2,317 matches
-
Acasa > Poeme > Dragoste > MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ Autor: Manuela Cerasela Jerlăianu Publicat în: Ediția nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Mai strigă-mă o clipă Mă voi întoarce astăzi să sparg în felinare A lacrimii secundă din focul unui vis Să pot lăsa iubirii o ultimă suflare Să înflorească-n toamna cu muguri de cais. Că iată-n corbi stau aștri ca lacrimile sorții, Ca un torent de nouri scăldați în ape vechi
MAI STRIGĂ-MĂ O CLIPĂ de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362898_a_364227]
-
doua zi ce-ai făcut azi. Iar eu răbdătoare îți fac jocul, pentru încă cred că undeva în acel templu de liniște profundă se mai bate tempoul unei fărâme de iubire. Acolo slab în străfundul inimii tale mai pâlpâie un felinar care să mă conducă spre tine. Spre noi... Așa , zi de zi te rog din licărirea unei scurte priviri să te deschizi că petalele unei flori și să lași acea scânteie slabă de lumină să dea foc felinarului și inimii
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
pâlpâie un felinar care să mă conducă spre tine. Spre noi... Așa , zi de zi te rog din licărirea unei scurte priviri să te deschizi că petalele unei flori și să lași acea scânteie slabă de lumină să dea foc felinarului și inimii tale ca să înceapă să pompeze imagini, gânduri, priviri,sentimente prin fiecare vena. Să se aprindă în tine viața din nou. Să fi flacăra care topește ploaia din jurul meu. Dar nu!... Iar,... că o otravă ce se răspândește rapid
NO ORDINARY LOVE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362913_a_364242]
-
ascuțite, făcându-l pe om să-și scape cuțitul și lanterna din mâini și să se întoarcă rapid, tremurând, lângă tovarășul său: -- Bă!!! N-am văzut în viața mea așa ceva! -- Ce-i Nea Fane? -- Ce animal poate avea ochii cât felinarele și să trăiască în apă? -- Un somn uriaș? -- Ești prost de cap? Peștii n-au ochii cât felinarele! Poate balenele, da’ n-ai să vezi tu balene în Mureș! -- Ai văzut bine? -- Nu-s de ieri de azi, ce naiba? I-
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
tremurând, lângă tovarășul său: -- Bă!!! N-am văzut în viața mea așa ceva! -- Ce-i Nea Fane? -- Ce animal poate avea ochii cât felinarele și să trăiască în apă? -- Un somn uriaș? -- Ești prost de cap? Peștii n-au ochii cât felinarele! Poate balenele, da’ n-ai să vezi tu balene în Mureș! -- Ai văzut bine? -- Nu-s de ieri de azi, ce naiba? I-am văzut cum te văd pe tine! Mi-a înghițit cuțitul de Rambo și lanterna mea norocoasă. -- O
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
Lupu Publicat în: Ediția nr. 1077 din 12 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Ninge peste Cișmigiu; Înserare - Umbre rare. La ruinele Cetății pași de vrajă sună stins. Pe ponton Zăpada-și licărește jarul neatins. Ninge peste Cișmigiu; Noapte - Albe șoapte. Felinarele se-mbracă în paiete de cleștar. Luna-și crește plină unda Peste lacul deghizat în patinoar. Ninge peste Cișmigiu; Dimineață - Flori de gheață. Pe copacii desfrunziți crugul iernii troienește. Peste poduri și statui, Soarele păienjeniș de lumină aurește. Ninge peste
NINGE PESTE CIŞMIGIU de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1077 din 12 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363285_a_364614]
-
din mine / Țipă, se revoltă, apoi se împacă cu toate / Precum o cadână / În fața pruncilor noi de mătase. / În zorii mahmuri ca poetul alcoolic, / În capod negru și un strop de Aqua Guerlain / Sufletul meu se furișează / Prin orașul cu felinarele / Stinse de un lampagiu nevăzut.” (În papuci noi). În acest caz, e preferabil să spui: „Plec de acasă, / Evadez / Pe când tu dormi fericit / În patul cu baldachinul ciuruit de molii.” (În papuci noi). E uimitor cum autoarea reușește să construiască
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
dimineți. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc MAGIA IERNII Pe zarea sidefie, văzduhul a nins, Magia iernii să se strecoare în vis. Iar cer de stele se oglindește-n ape, S-aprindă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă ideile aprinse Și scântei să lase în slovele scrise. Privirea îngheață pe geamul de cleștar, Când lacrimi îmi topesc sufletul de
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
