-o stare de inocență, fără nici un fel de împărtășire de la alte lecturi care s-au făcut, ar fi oarecum ca povestea copilului sălbatic: o pătrundere într-o lume încărcată de coduri fără nici un fel de referință? R.: Cred că da. E ca acele experiențe care se făceau
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
lui Quijote. Î.: A citi Don Quijote într-o stare de inocență, fără nici un fel de împărtășire de la alte lecturi care s-au făcut, ar fi oarecum ca povestea copilului sălbatic: o pătrundere într-o lume încărcată de coduri fără nici un fel de referință? R.: Cred că da. E ca acele experiențe care se făceau în secolul al XVIII-lea pentru a se descoperi care era limba originară. Împăratul Frederic al II-lea, de pildă, a pus ca doi copii să fie
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
un loc pustiu unde nimeni să nu le vorbească, spre a se descoperi care era limba originară. Copiii au murit. Cred că un cititor care s-ar confrunta fără nici o influență cu un text, ar muri și el, într-un fel. Oricum, experiența e imposibilă. Nu suntem niciodată inocenți. Nu există cititor virgin. Î.: Se învață cititul - așa cum se învață scrisul - o dată cu fiecare nouă lectură? R.: Cred că da. Fiecare text, într-un fel, îi propune cititorului o aventură nouă. Cititorul
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
text, ar muri și el, într-un fel. Oricum, experiența e imposibilă. Nu suntem niciodată inocenți. Nu există cititor virgin. Î.: Se învață cititul - așa cum se învață scrisul - o dată cu fiecare nouă lectură? R.: Cred că da. Fiecare text, într-un fel, îi propune cititorului o aventură nouă. Cititorul trebuie să decidă cum va parcurge acea carte nouă. Asta depinde nu numai de cartea însăși, nu numai de faptul că e vorba de un roman de Eça de Queirós sau de John
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
ceva asemănător în introducerea la Don Quijote. Spune că are într-o asemenea măsură mania hârtiilor încât, dacă vede o hârtie pe jos, trebuie s-o ia și s-o citească. Cunoaștem și noi impulsul ăsta. Cred că este, într-un fel, unul dintre impulsurile care definesc ființa umană. Cred că suntem - ca ființe omenești - niște animale care descifrează universul. Cred că - în calitate de ființe omenești - avem conștiința că universul cere să fie dezvăluit. Iar noi, prin lectură (lectura cuvintelor, dar și lectura
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
cum se combină între ele diferitele părți, cum era ales un anumit cuvânt și, de asemenea, ca să facă asocieri cu alte texte. Avea o memorie colosală. Î.: Fărâmițând textul pe care tocmai îl citeați, căuta alte texte care, într-un fel, îi făceau ecou. Treceați de la o carte la alta în jocul acesta? R.: Permanent. Mai mult chiar: uneori, nici nu avea nevoie de altă carte, deoarece o cunoștea pe dinafară. Făcea, deci, un soi de "colaj" de texte prin care
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
distrusă. Pot astfel să recuperez, prin literatură, o anume noțiune despre cum era această țară magnifică, acum în ruine. Î.: Acolo v-ați născut, astăzi trăiți în Franța și aveți naționalitatea canadiană. Viața dumneavoastră personală este, și ea, într-un fel, un veritabil Babel. Asta a influențat modul dumneavoastră de a citi? R.: Cred că suntem toți, într-un fel, cosmopoliți. Noțiunea de a avea o naționalitate impusă de un pașaport mi se pare absurdă. Am avut norocul să găsesc o
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
Î.: Acolo v-ați născut, astăzi trăiți în Franța și aveți naționalitatea canadiană. Viața dumneavoastră personală este, și ea, într-un fel, un veritabil Babel. Asta a influențat modul dumneavoastră de a citi? R.: Cred că suntem toți, într-un fel, cosmopoliți. Noțiunea de a avea o naționalitate impusă de un pașaport mi se pare absurdă. Am avut norocul să găsesc o țară căreia am vrut să-i aparțin, Canada. Î.: De ce? Ce v-a făcut să doriți a fi canadian
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
care pot să fiu un cetățean și, ca cetățean, să am un rol activ în modul cum este condusă. Chiar dacă nu locuiesc acolo permanent. Dar niciodată nu aș putea fi portughez, francez sau german, pentru că sunt naționalități care, într-un fel, pretind - cum spunea Euripide - să-ți fi vărsat sângele pentru ele. Î.: E adevărat că v-ați stabilit în Franța pentru că acolo ați găsit spațiul de care aveați nevoie ca să adăpostiți toate cărțile pe care le-ați adunat de-a
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
o bibliotecă în acel moment când reflecția, calmul, posibilitatea de a accede la memoria conjunctă devine mai evidentă. Îmi pun întrebări în jurul ideii de bibliotecă și al acestei organizări a universului. Sper ca în această carte să găsesc, într-un fel, răspunsuri. Î.: Am vorbit despre plăcerea lecturii. N-am vorbit de pericolele care - spun unii - amenință lectura. Sunteți pesimist sau optimist în legătură cu viitorul lecturii? R.: Sunt optimist. Cred că o carte este un obiect care poate fi periculos. Lectura e
