1,443 matches
-
de trecut”, dar se pare că nu ne putem despărți deloc; Îl purtăm În noi și nu rareori - cum se Întâmplă cu țările estului Europei care s-au desprins, În sfârșit, dintr-un fals nou imperiu milenar! - recădem cu o fervoare rară În idealuri vechi, despre care generații de inși tineri inimoși și curajoși credeau că poartă stigmatul „trecutului” și al falselor valori. C A P I T O L U L III 1 Am vorbit mult, excesiv de mult În aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ai adăuga tu, mărunt scriitor aflat Într-o zonă marginală a marii culturi europene, nu poate, În cel mai bun caz, decât să provoace o ridicare din umeri: problema bătrâneții și, mai ales - mai ales! - problema morții! Dar, dacă, În fervoarea tinereții și a talentului meu, am Îndrăznit să o fac - mă rog, sub scuza metaforei epice, a ficțiunii! -, acum, la sfârșitul carierei, cu prerogativele unei anume experiențe acumulate, aici și aiurea, și sprijinit de o anume rutină profesională - căreia eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
precum România literară sau Luceafărul. Iar În atenția și admirația, uneori absolut nenuanțată, a criticii, mai ales „tinere”, alături de mai vechii „monștri” sud-americani, se ivesc „modelele nord-americane”, mai ales cele de ultimă oră, recolta ultimelor decenii. E imposibil de ignorat fervoarea admirativă a „noii critici”, care, ridicând osanale nediferențiate față de tot ce vine de peste ocean, Încearcă să ne „Înece” pe noi, bătrânii maeștri ai unei epoci revolute - a se citi „epoca comunistă”! -, odată cu surparea vechiului regim. O revoltă literară, o revoltă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
evreuă, el se Întoarce spre adevăratele valori literare, scrie cronici pertinente, sprijină valoarea și Îndrumă tinerii universitari, la filologie, unde a avut timp de decenii curs și ținea un cenaclu. Alături de Crohmălniceanu, victime predilecte și urmărite până azi cu o fervoare demnă, Într-adevăr, de cauze mai bune, Grigurcu și-a ales două vârfuri ale literaturii sub comunism: Eugen Simion și Nichita Stănescu. Dacă eram În general de acord cu multe dintre polemicile sale cu Crohmălniceanu - care mai trăia la Începutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
De altfel, reîntoarcerea În România liberă de comunism, imediat după ’89 - Întoarcere ce mi-a atras nu puține critici din partea unor apropiați, Români și Francezi! -, s-a dovedit generoasă la extrem, forța mea de creație s-a redeșteptat cu o fervoare și o prolificitate care mi se par marele cadou al senectuții și o „confirmare” a „sensului vieții”! Așa cum, după ieșirea mea, cu „scandal” și multe neajunsuri și umilințe, din structurile administrative și culturale, În ’71, la Întoarcerea mea În țară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știu, sunt lucid că Într-un anume sens eu, romancierul și gânditorul care sunt este incapabil de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În faldurile acelorași motive, acelorași obsesii ideatice cărora Încerc să le dau diversitate stlistică doar prin strategii epice cât de cât diferite. Dar... Înțeleg că azi În România literelor „lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
evidențieze peste puțin timp teatralismul și expresivitatea unei gesti- culații care era mutată de pe scenele teatrelor unde juca „Divina Sarah”, Sarah Bernhardt, pe peliculă. Prima vizio- nare cu public a fraților Lumières avea loc în 1895. Ceva din senzaționalismul și fervorile romantice traversau tea- trul pentru a se instala în film. Rică Venturiano este acasă la el în filmul mut, nu gesticulația îl face caraghios, ci faptul că noi îi auzim discursul pompos. Popularitatea romantismului era generată, cum remarca Ortega y
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cum se întâmplă de fiecare dată când cineva trece atât de repede dincolo, spre surpiza tuturor și a lui însuși (...) Mulți nu-l vor uita, pentru că viața lui le-a impregnat lor o linie exitențială marcată de un factor de fervoare și farmec. Și aceasta, fiindcă în personalitatea lui au sălășluit armonios șase perechi de paradoxuri: statornicia și spiritul de ducă, familia și lumea, Oltenița și alte orizonturi geografice, toleranța la invariabilele condiției umane și un prepus de mânie la imbecilitate
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
fi astfel legătura nu numai naturală, dar și spirituală între generații. Nu mai puțin important e rolul ei în instrucțiunea copiilor. Simțământul dureros al copiilor ce se izbesc de ignoranța mamelor și mai ales de lipsa de interes și de fervoare pentru problemele ce le frământă mintea - acest simțământ ce duce, pentru o vreme, la rupturi între copii inteligenți și mame fără curiozitatea minții - dispare în familia intelectualei. Ea nu se întemnițează pe viață într-o părere și într-o teorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