printre alți pelerini sosiți acolo de Pesah, și unde nu fu deranjat de nimeni chiar dacă atrăgea atenția prin zdrențele cu care era îmbrăcat. Înainte de lăsarea serii, se ridică și porni către Templu privind atent în jurul său. O patrulă romană având felinare se apropia însă din lungul străzii și Baraba se abătu în lateral pe o stradă paralelă. Curând după aceasta, ajunse la destinație fără alte incidente. După puțin timp cât dură așteptarea, se întâlni cu un slujitor al lui Caiafa care
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
aceasta, ajunse la destinație fără alte incidente. După puțin timp cât dură așteptarea, se întâlni cu un slujitor al lui Caiafa care avea cu el doi asini pe care erau așezați niște desagi. Sluga îi întinse un căpăstru și un felinar apoi îi spuse: -Ține, iar dacă ne vom întâlni pe drum cu vre-o patrulă romană și te întreabă de unde venim, eu voi spune că vin de la cariera de piatră unde am dus de mâncare oamenilor de acolo și suntem
AL OPTULEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362254_a_363583]
-
Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamnă târzie... Aseară... am zărit umbra pașilor tăi pe alei, Erau aceiași cu care mă obișnuisem demult. Și rătăceau.... Rătăceau în desișul propriilor umbre, undeva, prin mine. Și totuși... Nici un felinar care să-mi amintească de prezența ta, acolo, sub el.... Nici o paloare de muzică să-mi răsfețe auzul, Cu vocea ta inconfundabilă, gravă, baritonală... Doar o toamnă târzie încă mai respiră, prin frunzele ei ruginii, Bătând dincolo de cuvintele nerostite ale
TOAMNĂ TÂRZIE... de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362372_a_363701]
-
ocupă niciodată acum scriu un sms pe care n-am să-l trimit fiindcă e cu neputința să fiu văzut eu care semăn cu o bancă ruptă lângă niciun loc liber la terasele pe care le iubești tu noaptea cu felinarele cât povestea Andromedei dar cu umbrelele exagerat de mari abia acum îți trimit un sms în care nu am scris nimic ... Citește mai mult spre Argosacum 40 de minute am vrut să-ți dau smsmă gândeam la tine în timp ce beam
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
de lângă minecare nu s-ar ocupă niciodatăacum scriu un sms pe care n-am să-l trimitfiindcă e cu neputința să fiu văzut eucare semăn cu o bancă ruptă lângă niciun loc liberla terasele pe care le iubești tu noapteacu felinarele cât povestea Andromedeidar cu umbrelele exagerat de mariabia acum îți trimit un sms în care nu am scris nimic... XIII. , de Criști Iordache , publicat în Ediția nr. 211 din 30 iulie 2011. 2006 - 2008: Articole-social, cultural - Săptămânalul Impact - Dâmbovița 2007
CRISTI IORDACHE [Corola-blog/BlogPost/360947_a_362276]
-
mică, El mare, De sus priveam lumea eu mică, ea mare... Întunericul era mai departe, mai cald, Lumea, copacii și luna se legănau la fiecare pas. Mă înălța spre cer, până la stele, Încă mai simt cum, ușor, desprindeam câteva stele, felinare ce luminau pașii, amprente lăsate, în urma trecerii noastre... Și acum mă înalță în zbor, în cer, printre stele, în visele mele, zâmbește, lumina-mi privește, chiar dacă eu sunt aici, El e acolo, undeva, în cer, printre stele, icoană, candelă vie
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ador sunetul ploii, Mirosul ei umed și cald, Ascuns de noaptea fără de stele, Cambrat pe sufletu-mi fad... Ador ritmul din streșini, Numărând clipele arbitrar... Și calmul din gânduri hoinare, Criptat în lumini de felinar. Ador șoaptele frunzelor Când ploaia le sărută pasional... Ador răcoarea nopților, Compun adiacentul singular... Blue Mireille, 05.06.2014 Referință Bibliografică: Ador / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ADOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360952_a_362281]
-
vine din solul mustind de legende, de cântece pe coarda a subțire, de snoave și de liliac înflorit, stropit cu triluri de ciocârlii și cu vin de mărgăritare al Olteniei. Născut în comuna Ghioroiu de pe Olteț, unde licuricii umblă cu felinarele în mâini și privighetorile cântă ziua în amiaza mare de te vrăjesc, Omul acesta vine în lumea culturii cu toată dragostea de cântec a strămoșilor lui, cu istețimea fiului Pepelei, cu harul de a măiestri versul și de a-l
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
fluturi albi coboară Flori de argint pe pământ, Copacii goi îi înfășoară Într-un alb și străveziu veșmânt. Bătrânul ger când pipa-și aprinde Pufăie chiciură pe-obraji și gene Iar noaptea sub bolți de gheață se-ntinde Și-aprinde felinarele devreme. Natura lucitoare, albă Stă-n neclintire, fără glas Cerul murmură...Florile dalbe... Iar în zăpadă nici un pas. Timpul încet picură-n sloiuri Luna pe oglinda nopții patinează Umbre lungi plutesc în roiuri Iar linistea, natura o veghează Referință Bibliografică
