12,837 matches
-
un capăt la altul. Cel mai tare are de suferit relația cu Ionel, iubitul, viitorul soț. Mihai Călin pare cumva că încearcă în Ionel o delimitare de zvîcul desuet al partenerei sale directe, preferînd să construiască un personaj linear, lucid, ferindu-se de stridențele de pe celălalt talger al balanței. În aceste condiții, povestea de iubire - mărul discordiei - alunecă în derizoriu, dacă nu în disproporționat. Grav mi se pare alt lucru. Nu neapărat faptul că Take, Ianke și Cadîr de la Național nu
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
orbitor sînt prezentate de bătrînul anticar, din amara perspectivă a experienței, într-o lumină descurajantă: independent de efectul măsurabil asupra marii istorii, aceste atitudini eroice compromit ireparabil ființa intimă. Masculinul e, pînă la capăt(ul vieții), intransigent: pentru a ne feri de eroismul dezumanizant, ne vom supune normelor și ne vom arăta aristocratic de sensibili în ratare. Un proiect existențial în linii mai fine nu e de imaginat... Profesorul Felix Munrau din Assisi pustiu, cealaltă povestire din micul volum, este împins
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
cu trăznete care izbucnește îi strecoară în vis, o dată cu amintirea copilăriei, ideea unei nevoi acute de contact cu umanitatea. Jonathan cel care se întoarce, plimbîndu-se cu entuziasm copilăresc prin bălți, acasă este un bărbat singur care nu se va mai feri de oameni. Ingeniozitatea lui Süskind în a individualiza, prin detalii surprinzătoare, perspective alternative asupra realității fascinează și la această carte. Cei care au iubit Parfumul vor avea ocazia să întîlnească, aici, un personaj mult mai domestic și deloc abominabil, dar
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
jocul cu textul... Tocmai jocul cu textele e cel care comandă demersul... Însă, în același timp, nu-mi interzic nimic. Folosesc și procedee aproape oulipiene, jocuri pure ale formelor textuale, însă nu e nimic strict aici, nici dogmatic... Nu mă feresc însă nici să construiesc psihologia unui personaj, o focalizare internă asupra psihologiei unui personaj... Ne putem juca, într-adevăr, cu toate acestea. Vă puteți considera, așadar, în fond, un postmodern... Nu prea știu... Ar trebui să ne înțelegem asupra unei
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
gulerul cămășii lui Eminescu ivindu-se o ploșniță. Cu toții rămăseseră panicați. Dar Eminescu, brusc înseninat, cînd descoperi faptul, calm, în chip firesc, "făcu vînt cu degetul insectei de pe guler pe covorul persan al odăii... După o scurtă înmărmurire toți se feriră apoi ca în fața unei primejdii, a unei molime. Cu privirile lui leneșe, poetul păru a înțelege scena; panica tuturor îi trezi o bucurie interioară, ce-l ridică peste situație. Se înclină ușor, își luă rămas bun și plecă". Romancierul îl
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
care se explică totul și nimic. Nudul întors pe dos, poză a sălilor de disecții, nici nu a spus de altfel vreodată ceva, cuiva. Goliciunea-i violentă e un viol pe întuneric al explicației. Tocmai de o atare experiență se ferește dr. Cristian Andrei. Și e cât se poate de prevenit în această privință, după o fulminantă carieră de consilier în probleme de sexologie și viață sentimentală la unul dintre posturile private de radio. Merită insistat asupra trecerii pe care o
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
unei probleme intime. Pe acest drum al inițierii autorul se slujește constant, dar totodată discret de terminologia și studiile sale academice. O soluție ideală de discurs! Nici bibliografie în exces (însă mereu promptă), nici familiarisme fără conținut. Nici nu se ferește să spună lucrurilor pe nume, nici nu insistă transportat de propria îndrăzneală. Probabil că tocmai atâta mobilitate - a sfatului care încetează să mai fie simplă rețetă - va fi inspirat atâta încredere tinerilor - cărora cartea le este în primul rând adresată
Bunul-simț devine best-seller by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16207_a_17532]
-
nou adevărul cu care am început: ideea sau obiectul poeziei nu poate fi decît un simțimînt sau o pasiune". Sau: "...niciodată estetica nu a creat frumosul, precum niciodată logica nu a creat adevărul. Dar scopul lor este de a ne feri de mediocritățile care, fără nici o chemare interioară, pretind a fi poeți, și acest scop îl poate ajunge estetica. Căci asemenea discipline au două mari foloase. Ele îndeamnă, întîi, pe acela care are talentul înnăscut să se perfecționeze în arta sa
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
