718 matches
-
și acțiune a marelui teoretician al teatrului avea valoare universală. Triada era împlinită, indiferent care dintre realități era expusă, ce personaje evoluau, câte erau reale și care era scopul ficțiunii. Știind că ești, e dureros să revii. Singura cu adevărat fericită, pisica. Ea nu se străduia să fie. Era pur și simplu. D e-atâta liniște Dumnezeu își încetase freamătul. O ascultă și noaptea ținând în palmă globul magic al Lunii. Era auzită de la mari depărtări de Lumile care inspirau prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în "melc". În curtea interioară nu era nimeni. Se vedeau, în schimb, la etaje, la toate etajele, în spatele perdelelor demodate, umbre care se mișcau alene încoace și încolo. Patrulele lui Aneriu. În școală, prima patrulă pe care o văzusem părea fericită să mă vadă. Probabil eram prima față mai străină pe care o vedeau după o lungă noapte fără prea mult somn. Aneriu? Unde-i Aneriu Dutrumof? Trebuie să-i vorbesc! În cancelarie, zise unul din ei fără prea multe întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
el amabil, abia așteptând să îl rog să facă ceva ce eu nu puteam, să-mi demonstrez limitele celor de care aveam nevoie. Și ai putea să-i ajuți și pe ceilalți, dacă va fi nevoie? Bineînțeles, spuse cu superioritate. Fericită, Mara? Da. Sper că nu vom încasa gloanțele Gardienilor fără să le răspundem, nu? întrebă Sergiu. Bineînțeles că nu. Cineva trebuie să-i instruiască cât de cât pe ai noștri. Fiecare trebuie să știe cum să țintească și cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ne vedem mai târziu, spune Jack cu un zâmbet larg. Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine, Emma. NOUĂ Când plec de la birou În seara respectivă mă simt agitată ca un glob cu zăpadă. Eram cât se poate de fericită să fiu un sătuc elvețian șters și banal. Dar Jack Harper a venit și m-a zgâlțâit și peste tot e plin de fulgi care zboară prin aer și habar n-au ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipându-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele. Ce te interesează pe tine dacă eu sunt sau nu fericită ? Se lasă o tăcere grea și constat că am respirația precipitată. Îi Întâlnesc ochii Întunecați și Îmi feresc iar privirea. — Aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu, spune Jack. Ridică din umeri. Poate e din cauză că am trecut Împreună prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s-o fi schimbat. Acum, Jack se uită uluit În sertarul deschis de la masa de toaletă, plin până la refuz cu farduri. — Câte rujuri ai ? — Ăă, câteva... zic, Închizându-l repede. Poate că n-a fost o idee chiar atât de fericită să-l las să intre aici. Acum mi-a luat flaconul cu vitamine Perfectil și se uită atent la ele. Pe bune, ce-o fi atât de interesant la niște vitamine ? Iar acum se uită la cingătoarea croșetată de Katie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
manualul lui Underhill nu pentru că cel dintâi ar fi avut o „presupusă originalitate“, ci pentru că, ținându-și prelegerile fără un curs scris sau fără notițe, el nu putea decât să enunțe ceea ce își aducea aminte. Aici Marta Petreu se dovedește fericita posesoare a unor informații ce pot fi dobândite doar prin facultăți metapsihice. Grație unor metode pe care, în mod firesc, nu ni le poate dezvălui, ea reușește să afle intențiile lui Nae Ionescu. Acesta ar fi vrut să reproducă întocmai
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
Înseamnă și cum se dobândește arta și experiența prin care aduci bucurii multiple, cât de importantă și cât de nobilă este grija pentru parteneră, ce Înseamnă fiecare etapă și cât trebuie să dureze, despre cum un chinez septuagenar a făcut fericite douăzecișișase de femei, și multe alte asemenea. Citea cu mare interes, acumula doar că distanța dintre teorie și practică este foarte mare, a demonstrat-o și prima sa noapte de dragoste cu ... Gertrude! Luni pe la amiază, Rică Olaru fu chemat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai face Alinta.A divorțat? -Cum,nu știi?! Alinta s-a recăsătorit. Cu fostul asistent.E doamna profesor Alistar. -Și Jan? -Jan s-a recăsătorit cu o actriță.Fiecare cu destinul său.In ceea ce mă privește,te invit la nuntă.Fericita e Alex... Te asigur că voi veni.Il privi fix în ochi. Spune-mi,Alinta a încercat vreodată să se sinucidă? Nic încercă să-i ocolească privirea,dar răspunse. -Da.Demult.In timpul studenției. De ce? -După cîte-mi aduc aminte,a
