997 matches
-
trebuie să fie prezente continuu, așadar în orice ipostază a obiectului corelativ operației temporale. Ar avea sens următoarele cupluri operațional-obiectuale: permanență-substanță, succesiune-cauzalitate, simultaneitate-comunitate. Al doilea termen nu indică o categorie din grupa celor ale relației, ci un tip de constituire fenomenală, care trebuie luat numai împreună cu operația (temporală) corespunzătoare. Ipostaza fenomenală ultimă a constituirii după scenariul kantian pare a fi natura, care păstrează în structura sa constitutivă cele trei cupluri operațional-obiectuale. Tocmai de aceea natura se află, cumva, de la bun început
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectului corelativ operației temporale. Ar avea sens următoarele cupluri operațional-obiectuale: permanență-substanță, succesiune-cauzalitate, simultaneitate-comunitate. Al doilea termen nu indică o categorie din grupa celor ale relației, ci un tip de constituire fenomenală, care trebuie luat numai împreună cu operația (temporală) corespunzătoare. Ipostaza fenomenală ultimă a constituirii după scenariul kantian pare a fi natura, care păstrează în structura sa constitutivă cele trei cupluri operațional-obiectuale. Tocmai de aceea natura se află, cumva, de la bun început, adică în structura oricărei constituiri fenomenale. Așa cum se află în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
operația (temporală) corespunzătoare. Ipostaza fenomenală ultimă a constituirii după scenariul kantian pare a fi natura, care păstrează în structura sa constitutivă cele trei cupluri operațional-obiectuale. Tocmai de aceea natura se află, cumva, de la bun început, adică în structura oricărei constituiri fenomenale. Așa cum se află în orice intuiție empirică, în măsura în care aceasta dă seamă de un fenomen, nu doar operația intuiției empirice care îi corespunde acestuia, ci, totodată, un șir de operații: determinarea temporală schematic-imaginativă, determinarea generală de timp căreia îi corespunde constituirea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Așa cum se află în orice intuiție empirică, în măsura în care aceasta dă seamă de un fenomen, nu doar operația intuiției empirice care îi corespunde acestuia, ci, totodată, un șir de operații: determinarea temporală schematic-imaginativă, determinarea generală de timp căreia îi corespunde constituirea fenomenală a naturii, adică apercepția originară ca determinare temporală prin intelect. De o parte, așadar, natura, care cuprinde totalitatea fenomenelor constituite, iar de cealaltă, posibilitatea experienței, ca o totalitate de operații prin care sunt constituite fenomenele, fiecare în parte, precum și totalitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
generală, de fapt, ca apercepție originară, temeiul unității unei intuiții empirice cu o categorie potrivită și al unității categoriei cu un obiect posibil al ei. Observăm că timpul, luat doar într-un sens operațional, stabilește, totuși, două direcții în constituirea fenomenală: a) una este a "existenței" și merge de la obiectul empiric, constituit fenomenal ca "această existență" (existența nu poate fi decât fenomenală, potrivit lui Kant, nu noumenală), către existența sa schematică, care îi întărește existența empirică (propriu-zis obiectuală), ajungând la existența sa
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiect posibil al ei. Observăm că timpul, luat doar într-un sens operațional, stabilește, totuși, două direcții în constituirea fenomenală: a) una este a "existenței" și merge de la obiectul empiric, constituit fenomenal ca "această existență" (existența nu poate fi decât fenomenală, potrivit lui Kant, nu noumenală), către existența sa schematică, care îi întărește existența empirică (propriu-zis obiectuală), ajungând la existența sa ca element (parte) a naturii, ca o existență determinată, adică la un fenomen propriu-zis, care a trecut prin toate fazele constituirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a se nărui vreo condiție a posibilității sale. Acest sens operațional al timpului vizează mai degrabă implicarea sa constitutiv-fenomenală, adică obiectuală. Timpul poate fi luat însă și în sens obiectual, fiindcă el se află, cu rost constitutiv, în fiecare ipostază fenomenală. El este, de fapt, ca atare, obiectul empiric, în măsura în care acesta nu poate fi decât în timp; deși el nu este "acest obiect empiric". Este, apoi, obiectul în existența empirică determinată mai general, schematic, în felul acesta obiectul căpătând accent temporal
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
accent temporal (fiind, altfel spus, și mai mult timp decât în faza anterioară; fiind mai mult timp în sensul că era timp, iar o desăvârșire a condiției sale înseamnă, desigur, un spor al corespondenței dintre existența și esența sa, exclusiv fenomenală). Și este, în final, obiectul ca fenomen în natură: existență determinată. Aceste două sensuri nu pot fi discriminate radical decât printr-o analiză care mizează pe un "produs" abstract, care cu bună voie lasă la o parte unul dintre cele
