656 matches
-
împreună cu el lumea întreagă. Absurdă este însă replica socială a lumii, creată de om, în raport cu punctul de perfecțiune absolută a lumii. Prin crearea replicii sociale a lumii, omul va distruge punctul de perfecțiune absolută a lumii și se va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi înțeles. Omul este o ființă morală pentru că nu poate concepe lumea în afara punctului de perfecțiune absolută în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
în poziție verticală, drapelul, nu celălalt, acesta de interior, făcea discret falduri. Președintele își împleti degetele, poate pentru a disimula o contracție involuntară, E nervos, spuse bărbatul care făcuse comentariul despre lipsa vântului, să vedem cu ce figură va explica festa de canalie pe care tocmai ne-au făcut-o. Oamenii care așteptau iminenta demonstrație oratorică a șefului statului nu puteau, nici măcar în vis, să-și imagineze efortul care îi costase pe consilierii literari ai președinției republicii ca să pregătească discursul, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
inconsistență, bîrfă măruntă și veselă în filmul lui Gabriel Achim. Dar mutilarea este „obiectul muncii”. Totul este grav, prelung apăsător în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, dar gesturile și faptele protagoniștilor sînt impertinent hazlii. În ambele cazuri, viața îi joacă feste morții și produce la fiecare colț eschive hilare. Ambele filme pun astfel în relief, sui-generis, un mod de viață ce se conturează ca un joc de umbre chinezești pe fundalul morții. La o a doua lectură, acest mod de viață
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
când clădirea gării se înălța în fața lui și îl despărțeau o sută de metri de ea și de întoarcerea la deșertul și lumea lui, soarta părea că își bate joc de bunele lui intenții și gri-gri-ul morții îi juca o festă tragică, fiindcă bărbatul care însemna începutul și sfârșitul tuturor necazurilor și nenorocirilor sale îi apărea în cale. Insh’Allah! Dacă aceasta era voința Sa și trebuia să-și țină promisiunea și să-l omoare, o să-l omoare, pentru că el, Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mă așteaptă bătrânul. Când am ieșit în grădinița din fața chiliei, mi-a atras atenția umbra proiectată de lampă pe geamul Zânei... O mână îmi făcea semne... În clipa următoare, a dispărut, încât mă întrebam dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Inima pornise într-un galop ce semăna cu cel al unor Centauri... În zadar mi-am mai întors privirea spre geamul Zânei... Bătrânul mă aștepta pe bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
înțelegi că, atunci când navighezi, esti căsătorit doar cu marea, căci altfel riști să te trădeze. Schița un semn cu barbă, arătându-i apele liniștite. Acum, de pildă, pare calmă și inofensiva, dar mă tem că încearcă să ne joace o festă. Tapú Tetuanúi cerceta îndelung oceanul, care părea o oglindă, si cerul, care nu se diferenția cu nimic de cerul din oricare alta seară, si, după ce cugeta un timp, căutând vreun pericol ascuns, sfârși prin a-și recunoaște încă o dată neștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
conjugal Pentru-a treia oară Soața mă descheie “Nu pot ca și-aseară, De 3 ori...femeie!” Mercantilism Dând dovadă de tupeu, O colegă, bună-amică A râvnit la bunul meu Și mi-a devenit...bunică! Tânăra văduvă Caracterul ei integru Feste s-ar părea că-i joacă: Ziua se îmbracă-n negru, Noaptea, negrul o dezbracă... Soția primarului Ea se ceartă foarte des, Cu cei care l-au ales, Susținând cu mult tupeu: “El e doar alesul meu!