inteligenți și mame fără curiozitatea minții - dispare în familia intelectualei. Ea nu se întemnițează pe viață într-o părere și într-o teorie, ci, alături de copiii ei, învață, dându-le pilda vie a omului cultivat prin gratuitatea efortului și a fervoarei sale intelectuale. Femeia intelectuală face din familie un centru de cultură. În jurul mesei unde ea împarte hrana trupească, după nevoile, dar și după pofta de mâncare a fiecăruia, zvonurile ce vin din largul lumii primesc, prin mijlocirea ei, o semnificație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
comunitățile monahismului creștin și în exercițiile spirituale. Astfel am avut posibilitatea să cunosc diferitele forme de rugăciune, iar prin analiza acestor faze, să ating claritatea interioară, dobândirea capacității de autocritică și orientarea totală spre Absolut. Am încercat cu o intensă fervoare să ating aceste niveluri elevate, dar și acea "simplă rugăciune". De câteva ori mi-a fost dat să-mi percep sufletul plin de prezența lui Dumnezeu și de bucurie interioară. Am înțeles, de asemenea, că pentru a putea atinge aceste
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
acea lege a atracției care spune că persoanele și evenimentele care au aceeași vibrație se atrag unele pe altele. Dacă ne dorim să fim impliniți și fericiți, să evoluăm din punct de vedere material, social și spiritual, dacă urmărim cu fervoare acest lucru, în viața noastră vor apărea destule oportunități ca toate aceste lucruri să se întâmple. Nu există formule magice pentru a reuși, fiecare trebuie să-și găsească echilibrul și motivația pentru a face o schimbare care să-i îmbunătățească
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2979]
-
domeniul maladiilor care amenință sănătatea omenirii și alte asemenea acțiuni. Civismul mediului de afaceri nu mai este definit de naționalitate sau de locație, ci a devenit deteritorializat, cu un conținut și discurs propriu. Astfel că, la o analiză mai atentă, fervoarea disputelor între susținătorii degrevării afacerilor de la alte obligații sociale decît cele strict impuse de legislație și cei ai asumării voluntare a RSC pare să se fi mutat mai degrabă în mediul academic. Dar chiar și în această branșă, societăți academice
by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
pe drumul înspre Betleem. A sfârșit prin a se instala lângă ei. I s-a arătat și o altă față a lumii, care nu era (legea lumii noastre fiind recto-versoul) decât inversul imaginii pe care o îndrăgise până atunci cu fervoare, și anume: expulzările, confiscările de terenuri, demolarea caselor. Restriștea unor oameni tratați ca intruși într-o țară în care locuiau de secole, de către niște străini debarcați aici în ajun, și care le vorbesc ca stăpâni pentru că pot invoca argumentul unei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așa de mare, încît Turcia avea cel puțin dreptul să pledeze pentru circumstanțele cele mai atenuante. Politica guvernului român, urmînd instrucțiunile acordate, cerea din partea mea o activitate neîntreruptă de a-i strînge pe cuțovalahi, de a le menține moralul și fervoarea națională, de a le asigura biserici și ținerea cultului, precum și școli și în total să-i apăr pe întreg teritoriul, așteptînd ca jocul diplomatic, pornit de Legația noastră la Constantinopol, să ajungă, printr-un decret dat de sultan, la recunoașterea
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
război, din iunie 1940, făcută Franței și ar fi luat asupra lui, împotriva masei celor credincioși dinastiei, să proclame republica, Casa de Savoia ar fi avut parte de o plecare frumoasă și de posibilitatea reîntoarcerii, într-un avînt popular de fervoare monarhică, după căderea lui Mussolini... În privința activității mele diplomatice, am regăsit aceeași situație pe care o lăsasem în aprilie 1931, doar că agravată: Mussolini, devenit patronul titrat al revendicărilor ungare, nu mai considera Mica Antantă ca o formațiune jenantă pentru
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a talentului eseistic ale autorului este dată de excepționalul volum Bacovia. Sfârșitul continuu (1977), lucrare fundamentală pentru exegeza critică dedicată marelui poet. Simțind în G. Bacovia un spirit profund înrudit cu propriile sale agonii interioare, C. comentează opera înaintașului cu fervoarea și interesul cu care își observă propria existență: „Bacovia era suferind. [...] Începuse a trăi în moarte. Într-un sfârșit continuu. Într-o inchiziție care nu-și execută victimele, însă le transformă în ulcere veșnice, în chin. Chinul anulării noimelor. Al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