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca fenomen în natură: existență determinată. Aceste două sensuri nu pot fi discriminate radical decât printr-o analiză care mizează pe un "produs" abstract, care cu bună voie lasă la o parte unul dintre cele două aspecte (condiții) ale constituirii fenomenale: operația sau corelatul său obiectual. În contextul de față este însă important faptul că, în ciuda acestui pericol, cele două sensuri ale timpului operațional și obiectual au fost suficient discriminate; în ceea ce privește prezența lor în construcția lui Kant. Totuși, trebuie făcută observația
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
De ce? Tocmai pentru că el pare a fi mai problematic, din perspectiva unui demers interesat de condițiile de posibilitate ale fenomenului și ale cunoștinței. Poate chiar pentru motivul că este vorba despre două rânduri de obiecte: cel reprezentat de ipostazele propriu-zis fenomenale ale "obiectului" și cel propriu cunoștinței. Dar în structura ambelor deși, din sub exigența unei "deducții transcendentale" discriminarea aceasta strictă nu funcționează nu poate lipsi operația constitutivă, aceea care în-ființează. În plus, timpul este cel care prelucrează totul, adică își
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discriminarea aceasta strictă nu funcționează nu poate lipsi operația constitutivă, aceea care în-ființează. În plus, timpul este cel care prelucrează totul, adică își dă ipostaze operaționale și se încarcă de sensuri "ontologice", obiectuale. Până la urmă, timpul face cu putință constituirea fenomenală și forma de judecată sintetică a priori a cunoștinței veritabile. De aici sensul judicativ al deducției transcendentale kantiene, în genere, al demersului "analitic" despre principiile intelectului pur. Mai sus precizam ideea despre unitatea șirului de operații de constituire fenomenală și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirea fenomenală și forma de judecată sintetică a priori a cunoștinței veritabile. De aici sensul judicativ al deducției transcendentale kantiene, în genere, al demersului "analitic" despre principiile intelectului pur. Mai sus precizam ideea despre unitatea șirului de operații de constituire fenomenală și a șirului de ipostaze obiectuale pe care aceste operații le determină. Ajungeam, în final, la apercepția originară, ca operație cuprinzătoare a acestui tip de constituire și la natură, drept corelat obiectual al său. Încă este vorba aici despre simplă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
categorii ale modalității: posibilitate, existență, necesitate. Totuși, obiectul este presupus ca fiind constituit; exercițiul acestor limitări prin reguli care vizează aplicarea empirică a celor trei categorii nu ar fi posibil fără "obiect". Dar cele trei postulate nu adaugă nimic constituirii fenomenale? Sunt ele simple "explicitări", exerciții analitice asupra unor concepte? Desigur, nu; este vorba mai degrabă despre ceea ce am putea numi exercițiu transcendental, adică unul de lămurire a condițiilor de posibilitate a fenomenului și cunoștinței veritabile. Nu doar că adaugă ceva
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ele simple "explicitări", exerciții analitice asupra unor concepte? Desigur, nu; este vorba mai degrabă despre ceea ce am putea numi exercițiu transcendental, adică unul de lămurire a condițiilor de posibilitate a fenomenului și cunoștinței veritabile. Nu doar că adaugă ceva constituirii fenomenale, dar o desăvârșește pe aceasta, fiindcă îi indică tocmai tipurile de constituire fenomenală care sunt cu putință: cea corespunzătoare doar obiectului posibil, cea proprie obiectului existent și, în final, cea potrivită obiectului necesar. Bineînțeles, de fiecare dată sunt precizate și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
degrabă despre ceea ce am putea numi exercițiu transcendental, adică unul de lămurire a condițiilor de posibilitate a fenomenului și cunoștinței veritabile. Nu doar că adaugă ceva constituirii fenomenale, dar o desăvârșește pe aceasta, fiindcă îi indică tocmai tipurile de constituire fenomenală care sunt cu putință: cea corespunzătoare doar obiectului posibil, cea proprie obiectului existent și, în final, cea potrivită obiectului necesar. Bineînțeles, de fiecare dată sunt precizate și condiționările operaționale, dar nu prin operații directe, cât prin structuri operaționale aflate în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosoful găsește de cuviință să precizeze operațiile sau structurile operaționale constitutive. Accentul obiectual al demersului "analitic" kantian, din partea ultimă a Analiticii transcendentale, este o consecință a unui dezechilibru pe care filosoful l-a acceptat anterior, în favoarea aspectului operațional al constituirii fenomenale. Dar cred că mai există o miză, oarecum metateoretică, dar cu o anumită semnificație propriu-zis "critică", pentru acest accent: este vorba despre "respingerea idealismului" și formularea unei "teoreme" prin care Kant reafirmă dualitatea operațional-obiectuală a oricărui tip de constituire fenomenală
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenale. Dar cred că mai există o miză, oarecum metateoretică, dar cu o anumită semnificație propriu-zis "critică", pentru acest accent: este vorba despre "respingerea idealismului" și formularea unei "teoreme" prin care Kant reafirmă dualitatea operațional-obiectuală a oricărui tip de constituire fenomenală (fenomen ca atare și cunoștință): "Conștiința simplă, dar determinată empiric, a propriei mele existențe dovedește existența obiectelor exterioare mie în spațiu."141 O formulă de o circularitate aproape vicioasă, dacă este luată în afara contextul kantian; o formulă cu totul firească