în cazul poemelor lui Gellu Naum, cel mai mare păcat ar fi să citim acest text ca pe o simplă literatură. Aparența nefirească a discursului nu provine decît dintr-un gest extrem de igienic și de necesar: "am încercat să mă feresc de ritualul "excursului critic""... În prima jumătate a volumului vom găsi o istorie a suprarealismului foarte bine pusă la punct. Aici, lejeritatea discursului se întîlnește cu informații multe și complexe. Suprarealismul a fost văzut de critica tradițională ca o ciudățenie
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
și consecințele ei sînt de o acuitate remarcabilă. Dar mai presus de orice sînt generoase. Isaiah Berlin, aflat la vremea respectivă în serviciile departamentului britanic de Externe (British Foreign Service), sosea dintr-o țară fără o experiență directă a totalitarismului, ferită de ravagiile imediate ale războiului, cu o civilizație de secole, o aristocrație cu rădăcini adînci și o intelectualitate care gustase deja din scepticismul modernismului. Pe străzile orașelor din Rusia sovietică, distinsul britanic descoperă tramvaie și troleibuze supraaglomerate, din care oricînd
Isaiah Berlin în Rusia sovietică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16263_a_17588]
-
poate nici nu își ia vreun aer eroic când se opune dogmelor. I se pare normal să încurajeze doar literatura bună și nu lozincile zilei. Avea de tânăr acel aer de a fluiera doar pentru el o melodie ce-l ferea de cacofoniile locale, o degajare, un fel de ușurință de a trece lăsând impresia că-i este imposibil să se oprească, impunând respectul. [...] Îi interzici unui râu să curgă? Îl ții în loc? Îl împiedici pe cronicarul de la Contemporanul și mai
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
e lăudat pentru că "izbutește a da - între J.L.Borges și Hermann Hesse - o răcoroasă și senină senzație de a fi degajat de prejudecăți, încăpățînări, sistematizări virulente, simplisme trufașe ori alte calamități ale gîndirii și ale scrisului". Pentru că: Surîde adesea, se ferește a spune chiar totul, își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister, în stabilirea unor subtile și manierate relații discursiv-conceptuale cu cititorii săi". O carte a lui Alexandru George e felicitată întrucît nu are orînduire și
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
se jenează a înfățișa într-o lume care ar putea-o suspecta de defazare, N. Steinhardt cultivă cu voluptate comparația existențială, direct operativă în naturalețea sa, înclinată către ludic. Se arată astfel confirmată scriitura tradițională a criticii care nu se ferea de "literatură" ca de un viciu, cooperînd rodnic cu mijloacele acesteia: "Erudiția aceasta însă, tăinuită, e impunătoare și se vede bine că arde de pofta de a se manifesta. E totuși ținută la respect, ca un copil precoce căruia nu
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
nefericire, epistola e plină de acuzații care, dacă nu vor fi (și nu vor fi!) probate, îl expun pe autor unor procese de calomnie. Și, vai, solidari, conform legii, și pe diriguitorii revistei Vatra. Cenzura era, ea, o oroare, dar ferea publicațiile de asemenea neplăceri! Să sperăm că, generoși cum sînt, scriitorii porcăiți de Paul Goma îl vor ierta și de data aceasta. Schimbări și schimbări Nici nu s-au scurs trei luni de cînd polul social-democrat se află la putere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
A. mă liniștește numaidecît: Sunt porumbeii!" zice și îi cheamă cu un fluierat special, punînd mîna pe un miez de pîine... Trei porumbei apar numaidecît de sub patul cazon învelit cu o pătură cenușie perfect întinsă. Apar blînzi, fără să se ferească, oprindu-se la picioarele noastre și ciugulind iute fărîmiturile de pîine. Sub pat, spunea A., aveau mei pus de el; dar se vede treaba că isprăviseră meiul și ieșiseră să se reaprovizioneze în odăița curată cu geamul veșnic deschis. Erau
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
că dacă mănîncă cineva nouă păsărele numite "pescărași", acela nu va îmbătrîni./ E bine ca tot omul să aibă inel în deget, ca să nu se lege blăstămurile de el - sau ale lui de alții./ Cînd ai bucurie mare, să te ferești, că ai să dai de supărare./ Se crede că în noaptea de Sf. Paști, pe la miez de noapte, se deschide în fiecare an cerul. De aceea trebuie a priveghea în noaptea aceea, și dacă vede cineva cerul deschis, apoi va
Citește și nu mînca by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16370_a_17695]
-