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
bună de mers. Mi-am adus aminte că astăzi două persoane din Iași, Nadia și Manuela, ar trebui să ajungă la Santiago de Compostela în pelerinajul lor de aprox. trei săpătămâni. Le telefonez și le aud că sunt extrem de fericite. Tocmai se întorseseră de la sanctuar. Mă bucur împreună cu ele, și acesta este un motiv în plus de a continua drumul, acum spre Lourdes. După scurt timp începe să plouă și simt fiecare picătură ca o binecuvântare cerească. Am sentimentul că
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
salon, stând cuminte pe un scăunel lângă ușă, cu privirea ațintită În gol... Mama! Unde ai plecat cu gândul? Draga mea, mamă! Mă uitam la ea ca la o icoană, ca la zâna cea bună din povești. Sunt atât de fericită să te văd alături de băiețel! și... aș dori ca timpul să se oprească pentru totdeauna aici și acum... Ai primit vreo veste din Spania? am Întrebat cu glasul stins, cu teamă... cu cea mai cumplită teamă pe care o poți
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strângea de gât. Când am văzut-o ieșind din parohie am Început să tremur toată. S-a apropiat de mine, m-a luat În brațe și mi-a spus să mă liniștesc pentru că totul s-a rezolvat. Doamne, cât de fericită am fost! Dacă stau bine și mă gândesc... Marele Creator al acestui univers mirific a fost de partea mea. Nu m-a lăsat pe mâna „sutanelor negre” să mă subjuge după bunul lor plac. Pentru examen m-a chemat două
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
bun să mai vorbim? Aș vrea să-l văd aici în fața mea și să am un pistol în mână. —Ai un pistol? — Da. — Și presupui că, după ce l-ai ucide, te-ai duce la spovedanie și ai fi din nou fericită. —Poate, nu știu. Nu mă pot gândi atât de departe. Voi, cei buni, sunteți niște oameni înspăimântători. Vă lepădați de ură așa cum își leapădă bărbații poftele trupești. —Grozav aș vrea să fie așa. Atunci aș dormi mai bine. N-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
am pleca, dacă vrem să ajungem la timp. Ai totul pregătit? ― Aproape. Trebuie doar să mai scriu un bilet pentru Sophie și Lisa. Geraldine își dă ochii peste cap. ― Trebuie, Geraldine. Doar în caz că apare vreo urgență. ― Pun pariu că ești fericită să le întorci spatele. ― Nu mă deranjează. Nu prea mă deranjează, ele sunt și așa destul de amuzante, într-un sens trist. ― Îhâm, în sensul unor surori urâte. ― Exact, râd eu. ― Deci, cum te simți? întreabă Geraldine, în timp ce tragem valizele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Bill, și am senzația că ar putea rămâne acolo până la urmă. Oricum, a jurat să vină înapoi, chiar și doar în vacanță, pentru că vreau ca ea să-i vadă pe Ben și pe Geraldine, și să vadă cât sunt de fericită în locul de care aparțin. Partea amuzantă e că mi-am dat seama că Lauren și cu mine nu suntem chiar așa de diferite, până la urmă. Și eu sunt o supraviețuitoare. Experiențele prin care am trecut în ultimele luni ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
A cam venit timpul să acordăm atenție alcoolismului tău, nu-i așa? Mike a refuzat să răspundă. N-a făcut decât să se holbeze la ea de parc-ar fi vrut s-o taie-n bucăți. Grozav, mă gândeam eu fericită. Atâta vreme cât altcineva era instalat pe scaunul de tortură însemna că nu mai era loc și pentru mine. Josephine s-a întors către noi, ceilalți. —Aveți vreo întrebare pentru Mike? îți faci părul permanent? Mă gândeam eu. Și dacă da, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
aș fi putut să supraviețuiesc. Nola și celelalte fete mă consolau, mă susțineau, îmi dădeau asigurări, mă încurajau și mă calmau. Indiferent ce simțeam eu, și ele simțiseră aceleași lucruri. Și-mi repetau tot timpul: Am supraviețuit și acum suntem fericite. Fetele mi-au fost de un ajutor neprețuit mai ales în perioada războaielor Tanga, care se iscau din senin. Crezusem că, după împăcarea de la spital, mama și cu mine nu aveam să ne mai certăm niciodată. Greșit! Foarte, foarte greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