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Conștiința simplă, dar determinată empiric, a propriei mele existențe dovedește existența obiectelor exterioare mie în spațiu."141 O formulă de o circularitate aproape vicioasă, dacă este luată în afara contextul kantian; o formulă cu totul firească și semnificativă din perspectiva constituirii fenomenale proiectate de Kant în Analitică. Pe de o parte, "conștiința simplă" este; dar ea este numai determinată empiric; tocmai această determinare (empirică) în virtutea căreia conștiința este reprezintă dovada neîndoielnică a existenței obiectelor exterioare. Nu interesează aici, în prea mare măsură
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rânduri de fapte, separate de noi în mod obișnuit: operațiile unei conștiințe și "obiectele" constituite de aceasta. Evident, unitatea în cauză are un sens temporal direct. De altfel, în construcția dovezii acestei teoreme, Kant formulează enunțuri clare privind temporalitatea unității fenomenale a celor două aspecte ale constituirii fenomenului și cunoștinței: în context, a "conștiinței simple", dar determinate empiric, și a lucrurilor exterioare, care sunt "exterioare" numai pentru că este acea conștiință (simplă ...), adică față de ea, în măsura în care participă, și ea și "obiectul exterior
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aspecte ale constituirii fenomenului și cunoștinței: în context, a "conștiinței simple", dar determinate empiric, și a lucrurilor exterioare, care sunt "exterioare" numai pentru că este acea conștiință (simplă ...), adică față de ea, în măsura în care participă, și ea și "obiectul exterior", la aceași unitate fenomenală, adică la aceeași structură temporală a constituirii fenomenale.142 În aceasta regăsim sensurile judicative ale discursului. Este vorba despre o veritabilă reducție a tuturor elementelor fenomenale ale fenomenului ca atare și ale cunoștinței veritabile (în forma judecății sintetice a priori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a "conștiinței simple", dar determinate empiric, și a lucrurilor exterioare, care sunt "exterioare" numai pentru că este acea conștiință (simplă ...), adică față de ea, în măsura în care participă, și ea și "obiectul exterior", la aceași unitate fenomenală, adică la aceeași structură temporală a constituirii fenomenale.142 În aceasta regăsim sensurile judicative ale discursului. Este vorba despre o veritabilă reducție a tuturor elementelor fenomenale ale fenomenului ca atare și ale cunoștinței veritabile (în forma judecății sintetice a priori) la timp. Prin aceasta, încadrarea judicativ-constitutivă a demersului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
simplă ...), adică față de ea, în măsura în care participă, și ea și "obiectul exterior", la aceași unitate fenomenală, adică la aceeași structură temporală a constituirii fenomenale.142 În aceasta regăsim sensurile judicative ale discursului. Este vorba despre o veritabilă reducție a tuturor elementelor fenomenale ale fenomenului ca atare și ale cunoștinței veritabile (în forma judecății sintetice a priori) la timp. Prin aceasta, încadrarea judicativ-constitutivă a demersului de tipul analiticii transcendentale devine clară. Discuția despre teorema mai sus enunțată, care face referire clară la conștiință
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unitatea de constituire operațional-obiectuală ca singurul fapt valabil atunci când avem de-a face cu fenomenul și cunoștința veritabilă. Un principiu al analiticii nenumit astfel de Kant, dar evident dacă acceptăm considerarea judicativă a analiticii transcendentale este cel care invalidează constituirea fenomenală (chiar și a cunoștinței veritabile) prin absența timpului. Nici o categorie pură a intelectului, spune Kant, nu poate avea mai mult decât o semnificație transcendentală; nu și o folosire transcendentală, ci doar una empirică; dar aceasta din urmă nu este posibilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștient", dar pe care tocmai o cercetare de natură "critică", susține Kant, i le poate prescrie. Intelectul tinde către obiectele ca atare, am putea spune, numai că el nu-și poate depăși domeniul de aplicație empirică, în actul de constituire fenomenală, datorită funcțiilor pe care le au categoriile, adică formele sale pure. El o poate face, însă cu riscul de a crea aparență. Totuși, susține filosoful, noumenul are un rost: delimitează spațiul de aplicabilitate al sensibilității; el trebuie, cumva, gândit, dar
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru că timpul nu-l afectează, nu timporizează în cazul său, având astfel un potențial non-judicativ. Kant îl acceptă însă pe temeiuri judicative, dar nu îi poate refuza accesul la un sens non-judicativ, care rămâne însă o simplă cale de constituire fenomenală plină de promisiuni. Iată un paradox: noumen-ul are potențial de constituire fenomenală. Desigur, dacă îl scoatem din registrul "negativo-pozitiv" în care l-a așezat Kant și încercăm să-i valorificăm acest potențial tocmai pe temeiul absenței timpului în sensul precizat
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]