IOAN TODERA?CU by IOAN TODERA?CU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83934_a_85259]
-
președinți români n-au fost satisfăcuți cu imensul succes obținut în România. Ei se doreau și "lideri regionali", adică un fel de șefușori pentru bulgari, sîrbi, unguri, moldoveni și, dacă exagerăm puțin, și peste georgieni. Dacă amintirea nu ne joacă feste, și peste ruși și chinezi, cînd încercam să-i facem frați cu de-a sila. Blegii români sînt blegi numai în viața de zi cu zi, mai precis cînd este vorba de competență sau de fotbal. În politică nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sentimentul că legase o prietenie. PÎnă acum, identitatea lui sfîrșise totdeauna prin a fi - mai devreme sau mai tîrziu - descoperită, ca un lucru de rușine, bunăoară ca lașitatea. Chiar și În Închisoare se Întîmplase la fel. Destinul Îți joacă uneori feste ciudate și poate lua Întorsături neașteptate: nu știi niciodată Încotro te pot duce discuțiile cu oamenii și cît de exactă e memoria unora dintre ei În ceea ce privește numele altora. Acum, trecea printr-un peisaj familiar pe străzile acestei stranii Londre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a găsi o portiță de ieșire din haos. Mai greu era când aveam drumuri în oraș. Trebuia s-o iau cu mine - nu aveam încredere s-o las singură. Simțea că eram cu ochii pe ea și îmi juca mereu feste. Urca în autobuz și chitea un loc izolat tocmai la spate. Odată a încins un dialog cu un bătrân spilcuit, spre deliciul pasagerilor rebegiți: - Aș vrea să ajung pe strada Pitpalacului, puteți să-mi spuneți unde e, domnule? Sexagenarul pișicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu încărcătură estetică. Mă îndreptam deci spre ferma domnului Nuttall de odinioară, pe care n-o mai vizitasem de peste zece ani. La început, când am ajuns la gardul din sârmă ghimpată și la clădirile necunoscute, am crezut că îmi juca feste memoria și că mă adusese în alt loc. În fața mea părea să fie un fel de fabrică. Tot ce vedeam era un șir de magazii utilitare din lemn, fiecare cu câte un container uriaș de metal la capăt, proptit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu mult calm, pe furiș? — Cine-i acolo? spuse Hilary. Vorbește! Toți își ținură respirația. Ți s-a părut, spuse Roddy, după circa un minut. — Mie nu mi se pare nimic, răspunse Hilary indignată. Dar încordarea slăbi. — Frica poate juca feste stranii, spuse fratele ei. — Ascultă, mie nu mi-a frică. Roddy râse disprețuitor. — Faci pe tine de frică, fato! — Nu știu ce te face să crezi asta. După atâția ani te citesc ca pe o carte. Se vede că ești speriată. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să se ducă la culcare: nu pot egala frumusețea mărului. Singura inexactitate de aici ar putea fi legată de fructul pomului, cu frunze ovale, mari, păroase, dar În fața unei afirmații atît de fructifere de teorie a literaturii memoria-ți joacă feste, putea fi și o smochină, ideea contează. Atunci m-am gîndit la Newton cînd i-a căzut smochina-n cap ca lui Puiu, dar lui Shakespeare nu, că nu iubea natura. Deși emisiunea irumpe la ore tîrzii, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vă deranjeze cineva. A doua oară e ca prima oară, dar a treia sau poate următoarea a treia sau a patra nu-ți poți aminti nicicum, asta a fost și ultima. De ce nu-ți poți aminti? Mintea Îți joacă uneori feste din astea. Ultima oară. Exact la fel ca celelate două sau trei. Te gîndești că Într-o zi o să fie minunat să o pui Într-un pat, deși și așa merge deocamdată. Da, Îți pui mîinile pe fesele curului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
dar tu, mamă? Deodată am tresărit... De sus, cerul se crapă-n surâsuri parcă, sau poate cineva îl scormonește pentru mine și încearcă doar să facă puțină lumină. E semnul ce-l așteptam, sau doar dorința-mi arzătoare îmi joacă feste? Mi se tăiase răsuflarea și sufletul meu redevenit copil, speriat a luat-o la fugă. Și doar brațele mamei ca-ntotdeauna mă ajută. Doar ele sunt singurele ulițe prin care pot păși fără griji, ca de atâtea ori. Doar zmeiele
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