eu sunt, Vasilica! - Tot frumoasă ai rămas! Mă-ta ce mai face? - Este la sora mea la Brașov. Este bine, sănătoasă! - Știu că este la Brașov. Cred și eu că se simte bine, la soră-ta, are toate condițiile! Ce fericită trebuie să fie! - Acum s-a obișnuit dar la Început i se părea că este prizonieră Într-un apartament de bloc, nu era ca În curtea ei să se desfășoare, să iasă la poartă, să stea la taifas cu vecinele
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
iubitul meu, așa cum ar fi fost normal. Au trecut mai multe zile. Eliza mi-a sugerat să-l sun eu, Însă cât de ridicol e să-ți suni iubitul să vă Întâlniți doar pentru a-i spune că nu ești fericită alături de el? Am vrut să aștept. Până la urmă ne-am Întâlnit la școală. Victor m-a văzut pe culoar și m-a smuls din mulțime Într-un colț mai retras. Nu am reușit să-i zâmbesc În timp ce m-a Îmbrățișat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
o surpriză plăcută. Cred că n-a ieșit tocmai rău, ce zici? De-a lungul cabinelor erau înșirate câteva bănci de lemn. Mihaela se întinse pe una din ele și-și puse capul pe genunchii mei. Exclamă, închizînd ochii: ― Ce fericită sînt! De mult n-am fost atât de receptivă ca acum. Spune-mi, mai există vapoare de-astea pe lume? ― Ce vorbă! Sigur că există... cu duiumul! ― De ce minți? Nu coristă... N-am văzut nici unul. E pentru prima dată când
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
văzut lângă ea. Parcă văd ce ochi mari făcuse, zărindu-mă aplecat deasupra ei. ― Dor, tu? Ești cu adevărat tu? Trăiești... nu-i așa? Se uita mirată la mine, mă pipăia, nu-i venea să creadă în realitatea mea. ― Ce fericită sînt! Unde ai fost? Cât m-am speriat! Să nu te mai dezlipești de mine. Făgăduiește-mi, Dor... Bineînțeles i-am făgăduit. Și încă o dată mi-am dat seama cât de indestructibil era ancorată de mine. Dacă cine știe ce în-tîmplare va
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
genunchi și m-am sprijinit de gardul curții să nu cad. M-a cuprins atunci o sete nebună de a muri. M-am culcat jos pe caldarâmul rece, cu o voluptate smintită ca să sfârșesc acolo, pe unde treceam atât de fericita altădată, ca să mă găsești fără suflare când te vei întoarce din oraș. Aveam credința nestrămutată că poți să-ți ridici viața și fără ajutorul unei arme, ci numai cu voința de a muri. Poate că reușeam până la urmă dacă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă gândesc că ultima oară n-am mâncat decât doi cartofi copți în coajă. Și că ar trebui să dorm. Și de ce nu mă gândesc acum la Adél. — Mai bine i-ai fi împușcat pe toți deodată, dacă nu ești fericită nici singură, nici cu șapte - i-am spus casieriței și, după câteva minute, deja dormeam în trenul gol, care se îndrepta către munți. — Scoală-te, copile! N-auzi?! Scoală-te odată! Scoală-te, pentru numele lui Dumnezeu! Încărunțești visând! striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e greu să desparți emoția reală de emoția simulată; simulată fiindcă "așa se cuvine"... cum să treci pe lângă Parthenon fără să te arăți capabil să-l admiri? ar însemna că n-ai gustul, priceperea, rafinamentul, cultura cerute de o asemenea fericită ocazie, și de ce să lași această impresie sau, și mai rău, să crezi tu însuți așa ceva? când e atât de ușor să exclami, pios, "ah, ce minune" ori, în cazul cel mai rău, să taci. Căci indiferența discretă nu e
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o chestiune generală. Reflecția ta semăna cu un reproș. - Am spus că este oribil să vorbești iubitei despre moarte. - Sunt convins că ai avea astfel de gânduri și fără sugerările mele.Mi-am spus de atâtea ori că nu ești fericită din pricina firii tale. - Trebuia să încerci tu să mă faci fericită! Desigur că mă consolez prea repede spunîndu-mi că Ioana ar fi fost nefericită chiar dacă nu m-ar fi cunoscut, că e fatalitatea ei să fie astfel. Eu aș trebui
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]