721 matches
-
este tot un soi de fideist Atunci, eu zic că ar trebui: să se dea la o parte cel cu bărbuță de țap de la clubul minerilor sau să se afunde și el într-o mină întunecată, să stea și el ferecat de ape, zile și nopți și pe urmă să vorbească în pildele lui zălude!... Apăi, nu știu ce gânduri l-or fi scurmat pe Daniel Mărăcinescu, fiindcă, de la o vreme, a început a da drumul la vorbe fără socoată, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înaripați, cu vulturi și alte forme zoomorfe, ședeau în umbra chiparoșilor de Sinai. Claritatea, simplitatea și unitatea copleșitoare de exprimare a acestui landșaft oriental nu putea fi decât undeva în Țara Sfântă... Undeva în Ierusalim! Poate că din întâmplare fusese ferecat, aproximativ, într-un sector de oraș, unde trăiau nu numai israeliți, nu numai creștini, ci și mahomedani... Semiluna aurită care lucea uneori într-un vârf ca de minaret nu era o nedemnă părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aurită care lucea uneori într-un vârf ca de minaret nu era o nedemnă părere!... Atunci, cu un năvalnic sentiment de admirație față de sine însuși, Vladimir își autodecretă, în mintea lui încinsă de gânduri, meritatul titlu de Pelerin. Tot mai ferecat în nemișcare, Pelerinul adormi, în același spațiu, dintre lespezi și stele de marmură, istovit de revelația care îl învăluise fierbinte cu forța unei gigantice explozii nucleare. Visă că, hăituit fiind de niște aprigi vânători ai septentrionului, se pitula într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acestei făpturi, ce obținu în luminiș înțelesul de femeie foarte tânără, cu brațe rotunde, cu profil de vioară și cu un gât atât de prelung, cum numai girafele îl pot avea. De la umeri până sub bărbie, grumazul delicat îi era ferecat în cercuri de aramă strălucitoare, clădite fără număr, unul peste altul, încât capul îi părea a fi proțăpit pe un teanc instabil de discuri roșcate de metal. Cu veșmântul ei dintr-un văl străveziu, ca o aripă de libelulă, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au izvodit cândva o rostire astfel de concis alcătuită, încât împărtășește, cu iscusință de pravilă și cu viers de descântec, nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit și cuviincios, protestă în tonurile aceluiași tors de felină: Tată, oare bine faci punând strămoșeasca noastră pravilă la îndemâna străinului de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
masiv ca un fronton de fortăreață, se deplasa cu totul spre tribuna de onoare și cu cât distanța se micșora, solul dedesubt începu să trepideze, tot mai tare și mai tare, la fel ca podina de gheață a unui fluviu ferecat de ger, care e asaltat de presiunea apelor de primăvară. Impresia acestei înaintări în monolit asupra privitorilor era cutremurătoare, chiar dacă se știa că totul nu e decât un pașnic exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acești meșteșugari să-și răsplătească domnul prin „meșterșugul” lor. „ Acum, te-aș ruga să citești măcar începutul acestui izvod de veșmintele și odoarele Bisericii Domnești de pe Poartă, întocmit la 23 noiembrie 1741 (7250).” Iaca ce scrie, părinte: „O Evanghelie sârbească, ferecată peste tot cu argint. Altă Evanghelie sârbească, care a fost ferecată cu 5 tăblițe de argint și dederă seama părinții că argintul l-au luat un protopop Necolai...1 sicriaș de argint, în care au fost moaștele Sfeti Pandelimon și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
aș ruga să citești măcar începutul acestui izvod de veșmintele și odoarele Bisericii Domnești de pe Poartă, întocmit la 23 noiembrie 1741 (7250).” Iaca ce scrie, părinte: „O Evanghelie sârbească, ferecată peste tot cu argint. Altă Evanghelie sârbească, care a fost ferecată cu 5 tăblițe de argint și dederă seama părinții că argintul l-au luat un protopop Necolai...1 sicriaș de argint, în care au fost moaștele Sfeti Pandelimon și le-au luat mitropolitul Anton, când s-au dus la moscali
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