iubesc mesajele astea! -, apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și să-i dăm individului nostru șansa de a se mișca nestingherit; ce s-o mai lungim inutil? să-l lăsăm să se emancipeze și el ca alți colegi ai lui de generație, că, altfel, se poate supăra și cine știe ce festă ne va mai juca; scutură deci țigara și o așază pe marginea scrumierei, se Întoarce puțin, atât cât să i se vadă doar profilul (pare un bărbat În puterea vârstei. trecut de mezzo del cammin di nostra vita), face doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Pune totul la mine, pe răboj. Și mai gândește-te dacă nu merită să faci ce ți-am zis... Râse și-l urmă pe flăcău pe străzile pustii. Întunericul îi făcu bine lui Petrache, se vede că lumina îi juca feste, nu mai era albă, așa cum o știa, se desfăcea în forme și culori, tremura de parcă ar fi fost alcătuită din grăunțe de nisip. Întunericul, în schimb, era gros și moale, ca un aluat răcoros. Se opriră în scuar și se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îndoiala care mă cuprinde. Luna strălucește, iar curtea pare acoperită cu un strat de sare. Vântul poartă parfumul dafinului. În clipa când mă gândesc la liniștea profundă din curte, zăresc o umbră ascunsă după o arcadă. Lumina lunii îmi joacă feste? Sau poate nervii mei? Merg înapoi în cameră și închid ușa. Mă urc în pat și trag cu ochiul pe fereastră. În fața mea se află un copac cu trunchiul gros. În întuneric, trunchiul își tot schimbă forma. Acum pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără îndoială de noaptea nunții și dorind să rămână independentă, Marcelle nici nu vrea să audă de flirt și de tot ce implică acesta. Tânăra nu se lasă nici măcar atinsă. Într-o zi, își amintește centenara, îi jucase chiar "o festă răutăcioasă" unui băiat care, la cinema, își ținuse mereu mâna cu palma în sus lângă mâna ei. A scos o monedă de un franc și, fără vreo explicație, a așezat-o delicat în palma însoțitorului, ca și cum acesta îi ceruse de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ori pe Rudolf Höss pronunțând numele lui Herr Dürrfeld, cu care directorul lagărului are linie telefonică directă. Sofia nu conștientizează "că destinatarul convorbirii era obsesia ei romantică de altădată". Însă subconștientul său reținuse foarte bine informația, jucându-i Sofiei o festă. După ce, în toate lunile nesfârșite pe care le petrecuse în lagăr, Sofia nu se simțise practic niciodată tulburată de vreo dorință sexuală, tânăra poloneză îl visează într-o noapte pe Dürrfeld, are un "Liebenstraum"125, "terifiant, dar delicios". "Terifiant" deoarece
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a anunțat în același timp că rea gata să se apere în fața oricărui pericol extern. Ingerințele Rusiei ca și amenințările sale au dus la încordarea relațiilor româno-ruse. În rândul a numeroși oameni politici de la București au început să se mai feste puternice resentimente față de Rusia, care era văzută drept principalul inamic la României. Ulterior trupele ruse au fost retrase. După o prezentare a discuțiilor purtate cu privire la admiterea României la congres, lucrarea relatează cuvântarea lui Kogălniceanu, care a prezentat într-o elegantă
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
În acest al doilea articol, Lucien să se ia după teoria la modă conform căreia ar exista o literatură de idei și una imaginativă, În vreme ce arta cea mai rafinată ar trebui, dimpotrivă, să le asocieze. Și, ca să-i facă o festă, Blondet Îi propune chiar lui Lucien să nu se limiteze la două articole - semnate C. sau L. -, ci să creeze un al treilea, semnat de această dată de Rubempré, și care le va Împăca pe cele două, arătând că amploarea
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
către Irina) Îmi pare rău că nu vă mai pot oferi tabloul... l-am pierdut... L-am pierdut, dar am cîștigat... originalul... Irina: Nu înțeleg! Vecin 2: E și greu... vă explic eu altădată... De data asta, aparența îmi joacă festa... Eu v-am cîștigat... dar aparțineți soțului... Al dracului aparență! (îi sărută mîna și o îmbrățișează; în clipa asta se aud bubuituri în pereți; toți se desfac din îmbrățișări și devin extrem de încordați) Mihai: (într-un tîrziu, îndrăznind) Dar acum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
aduse pe scenă pînă acum de la spectacolele cu Calul verde și Regulamentul de bloc au trecut ceva ani -, dramaturgul-actor dă la iveală neliniști ale existenței terne, exasperante în compromisurile ei. De la o piesă la alta, Constantin Popa animă destine eșuate, festele ce viața are grijă să le aștearnă la fiece pas. Și de fiecare dată printre cadrele realiste ale unei încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se ițesc himere ba un cal verde, ba o mașină de vînt, cînd amenințătoare, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]