cult” a fost cel care nu l-a cunoscut pe Iisus, Saul sau Pavel, instruit În filozofia și cultura greacă și datorită căruia, a capacității sale de „a pune ideile lui Rabbi Într-un limbaj coerent și inteligibil” și a fervorii cu care le-a predicat la Atena și Roma, Împreună cu fratele său de credință și suferință, apostolul Petru, „ideologia” radicală a acelui Mesia, clamată În pustiul și la marginea lacurilor acelei provincii Îndepărtate, urma să fisureze pilonii formidabili ai marelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de popă din Ardeal, vorbind nemțește În metropola arogantă a lui Montaigne și Racine, preocupați, uneori În exces, de acel petec Îndepărtat de pământ ce părea Încă o dată părăsit de zeii săi tutelari - i-a avut, cu adevărat, vreodată?! - și fervoarea, pasiunea pe care o punea filozoful În Întrebările, supozițiile, chiar disperările, de moment, când se „rușina” de imaginea detestabilă pe care o avea România „lașă” În ochii presei occidentale, suportând un dictator de-o atât de penibilă factură, mă convingeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fie aproape și asistentă În ultimii ani ai criticului!Ă -, parcă-și pierduseă acea „strălucire”, acel eclat unic, ce făcea din primirile lor din apartamentul de lângă Piața Unirii Întotdeauna un eveniment ce-mi amintea - și care cred că imita bine! - fervoarea, calmul și animația fin-intelectuală a cercurilor de vârf, literare, Între cele două războaie: clujene sau bucureștene! Sorescu, da, Sorescu mi-a dat parcă primul și cel mai „bine” acea senzație nu numai că „totul s-a sfârșit”, dar că... trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aventura provocării celor două mari conflagrații mondiale, și chiar de acei Nemți, femei, tineri și bărbați, care s-au lăsat târâți de inflamatele discursuri și gesticulații ale austriacului Hitler, poposit ca un aventurier la München și care a profitat de fervoarea și vitalitatea unei națiuni tinere, târziu, foarte târziu - În comparație cu statele mai vechi europene, ale Angliei sau Spaniei -, apte de a-și constitui un stat unic. Oare nu am putea compara această târzie unificare a Germanilor, sub Wilhelm I și Bismarck
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de plenare, de neașteptate, de „neverosimile”, Încât pot părea, unora, nu puțini!, a fi nici mai mult nici mai puțin decât semne ale Destinului sau ale zeilor, acel destin al unei națiuni În care au Început să creadă, cu o fervoare demesurată, romanticii și „revoluționarii” Europei Încă de la Începutul secolului al XIX-lea, de la cărbunari la falansteri și fourieriști, până la narodnicii și anarhiștii ruși, animați și beți de „ideea de națiune”, o „descoperire” a burgheziei În formare, În luptă și ascensiune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
științifică” este frapantă: „O corolă strălucită/ Ai, într-Amaryllidee/ Perianth ca din poveste,/ În formă de șease foi,/ Petale încântătoare,/ Stamine, șease frumoase,/ Dispuse cu măestrie/ Și cu frunze foarte moi” (Legenda Narcisului). Surprinde inadecvarea majoră între curiozitatea pasionată, plină de fervoare, îndreptată către elementul cultural și sensibilitatea minoră, efeminată, repartizată egal - „la tot ce suferă sau de-abia mai mișcă” -, indiferent de obiectul ei, trăsătură remarcată și de Tudor Arghezi. Prin componenta livrescă excesivă, în care simbolul vizează întotdeauna cultura, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]
-
în receptivitatea la tentațiile visului și ale mitului, convertite critic în formula realismului magic, care îmbină adevărul crud cu suflul poeziei. Folclorul indigen favorizează la Asturias aplecarea spre mitologicul local de origine maya, prozatorul preluând și de la suprarealiști imaginea dislocată, fervoarea metaforică și irumperea în subconștient și oniric, iar de la Dostoievski priza la suferință și descrierea situațiilor-limită. Mai pronunțat înnoitoare sunt intențiile volumului Literatura hispano-americană în lumină sistemică (1979), care are o dublă finalitate: cuprinderea întregii arii a literaturilor din America Latină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287224_a_288553]
-
se naște și dispare/ În voia lui urmând cu milă/ Făptura mea prin timp umblând?” Se întâlnesc în larga deschidere de compas a acestui univers poetic majoritatea temelor generației ’60: formele vitalismului (când insurgent, când, cel mai adesea, temperat de fervorile rostirii), candoarea descoperirii lumii, starea edenică a copilăriei, dar și monologul convulsiv, străbătut de motivul morții, tensiunea dramatică a confesiunii, dar și ironia trecută prin cuvintele lui Iov, „fresca” vizionară, dar și crochiul nervos, pastelul frumos decorat, acompaniat de luminiscență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]