1,777 matches
-
când un advocat se face soldat, cu scopul anumit de a se ilustra, când un altul se face prezident de republică - fie chiar numai ploieșteană -, când un al treilea joacă pe arheologul, un al patrulea e ales în Academie ca filolog, deși n-a dovedit printr-un singur șir scris că e specialist în aceasta, când vedem toate astea ne vom convinge cu durere că golul reformelor trebuie să fie cumplit de mare daca trebuie pentru el atât de mulți comentatori
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
al tutulor oamenilor de bine, credem că lumina va crește mereu până ce adevărul se va deosebi de minciună. [ 26 februarie 1880] NAIVITĂȚI RADICALE Într-o ședință a Camerei, citindu-se un proiect de lege în care venea cuvântul "chip", un filolog radical esclamă indignat: Filologul: Ce fel, "chip"? Asta-i o bazaconie slavonă! Să se înlocuiască imediat cu un alt sunet radical! {EminescuOpXI 45} 3. "Monitorul oficial" (23 februarie/4 martie 1880) cu dezbaterile din ședința Adunării deputaților persiflată de Eminescu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
bine, credem că lumina va crește mereu până ce adevărul se va deosebi de minciună. [ 26 februarie 1880] NAIVITĂȚI RADICALE Într-o ședință a Camerei, citindu-se un proiect de lege în care venea cuvântul "chip", un filolog radical esclamă indignat: Filologul: Ce fel, "chip"? Asta-i o bazaconie slavonă! Să se înlocuiască imediat cu un alt sunet radical! {EminescuOpXI 45} 3. "Monitorul oficial" (23 februarie/4 martie 1880) cu dezbaterile din ședința Adunării deputaților persiflată de Eminescu în NAIVITĂȚI RADICALE, "Timpul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pentru a fi om mare în statul român, ba există patrioți cari nu știu în perfecțiune alte limbi decât acel idiom ariac, cam degenerat, de care se ocupă cu un zel lăudabil d. dr. Barbu Constantinescu, unul dintre tinerii noștri filologi. [ 21 august 1880] ["ÎN URMA ÎNCĂRCĂRII PROGRAMELOR... "] În urma încărcării programelor cu fel și fel de studii elementare și neelementare din domeniul celor mai deosebite științe, statele apusene au ajuns a simți că liceul nu mai e un institut de educație, ceea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de partid, cu o vechime de 3-5 ani în munca operativă, „având deprinderile necesare pentru a sesiza abilitatea și perfidia dușmanului”. De asemenea, toate cadrele ce urma a fi transferate în D.G.I. trebuia să aibă studii superioare (ingineri, economiști, juriști, filologi sau absolvenți ai academiilor militare), să cunoască o limbă străină de circulație internațională sau „să fie capabili să-și însușească limbi străine”. Nici încadrarea de ofițeri de securitate direct din producție, nici selecționarea viitorilor elevi ai școlilor de securitate nu
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
anexează continuu domenii limitrofe. Diversitatea domeniilor care permit o abordare în manieră eseistică face dificilă precizarea accepțiunii contemporane a noțiunii. Eseul pare să fie un gen hibrid cu vocație de sinteză, aflat la întâlnirea literaturii cu filozofia, publicistica și știința. Filologii, istoricii sau arheologii au scris, de-a lungul timpului eseuri în care cunoștințele au fost prezentate într-o construcție litarară admirabilă. Din această persectivă a scrie un eseu înseamnă a realiza cu ajutorul datelor concrete și a imaginilor un tot unitar
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3061]
-
Nicolae Antohi și al Anetei (n. Tătaru), învățători. A absolvit Facultatea de Filologie (secția engleză-franceză) a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1981), după care a fost redactor la revista studențească „Dialog”, profesor la Liceul industrial Negrești, județul Vaslui (1984-1988), filolog la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași (1988-1990), director general (1990), apoi consilier în Ministerul Învățământului (1991). Urmează studii de specializare în istorie la École des Hautes Études en Sciences Sociales (1990, 1992), predă ca visiting professor
ANTOHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285384_a_286713]
-
lumii de zi cu zi sunt sfărâmate și unde lumea reală, dată peste cap, poate fi observată, analizată, criticată și prezentată ca relativă” (R. Da Matta, p. 104). Charivaritc "Charivari" Sintetizând o amplă dezbatere (care a implicat antropologi, sociologi, istorici, filologi) asupra acestui ritual, Isac Chiva și Françoise Zonabend (1981, p. 365) Își Încep analiza cu o Întrebare simplă și gravă: „Există oare charivari?”. Interogația și neîncrederea În valoarea conceptuală a acestui termen se explică prin „plasticitatea extemă” (p. 367) a
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
domeniu, lucrarea beneficiază de o documentare deosebit de serioasă, iar concluziile la care ajunge autorul după explorarea întinselor și variatelor teritorii pe care enciclopedicul savant le-a străbătut sunt frecvent judicioase. Exegetul analizează detaliat și competent activitatea de istoric, scriitor și filolog a lui Hasdeu, aflând punctele lor comune și constantele revelatorii pentru spiritul hasdean. O atenție aparte a acordat D. vieții și operei lui M. Eminescu. A fost coordonatorul colecției „Eminesciana”, scoasă de Editura Junimea din Iași, în care au apărut
DRAGAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286843_a_288172]
-
străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era alcătuită din provinciali romani și lupta se dă dincoace de Haemus, în jurul Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi, iar după 602, au rămas triburi slave și în nord ce au conviețuit cu autohtonii. Istoricii români mai vechi au subliniat că slavii așezați în Dacia s-au purtat ca niște cuceritori și cotropitori, și au transformat pe autohtoni în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dreptate, pe adversarii Școlii ardelene, ai latiniștilor, ceea ce i-a provocat să pună din nou în circulație ideile lui Sulzer. Aceste idei au fost elaborate într-un sistem nou, bine închegat, cu adăugarea de noi amănunte, de către Robert Roesler (1836-1874), filolog și istoric german. Lucrarea sa principală, de notorietate, din 1871, a provocat mare vâlvă și discuții pasionate în epocă, a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dar azi este considerată "cu totul depășită" (I. I. Russu) și fără valoare
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
va fi asociată cu numele său. În România, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu nașterea noii școli istorice, dezbaterea angajată se desfășoară într-o atmosferă mai curând academică, de unde și punctele de vedere nuanțate, formulate de filologi și istorici români. Aceste poziții merg de la apărarea tezei continuității (B.P. Hasdeu, A.D. Xenopol) la susținerea unei versiuni a teoriei imigraționiste (Al. Philippide, Ovid Densușianu). Menționăm aici lucrările lui B. P. Hasdeu, Istoria critică a românilor, vol. I, București, 1875
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Dacia, el susținea că "nu toți au fost trecuți peste apă (Dunăre) și o parte din populația de jos a rămas în țară (Dacia), mici negustori, meseriași, țărani și ciobani", însă aceștia au plecat și ei mai târziu. După filologul german H. Schuchardt, Aurelian n-a strămutat decât o parte din populație. Istoricul ungur Hunfalvy se pronunța împotriva oricărei persistențe a elementului roman pe malul stâng dunărean-monedele romane încetează la 258, invoca și el lipsa elementelor gotice în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriile ilirilor, în apropiere de Albania și de vechea Dalmație. Trebuie să se țină seama de caracterul unitar lingvistic și cultural (o singură limbă latină populară) al populației provinciale dintre Adriatica și Marea Neagră. O teză eronată (veche!), adoptată de mulți filologi și romaniști susținea o "simbioză albanezo-română" în centrul Peninsulei Balcanice. De fapt, relațiile limbii române cu albaneza sunt de altă natură: comunitatea de substrat etnic-social și lingvistic. Ideea adepților teoriei imigraționiste că limba și poporul român s-ar fi format