-l tăiasem. Când bătea vântul, făceau aceleași plecăciuni țepene și caraghioase și scoteau aceleași scâncete care, amestecate, formau un vuiet stins. Ceea ce auzisem noi, așadar... Ne-am apropiat. Chiar la marginea pădurii, am dat de o altă colibă. Intrarea era ferecată de o ușă de fier ruginită. Am bătut în ea, am strigat, dar nu ne-a răspuns nimeni. Pânzele de păianjen ce acoperiseră ușa păreau, dealtfel, să arate că de multă vreme nu umblase nimeni pe acolo. Puțin mai departe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ziua următoare, cu o revărsare de scuze din partea directorului, și În duplicat, adică, manuscrisă și cu litere de tipar de mărimea paisprezece și În chenar. Abia când ziarul apăru pe piață directorul Îndrăzni să iasă din buncărul În care se ferecase din momentul În care citise scrisoarea amenințătoare. Și era Încă atât de speriat că refuză să publice studiul grafologic pe care i-l Înmânase personal un important specialist În materie. Ajunge că m-am băgat În bucluc cu semnătura morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
aburul cald care urca de la pământul domesticit în ghivece. A sunat telefonul și am intrat. — Elsa, tu ești? Nici un răspuns. — Elsa... Apoi, în adâncul receptorului o răsuflare gri pe care o recunosc. Imediat cum am intrat, am strâns-o, am ferecat-o în îmbrățișarea mea. Respira agățată de mine. Am rămas așa nu știu câtă vreme, nemișcați și strânși unul într-altul. — Mi-a fost frică. — De ce? Că n-o să mai vii... Tremura lângă gâtul meu. Mi-am vârât nasul în cărarea întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lunecând printre buzele întredeschise, lăsa să se vadă uzura și bătrânețea, Rieux simți cum i se urcă un nod în gât. Numai după asemenea slăbiciuni putea Rieux să-și dea seama cât era de obosit. Sensibilitatea îi scăpa de sub control. Ferecată în cea mai mare parte a timpului, împietrită și uscată, ea izbucnea din când în când și îl lăsa pradă unor emoții pe care el nu mai era stăpân. Singura lui apărare era de a se refugia în această împietrire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Duca, donatorii și ajutătorii de mai târziu. O cruce din anul 1592 care a făcut parte din patrimoniul Cetățuiei nu se știe de cine a fost luată și unde a fost dusă. Era cea mai veche cruce din lemn sculptat, ferecată în argint, cu următoarea inscripție pe mâner, în slavonă: ,, Această cruce a fost făcută de Teofan Mitropolitul Sucevei, în anul 7100 (1592) luna iulie 25”. Voievodul Constantin Cehan Mihail Racoviță a donat Cetățuiei o evanghelie în limba greacă, tipărită la
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Această cruce a fost făcută de Teofan Mitropolitul Sucevei, în anul 7100 (1592) luna iulie 25”. Voievodul Constantin Cehan Mihail Racoviță a donat Cetățuiei o evanghelie în limba greacă, tipărită la Veneția în anul 1737 și pe care el a ferecat-o în argint. Pe ambele coperți de jur - împrejur, în relief, are inscripția în limba greacă: ,,Credinciosul rob al lui Dumnezeu, Constantin Cehan Racoviță Voievod, domn și stăpânitor al întregii Moldovlahii dă această evanghelie mănăstirii de pe Deal numită Cetățuia. Și
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
catifea cu aplicații metalice. Lucrări manuscris, una din 1794 și alta din 1875, Sfânta Evanghelie au coperți din catifea, cu ferecătură din argint aurit și argintat. Altă Sfântă Evanghelie, lucrare manuscris din secolul al XIX-lea, are caractere chirilice, este ferecată în argint, la cele patru colțuri sunt evangheliștii, iar în centru Învierea Domnului. Alte lucrări manuscris sunt: un Acatist al Maicii Domnului, în chirilică, din secolul al XIX-lea, un Ceaslov din secolul al XIX-lea, un Catehism în limba
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
vrea să vă ajut, dar nu e posibil, totuși Cipriano Algor consideră că ar trebui să exprime o parte din gândurile care-i trecuseră prin minte în timpul tăcerii ce urmase spuselor lui Marçal, nu gândurile intime, pe care le ține ferecate în seiful pateticului său orgoliu de bătrân, ci gândurile care, într-un fel sau altul, sunt comune tuturora în această casă, că le mărturisesc sau nu, și care se rezumă în câteva cuvinte, ce ne așteaptă mâine. Și spuse, E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar, din pricina lui Găsit, am început să vin în fiecare zi, dimineața, înainte să merg la magazin, și după-amiaza, după ce-mi termin treaba. Părea că mai avea ceva de adăugat, dar buzele i se strânseră de parcă le-ar fi ferecat calea cuvintelor, Nu veți ieși de acolo, ordonau, dar ele se adunară, își uniră puterile, iar pudoarea nu reuși decât s-o facă pe Isaura să-și plece capul, transformându-i vocea într-un murmur, Într-o noapte am dormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
