791 matches
-
doi ochi senini, iar deasupra un creier atotputernic, dar eu n-aveam să ajung niciodată în zona de deasupra, de dincolo. Aici, sub tone de mațe, în nesfârșită obscenitate, aveam să-mi trăiesc agonia. Sub soarele ca o pungă de fiere, sub stelele ca ganglionii intestinali... După mai bine de o oră de mers cu capul în pământ am luat-o peste câmp până la valea plină de flori. Cerul albastru deschis, fulgerat de fluturi colorați, se arcuia peste vale ca un
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gata să-și îmbrățișeze Prințesa-Ovul în cerul pur al Celei-mai-frumoase-pouești-de-dragoste, în nunta totală, în adevărul ultim și orbitor. Lava dumnezeiască mi-a ars într-o clipă hainele și părul, pielea și zgârciurile, vinele și oasele, mațele și fecalele din ele, fierea și otrava din ea, creierul și nebunia din el, boașele și viitorul din ele, traheea și laringele și sucurile și mucilagiile și ganglionii. Mi-a topit dinții și globii ochilor și stâncile urechii interne. Mi-a distrus liniile vieții din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
drept și plină de fum gălbui) în 176 oglinda cu argintul mâncat. Am deschis și ultima ușă! Sângele meu trebuie să fie acum amestecat cu turbioane de aer și-ncărcat de insule de cheag. Vârstat de filoane de limfă, salivă, fiere și spermă. Sistemul meu arterial e acum pleznit ca vechile conducte de gaze, și totuși trebuie să-mi stăpânesc bătăile demente ale inimii, dilatarea și contractarea creierului pompând adrenalină, și să rămân până la capăt lucid. Drama trebuie privită în față
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
viu, atât de real. Ne-am apucat să facem desene cu cretă colorată. Fetele îl desenau pe Egor în forme cât mai caricaturale: ba lovindu-se cu capul de cornul lunii zâmbitoare, ba apucând, cu o mână nesfârșită, verde ca fierea sau stacojie, o stea cu multe colțuri. Eu însă am desenat cu cretă roz scoica pe care mi-o dăduse Egor. Ne-am plictisit repede de desenat și deodată ne-am hotărât (nu mai știu cine a fost cu propunerea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi s-a părut nesfârșit de lung. Când am deschis ușa, m-a izbit brusc în față, răbufnind dintr-un milion de culori, splendoarea grădinii: flori cu potire uriașe, arzând ca flacăra, roșii și albastre, legume cu frunzele verzi ca fierea, totul străluminat de-un soare orbitor, mare cât jumătate de cer. Camionul era mâncat pur și simplu de soare, cojile de vopsea luaseră foc și fumegau la lumina monstruoasă a pătlăgelelor roșii. Am ieșit pe poartă și curând alergam pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la noi încă se discută despre geniu, măiestrie etc.). Ce m-a atras spre această carte, de când am citit-o prima oară, a fost tocmai contrapunctul adus acestei virilități nevrotice: jurnalul lui A. conține destulă candoare pentru a dizolva din fierea lui M. Și, până la urmă, în ciuda faptului că femeia îl înșală, ea este cea care duce actul până la capăt. Nu m-au putut convinge pledoariile lui M. împotriva sinuciderii: simple sofisme. El este, în cele din urmă, cel slab... Marin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
nefericit. Otilia râse și întrebă ce fac ceilalți. Stănică îi comunică cum că toți o iubesc superlativ și regretă c-au jignit-o, și mai ales îi transmise dorința Aurichii de a o vedea. Otilia n-avea nici un fel de fiere și uita repede răutățile altora. Consultă din ochi pe Felix și zise că niciodată n-a fost supărată, ceea ce determină pe preagrăbitul Stănică să dispară numaidecât și s-o aducă pe Aurica. Toată extraordinara revoluție sufletească a lui Felix, la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Haosului, acelei „substanțe indistincte și potențiale” (V. Lovinescu), apte de a deveni Cosmos: „Cetate.../ Odihnă multă ai avut/s-arunci năvoade în noianul veșniciei./ Pescuit-ai frământări din ape fără fund? [s.n.]” se-ntreabă Zeul. în Cruciada copiilor, apa stătută, „fierea bălților”, zemuirea primordială, bântuită de taine și mituri, germinează puii de balaur. Balaurul, arhetip teriomorf fundamental (Gilbert Durand ), tutelează aici, paradoxal, lipsa oricărei soluții: „Se poate spune că orice miraculos teratologic e un miraculos totalizant și că această totalizare simbolizează
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