NOAPTE ALBĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364276_a_365605]
-
cântec de azi, nu-i nimic, renaște alt cântec, proaspăt, încărcat cu energia altui țipăt. Dar dacă se pierd cântecele lui Gică Petrescu, pierderea este ireparabilă. Odată cu dispariția ultimului lampagiu al mahalalelor a venit în locul său romanticul ce-a ținut felinarele bulevardelor și cârciumelor aprinse până la sfârșitul veacului. Era Gică Petrescu! El a rechemat atâtea iubiri, a trezit nostalgii, fiori, suspine, doruri de chef, uitarea din pahar, venită pe caii distracției! Ce atmosferă boemă țesea din cântece de petrecere romanțe, tangouri
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]
-
ca au cunoscut zborul, mirajul și prăbușirea... „treptat cuvintele s-au stins/ prin gări, în spitale,/ pe fronturi, în războaie./ dar, dar... au mai rămas amintiri/ și umbrele lor/ în inimi/ în cânturi,/ în povești, în balade și doine,/ mici felinare/ în zboruri de fluturi,/ petale de lotus, priviri de copil,/ gânduri-poeme/ în muguri de floare, în raze de soare...” (La început - Cuvântul). Aș completa cu: „nimic nu moare, totul se transformă”. Plecând de la această expresie, valabilă, acceptabilă, ajung la o
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
doare.. Și-n zilele-nghetate, și albe, ale vietii colind duios să-mi fii, pe geana dimineții. Să-mi fii lumină lină, lumina argintata într-o cernita noapte, de smoala-ntunecata. Și când lumini și umbre vor dănțui agale un felinar să-mi fii, strop de lumina-n cale. Să-mi fii și val de mare, care săruta țărmul când mă îmbrățișează prăpastia și vântul. Și-n clipă când pe umeri marea-mi cântă cu dor Un munte să-mi fii
SA-MI FII... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368531_a_369860]
-
și hai să ne uităm împreună peste romanul vieții tale! M-am executat cât de repede am putut și m-am prăvălit pe scaunul tapițat, indicat de funcționarul securității statului.Tot el, fire generoasă cum era, mi-a băgat sub felinare dosarul care mă privea și mi-a cerut scurt: Ia citește, găgăuță! Puteam să-l refuz, când el m-a rugat așa de frumos? Am deschis dosarul și pe prima pagină era o fotografie cu un text scris de mână
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
o minicăsuță suspendată deasupra porții, construită după modelul caselor din zonă, din piatră, ieșită în afară, cu geamuri prevăzute cu gratii de lemn forjat. Pe partea exterioară are două sfere de scoici marine. În timpul reginei deasupra porții se afla un felinar cu becuri în formă de lumânări de ceară pentru a lumina calea celor care se întorceau târziu la castel. Trecând de poartă ai impresia că te afli într-o împărăție a lumii vegetale. Umblând pe alei poți privi arbori și
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
uitam mereu la lună și te așteptam să vii, ce mai seri pline de vise care s-au topit în timp, cu regrete, pânsu-mi-se și de zeii din olimp, erau serile stelare ce-ncercau să ne adune, sub lumini de felinare, tu crăiasă, eu un june, aveam dragostea în inimi și vorbeam mereu șoptit, eram bântuiți de patimi, ca orice îndrăgostit. pasărea iubirii noastre spânzurat-a fost de vânt, a căzut în zări albastre și-a rămas doar în cuvânt. te
PASĂREA IUBIRII NOASTRE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367893_a_369222]
-
tăcerea! Noapte, nu-ți lăsa tăcerea Și nici umbra să ascundă Frumusețea, mângâierea, Gândul bun purtat de undă! Nu fi scoica ce pitește Armonia -n miezul său! Participă sufletește La ce-i scris de Dumnezeu! Fă din raza de-ntuneric Felinar în ochi iubit, Plimbă dorul cel puternic Și iubirea-n infinit! Referință Bibliografică: Noapte, nu-ți lăsa tăcerea! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1553, Anul V, 02 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virginia Vini
NOAPTE, NU-ȚI LĂSA TĂCEREA! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368001_a_369330]
-
și contradictoriu realism liric, hrănit de scepticism, deziluzie și de o tristă circumspecție. Un lirism salubru și dramatic, ce evocă o realitate plată și insalubră („eram condamnat la dezamăgire”): 40 sunt un orb și el e un orb, doar un felinar stă în locul crucii, tocmai s-a întors lumea de la cerșit lepădându-se fiecare de el însuși, tot cartierul e orb și strada e spartă, de orbirea deșertăciunii. Peste tot, ne întâmpină o rece distanțare, înăbușirea oricărui sentimentalism, ironia și autironia
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]