sub burta ei. Pilonii masivi care-o susțineau se repliară încet în compartimentele lor metalice. Un șoc surd traversă pasarela, confirmând ceea ce ordinatorul imprimase pe console. ― Suporturi retractate, anunță Ripley. Închid blindajele. Plăci groase de metal glisară pe șinele lor, ferecând habitaclele trenurilor de aterizare. ― Gata, declară Ash. ― Bine! Ripley. Kane nu-i aici; intri în joc. Propulsează-ne! Ea împinse un levier dublu pe consola "execului". Mugetul deveni asurzitor în exteriorul monstrului de metal. Ușor înclinat spre înalt, nava își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai stridentă, și mai motivată decât prima dată. Prin navă toate ușile blindate se închiseră imediat, prezervând la maxim etanșeitatea navei, începând cu secțiunea unde se găsea breșa. Parker și Ripley ar fi trebuit să se adăpostească în spatele unei uși ferecate... Din nefericire, cea care îi separa de vestibulul sasului era blocată de unul din containerele de metan. Vârtejul de aer continua s-o aspire spre sas în timp ce ea se străduia să se opună. Nu avea la dispoziție decât cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
miri că duc sicriul mamei? DE ZIUA TA , FEMEIE Eu nu te‐ am zămislit din coasta mea cea stângă, nici n‐ am suflat pe tine să‐ ți dăruiesc trăire, din bâlciurile vieții nu te‐ am plătit ca sclavă, să te ferec la gleznă cu lanțul căsniciei. 71 La ceasul de fierbinte primăvară‐n noi în baba oarba‐a dragostei căutarăm să așezăm în stânga și în dreapta fiecărui ce ne lipsea s‐ ajungem femeie și bărbat. Eu nu te‐ am zămislit din coasta
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
încă de la primul Congres al Educației Politice și Culturii Socialiste, din iunie 1976, festivalul „Cântarea României“ pe județ. Mai era și membru permanent în Comisia Națională de organizarea a Festivalului. Până să rupă plutonul de revoluționari lanțul cu care era ferecată poarta, Burtăncureanu a și apărut în ușa vilei. Era cu răposatul epicop Valerian și cu o parte din corul catedralei (bașii și baritonii) după el. Prozatorul ținea cu mâinile amândouă vergeaua unui drapel tricolor, cu ciucuri. Era marele steag cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a tale frumuseți; Căci pentru care altă minune decât tine Mi-aș risipi o vieață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpănind, Cu pieritorul sunet al lor să te cuprind, În lanțuri de imagini duiosul vis să-l ferec, Să-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. ......................................... Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din orișice durere îți face o podoabă, Și când răsai-nainte-mi ca marmura de clară, Când ochiul tău cel mândru străluce în afară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor vieți anonime intrate deja în circuitul legendelor homerice. Deși ele nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nume și pe deasupra mai era bărbat. A găsit că se potrivește ca sonoritate la fel de bine și odraslei ei de sex feminin. Antoniu Îi spune Însă Plăcințica. Nu poate să o strige pe nume. E un nume pe care l-a ferecat În suflet pentru totdeauna. Și dacă tot i se pare că ea este o alcătire irezistibilă de lapte, miere, făină și scorțișoară, ca un aluat de plăcintă, i-a spus Plăcințica. -De ce a murit? Nu te-ai dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
aproape zece pagini de literatură. Acum, nici el nu-și explică de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A deschis ușa prin care aerul a năvălit aducând cu sine un miros de cocleală și, și-a dat seama că bătrânul nu mai respiră. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]