lor cete. Cu toată eroica lor vitejie personală, contele Ludovic de Blois cade pe câmpul de onoare, împăratul Balduin cade de viu în prinsoarea inamicului (15 aprilie 1205) și e dus la Tîrnova în Moesia încărcat cu lanțuri și în fiere până la gât, unde fu aruncat în grea {EminescuOpXIV 103} închisoare pentru totdeauna. Bătrânul doge Dandolo, așezat în ariergardă, nu ajunsese încă a se lupta corp la corp și nu încăpuse în cursă, iar, spre norocul lui, fugari din avangardă îl
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
așteaptă în fiecare clipă la război. Chiar poetul e silit să ia arma în mână (Tristele, IV 1) pentru a respinge atacul barbarilor cu săgeți otrăvite, de două ori ucigașe : Ca ei să facă moartea mai crudă, mai cumplită,/ Cu fiere de șerpoaică își ung a lor săgeți (Ponticele, I 2). Bătrân, bolnav, palid, istovit, pradă insomniei sau coșmarurilor (Nici cerul, nici pământul, nici apa nu-mi priește,/ Nici aerul, și trupul mi-e lânced tot mereu.../ De când venii aice, mă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
O jumătate de oră ai chinuit niște oameni, vrând să-i sperii și spunând că o să te împuști cu pistolul dumitale neîncărcat. Dar te-ai făcut de rușine ca un laș. Ești un sinucigaș ratat, ești o bășică plină cu fiere... pe două picioare. Ți-am oferit ospitalitate, te-ai îngrășat, nu mai tușești, iar dumneata mă răsplătești... — Doar două cuvinte, dacă-mi permiți. Sunt în casa Varvarei Ardalionovna, nu în a dumitale. Nu mi-ai oferit câtuși de puțin ospitalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne otrăvește gîndul? Dorul de veninuri este o criză a imanenței: un maximum de transcendență cu mijloacele lumii. - Dar toate laolaltă sânt prea slabe ca să ne învenineze de o altă lume până la a ne uita veninul. Când va crăpa odată fierea spiritului? ...Și ce recunoscători trebuie să fim cerului că este o otravă ce nu se mai gată, și ce adorație trebuie să avem pentru veninul inepuizabil al lui Dumnezeu! Ce-am face de nu i-am sorbi drojdia în orice
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ne-a descărcat pentru ultima oară de sarcina cunoașterii. Acea teamă de plictiseală ce nu poate fi asemuită cu nimic... Un rău ciudat încălzește sângele și prevestește golul surd ce te macină apoi, în ceasuri fără nume. Se apropie Urâtul, fiere a timpului turnată în vine. Și teama ce te învăluie cere fuga. Așa începi să nu mai ai pace în nici un loc. Neajunsurile acestei lumi trebuie trăite până la teologie și diabolism. În nici un fel să nu rămânem la stadiul sentimentelor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
anunță victorios Panthagathus. Firele care au mai rămas am să le smulg cu pastă epilatoare. Tiberius strâmbă din nas scârbit. Iar o să-i întindă pe față por căria aia puturoasă din rășină, smoală și grăsime de măgar. Un pic de fiere de capră, cere sentențios Antiohus unuia dintre ajutoare, în timp ce toarnă în amestecul dezgustător câteva picături de sânge de liliac. — Pune și puțină pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În timp ce soldățoii își dau coate, iar hijra lasă ochii în podea, deznădejdea se depune și mai grea deasupra palatului. Pran începe să dispere. Se simte prizonier aici, la Fatehpur; nu cu sufletul, ci din rărunchi, de parcă ar avea pietre la fiere sau ar fi înghițit ceva din greșeală. Este singur, extirpat din lumea în care a trăit, fără să-i pese nimănui de el. Când, într-o seară, aude că Flowers îl va aduce din nou pe maior în camera chinezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sachs. - Probabil iarbă uscată, lămuri Rhyme. Ceva vegetal oricum. Dar nu-mi dau seama ce este celălalt material. Din nou, o analiză cromatografică și spectrometrică a fost întreprinsă. Rezultatele au apărut sub forma unui tabel pe ecranul computerului: pigmenți de fiere, stercobilină, urobilină, indole, nitrați, scatol, mercaptanți și sulfat de hidrogen. - Aha. - Aha ce? întrebă nerăbdător Sellitto. - Comandă: microscopul unu, se auzi vocea lui Rhyme. Imaginea reapăru pe ecranul computerului și el continuă: - Totul e foarte clar: materie bacteriană moartă, fibre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Numele acesta sună ca o boală, un herpes vechi care nu s-a vindecat niciodată. Sunt sigur că acest Prurion avea un cap de ploșniță, și picioare strâmbe, o răsuflare rău mirositoare, de țap, tot arsenalul celor care își scuipă