primii ani. Ceea ce am aflat despre comunism, în ultimii zece ani ne face pe noi toți, retrospectiv, mai fricoși la ce-am fi putut să facem noi înșine, dacă eram puși în situația respectivă. Poate că generația noastră a fost ferită de tentația răului mai mult decît generația dinainte. Să revin: dintre toți cei care au comis abjecția, unul singur a mărturisit, fără să fi fost educat la altă școală decît cea a ideologiei din anii '50. Mă refer la Franț
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
de amenințare. Telefoanele astea spun un singur lucru, anume că, după 11 ani de la căderea comunismului oamenii ăștia nu numai că nu se simt vinovați de crimă, ci, dimpotrivă, ar comite-o în continuare. Ai zis că Dumnezeu ne-a ferit pe noi, spre deosebire de cei de dinaintea noastră. Nu, nu ne-a mai ferit Dumnezeu. Ne-am ferit noi singuri. Generațiile de după 1965 aveau în ele inculcată, indusă o frică atît de temeinică încît le-a devenit o a doua natură, încît
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
ani de la căderea comunismului oamenii ăștia nu numai că nu se simt vinovați de crimă, ci, dimpotrivă, ar comite-o în continuare. Ai zis că Dumnezeu ne-a ferit pe noi, spre deosebire de cei de dinaintea noastră. Nu, nu ne-a mai ferit Dumnezeu. Ne-am ferit noi singuri. Generațiile de după 1965 aveau în ele inculcată, indusă o frică atît de temeinică încît le-a devenit o a doua natură, încît nici nu mai era nevoie să ne ferească Dumnezeu. Trăitul ăsta în
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
oamenii ăștia nu numai că nu se simt vinovați de crimă, ci, dimpotrivă, ar comite-o în continuare. Ai zis că Dumnezeu ne-a ferit pe noi, spre deosebire de cei de dinaintea noastră. Nu, nu ne-a mai ferit Dumnezeu. Ne-am ferit noi singuri. Generațiile de după 1965 aveau în ele inculcată, indusă o frică atît de temeinică încît le-a devenit o a doua natură, încît nici nu mai era nevoie să ne ferească Dumnezeu. Trăitul ăsta în minciună, "de ce să-ncep
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
nu ne-a mai ferit Dumnezeu. Ne-am ferit noi singuri. Generațiile de după 1965 aveau în ele inculcată, indusă o frică atît de temeinică încît le-a devenit o a doua natură, încît nici nu mai era nevoie să ne ferească Dumnezeu. Trăitul ăsta în minciună, "de ce să-ncep eu și să nu-nceapă celălalt", sau "ce rost are, că nu se va schimba nimic" etc., este o caracteristică de la care s-au abătut doi sau trei oameni. Oameni la care
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
purtînd amprenta regizorală, și nu și din ce am citit. Multe lucruri sînt discutabile dar nu flagrante, nu eronate, nu încărcate deformator de o doctrină sau de alta. Cristian Tiberiu Popescu, filolog, știe precis care sînt zonele minate și se ferește de ele. Subiectul are ca temă centrală perioada lui Eminescu de la Timpul. Publicul poate face cunoștință, și nu într-un mod periculos și deformator, ci chiar decent, cu proza politică a "luceafărului poeziei românești". La sfîrșitul reprezentației unii află cu
"Editura Timpul" lui Eminescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16395_a_17720]
-
aș fi crezut că în aburii fierbinți aveam să continuăm să discutăm, de astădată goi pușcă în mediul infernal. Femeile acelea superbe se expuneau acum despuiate ca Eva înainte de izgonire... O erecție balcanică bruscă avu loc, spre rușinea noastră. Ne feream cât puteam. Dacă civilizația nu se compara, măcar vitalitatea omului sărman căruia și în biserică i se întâmplă ce ne este dat tuturor...
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
filozofie, senil, pe care Hanta îl aprovizionează cu reviste și cărți salvate din presa hidraulică, vede în personaj două fapturi, un fel de Jekyll și Hyde, unul bun, de la care primește volumele dorite, altul rău, de care trebuie să se ferească. Abia spre finalul românului, bătrînul profesor are subita revelație, spre marea să groază, că ambii sînt de fapt unul și același. Captiv în propria să dualitate, victima și agresor, Hanta e sortit să trăiască cu această dilemă morală: face rău
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
și plăcută vederii că și grădinile și parcurile amenajate civilizat". Și adaugă plăcut impresionat: "Peste o lume mai blajina n-ai să dai nicăieri; se rîde din inimă, o voioșie nevinovată răsună pretutindeni în jur! E azi cumva vreo sărbătoare? Ferească sfîntul! În fiecare seară răsună aceeași muzică, în fiecare seară freamătă aceeași mulțime pestrița, din care uneori se desprind grupuri ce se pierd șoptind în parcul întunecat și nemărginit. intrarea nu se plătește, muzica este, și ea, pe gratis. Ai
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]