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
înseamnă că devine conștientă de existența ei, deși formal s-a "autoreprezentat". Atunci când nu poți distinge între bit și byte îți poți închipui calculatorul mai mult decât este: o aglomerare de "relee" cu două stări posibile, conectate într-un anume fel și acționate după o anumită secvență numită program. În esență ceva extrem de banal care ajunge la performanță numai datorită cantității (miliarde de celule) și vitezei mari de lucru. De pildă, atunci când s-a aflat că Deep Blue a reușit în
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
după ce s-a înfundat cu o pîine de casă, aruncată de un puști de pe margine; de la acea zi, botezată în film "", începe totul. De la acea zi, un om care toată viața n-a făcut nimic, decît să se distreze în felul lui, egoist și cinic, începe să se schimbe și să-și schimbe și viața; omul descoperă că cel mai euforizant "drog natural" posibil e să faci bine cuiva! Filmul sugerează că în scenariul oricărei vieți există o posibilă "zi a
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
care crede că iubitul ei e mort, dar el trăiește, un cîine fioros care omoară un copil, o tînără care face dragoste cu tatăl adoptiv, personaje care fug de ele însele, pe o insulă a uitării și a alinării... Un fel de telenovelă de autor și de artă! Obsesii, vise, coșmaruri, luxuriant, torid, prolix... Ideea leit-motiv e că există un punct în care, aflîndu-te, poți să schimbi întreaga poveste, întreaga viață. În stilul lui, Medem vorbește tot despre "ziua Raței moarte
Ziua Raței moarte by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14805_a_16130]
-
peste mult timp, cîteva din spectacolele-lectură se vor transforma în spectacole în toată regula. Marcel Iureș a obținut deja cîteva finanțări importante. Restul depinde doar de regizori, de trupele pe care și le vor alege, de multe, multe altele, de felul în care au decodificat șansa de a-i avea aproape pe Marcel Iureș, Alexandru Dabija, Valeria Seciu și alții. În orice caz, Teatrul Act va fi, din nou, în centrul lucrurilor majore din spațiul românesc, își va defini alte dimensiuni
Generozitatea artistului de cursă lungă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14829_a_16154]
-
plînge că sînt țintele unui uriaș bombardament mediatic. Nu e cazul; cei mai mulți au griji mai apăsătoare, care îi fac să se întrebe nu ce vor face mîine, ci cum se pot descurca azi. Eternizarea acestui prezent al cîrpelilor de tot felul provoacă o tot mai vădită indiferență față de informație acelora dintre moi cărora buzunarul gol le dă, zi de zi, una și aceeași știre esențială. Chiar și o parte însemnată a celor care în '90 cumpărau ziarele cu sacoșa nu-și
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
Constantin Țoiu IV În călătoriile cu metroul în perimetrul central, dacă ai de mers multe stații într-unul din vagoanele verzi ce nu se deschid automat, trebuind să ridici în sus cu putere un fel de clănțău, nu te plictisești deloc... După ce în primele zile îmi trecu aiureala specifică trecerii bruște dintr-un mediu în-tr-altul, încep să observ cu stupefacție - acesta-i cuvântul - că pe pereții vagonului nu sunt scrise reclame ci poezii în toată
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14850_a_16175]
-
formatului, corpului de literă ori a unor detalii tipografice), Ș. Cioculescu se desfăta (e cuvîntul lui) mînuind exemplare excepționale, cum ar fi o ediție a Istoriilor lui Herodot din 1645, sau ofta după dicționarul latin-francez al lui Quicherat. Chiar și felul lui de a citi căpătase, în anii din urmă, proprietăți remarcabile. Se poate spune că Ș. Cioculescu citea cu creionul în mînă, după ce în prealabil își vîra nasul lung și ascuțit între file. Nasul funcționa ca un coupe-papier dotat cu
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
bibliograf. Marin Sorescu l-a numit odată pe Ș. Cioculescu "un vestigiu prețios din vremea criticii normale". Vremea cu pricina era aceea interbelică. Normală, doar în raport cu vremea comunistă. Ș. Cioculescu a fost mereu adversarul obscurantismelor ideologice, al extremismelor de orice fel. El i-a botezat batjocoritor pe fanii lui Nae Ionescu "trăiriști". Tot el l-a taxat de "sufletist" pe C. Stere, cînd, părăsind P.N.Ț.-ul, acesta a declarat că-i rămîne cu sufletul alături (azi cuvîntul a ajuns să
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
a detaliului de civilizație, a reconstrucției, a îmbrăcării scheletului, o rețetă sigură de atragere a cititorului. Doar că stilul Feliciei Mihali e cu totul opus romanțării și astfel se naște un hibrid literar, o istorie romanțată care își devorează prin felul în care e scrisă premiza. Pentru că amănuntele sînt mai degrabă întîmplătoare și reconstrucția pare stîngace, nu e nimic pitoresc în aceste cetăți rivale înșirate de-a lungul unui rîu. Numele personajelor sînt ciudate și se amestecă între ele, viața nu
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]