fierea și își îndulcesc apoi acreala prin berării pustii, holbându-se la picioarele ospătăriței extenuate care spală pe jos, împrăștiind rumegușul. Dacă acest Prurion nu mai trăiește astăzi înseamnă că e un gunoi mai puțin pe pământ. Dacă n-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ta, Lyse. Pe măsură ce timpul trecea, scrisorile tinerei învățătoare prindeau culorile amărăciunii, depresiei, uneori ale urii. Ea, pe care o văzusem întotdeauna cu un zâmbet luminos întipărit pe chip, având pentru oricine un cuvânt bun, era cea cu inima plină de fiere și de durere. Scrisorie ei exprimau tot mai mult dezgustul ei de-ai vedea pe bărbații din oraș, pe toți cei care mergeau la Uzină, curați, odihniți, liniștiți. Scria în același fel chiar și despre răniții de la clinică, ce umblau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că viața îi părea o flegmă primită drept în față. Am parcurs carnetul ca pe un drum ce trecea încetul cu încetul de la un peisaj de țară înflorit la întinderi barbare, pline de puroi, de acizi și de sânge, de fiere, de bălți arzând. Zilele care treceau o schimbau pe Lysia Verhareine, cu toate că noi, ceilalți, nu observasem nimic. Tânăra cea frumoasă, delicată și dulce devenea pe dinăuntru o ființă care urla în tăcere și își sfâșia măruntaiele. O ființă care cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
96 LA PRORA Câtă vreme spătarul Vulture și Cosette ședeau la pupa și încercau să treacă prin vorbe peste osebita lor origine socială, Barzovie-Vodă și tăcutul Broanteș stăteau la prora aplecați peste bord, aruncând pradă peștilor tot amarul și toată fierea pe care o adunaseră în cursul acelor năcăjite zile de când umblau să fie repuși în drepturi. Cu osebire Barzovie-Vodă, ca un om căruia fosta domnie nu-i sporise numai cutele necazului pe frunte, ci și inelele de osânză în jurul mijlocului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dea din urechi și să nu mai biciuiască cu bicele, să nu mai cununească din cununa de spini și să nu-l mai - fiindcă el, Dracu de Măgar l-a bătut În cuie i-a dat să beie oțet și fiere și l-a și l-a și l-a o-mo-râ-Îâât!!! - Ce-i cu tine, de ce plângi? Ori ți-au dat lacrimile de ger? Încerc să-i spun mamei de ce plâng. Dar nu mai sfârșesc: dacă i-aș spune, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Domnului, despre care dreptul Simion spunea: «Prin sufletul tău va trece sabia». Amândoi îngerii țin în mână un prosop, în care este înmuiat sângele Mântuitorului, adus ca jertfă. Îngerul din dreapta ține un burete, reprezentând buretele care a fost înmuiat în fiere și oțet de către soldați și dat Mântuitorului, pe cruce: « Poporul meu, ce am făcut ție și cu ce mi-ați răsplătit Mie? În loc de mană, cu fiere, în loc de apă cu oțet, și în loc de a mă iubi, pe cruce m-ați pironit
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
ca jertfă. Îngerul din dreapta ține un burete, reprezentând buretele care a fost înmuiat în fiere și oțet de către soldați și dat Mântuitorului, pe cruce: « Poporul meu, ce am făcut ție și cu ce mi-ați răsplătit Mie? În loc de mană, cu fiere, în loc de apă cu oțet, și în loc de a mă iubi, pe cruce m-ați pironit!? », povestește el. Deși această ramă portativă este sculptată și îngerii de deasupra ei la fel, părintele trebuie să o termine în șapte zile. Asta pentru că, peste
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
o durere intensă de măsele, un chin înfiorător, dezarmant. Își administra singură fiole de algocalmin, le spărgea vârful deasupra chiuvetei, le scutura picătură cu picătură în lingură sau, alteori, când îi lipsea răbdarea, sugea direct din fiolă licoarea amară ca fierea ce-i oferea amăgirea unei liniștiri de mică durată. De obicei adormea cu fruntea pe birou, epuizată, cu simțurile răvășite, după un timp se trezea buimăcită, răsfoia cărțile și se pornea să citească, lacom, repede, cu ochii mijiți de efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
învață și odată spune, văleu, mă doare capul de mor și i se face pielea ca de găină. E cam slab la minte, domnișoară, n-are ținere de minte, i-am dat și buline, de-alea mici și amărui, ca fierea, da geaba! Ce să-i fac? Spuneți-mi? Dacă n-o să fie să termine și el un liceu, n-o fi, n-o să-l omor acum din asta, s-o angaja el pe undeva și gata. Eu aș da și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]