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
praznic, ibovnic, amarnic, îndoielnic, comic), -niță (botniță, clopotniță, melniță, vârtelniță), -iște (siliște, porumbiște, grădiște, pajiște), -eț (călăreț, cântăreț, drumeț), -iță (suliță, undiță, mlădiță, mioriță), -av (mârșav, trândav, scârnav), -iv (uscățiv, milostiv, guraliv), -uire (mânuire, făptuire, uluire, dăinuire, prețuire).61 Dicționarul filologului A. Cihac (1879), ce cuprindea 5765 de cuvinte, relevă că două cincimi din ele sunt slave și doar o cincime sunt latine, dar acestea sunt doar o mică fracțiune, căci lexicul românesc însumează, după dicționarul Candrea (ce conține 43.269
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Romulus, O legendă heraldică: legenda lui Dragoș, în AIINC, 1921-1922, p. 300-309. Vulpe Radu, De la Dunăre la Mare. Mărturii istorice și monumente de artă creștină, Galați, 1977, p. 16-22. Xenopol A. D., Întemeierea țărilor române, în Rev. pentru ist., arh. și filolog. 3, 1885, 5, p. 1-28, 285-309. Idem, Un document asupra lui Bogdan, descălecătorul Moldovei, din 1349, în RIAF 3,vol. V, 1885, p. 166-170. Idem, Descălecarea Munteniei, în Viața Românească, VI, 1911, nr. 3, p. 309-322. Idem, Istoria Românilor din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în 1986. Din 1961 a fost colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Știință din Chișinău. C. a scris mai ales lucrări de teorie literară cu caracter aplicativ-didactic: Elemente de poetică (limbaj, versificație, specii) (1970), Busola filologului cercetător (Scurt îndrumar istorico-filologic) (1981) ș.a. O preocupare aparte a constituit-o studierea versificației „moldovenești”, autorul oferind, într-o carte scrisă în limba rusă (1985), o imagine de ansamblu asupra evoluției versului de la începuturile lui până în perioada contemporană. Interpretările lui
CURUCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
Chișinău, 1970; Versul moldovenesc (de la origini până la 1850), Chișinău, 1970; Sonetul moldovenesc, Chișinău, 1973; Versul moldovenesc în jumătatea a doua a sec. XIX, Chișinău, 1974; Versul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1977; Studii de teorie a literaturii (în colaborare), Chișinău, 1979; Busola filologului cercetător (Scurt îndrumar istorico-filologic), Chișinău, 1981; Moldavskoe stihoslojenie: istoria, teoria, tipologhia [Versificația moldovenească: istoria, teoria, tipologia], Chișinău, 1985; Comunități folclorice moldo-bulgare, Tiraspol, 1995; Poetica lui Eminescu (Poetica genurilor și speciilor literare. Poetica versului), Chișinău, 1996. Ediții: M. Eminescu, Poezie populară
CURUCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
CORLĂTEANU, Nicolae (14.V.1915, Caracui, j. Lăpușna), filolog. Este fiul Anei (n. Vartic) și al lui Grigore Corlăteanu, țărani. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie și pe aceea de Drept ale Universității din Cernăuți (1939). A fost șef al Catedrei de limbă și literatură națională a Universității
CORLATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286418_a_287747]
-
Tudoran, Viitorul facultativ, pref. Ion Bogdan Lefter, București, 1999. Repere bibliografice: Virgil Nemoianu, Anatomia Balenei albe, „American Studies International”, 1983; Adrian Marino, De ce anti-mimesis? JL, 1990, 50-51; Cristian Moraru, Intelectual Diaspora and Critical Spirit, „Romanian Review”, 1990, 4; Virgil Nemoianu, Filologi români în America, RL, 1991, 3; Cristian Moraru, Mică vitrină postmodernistă, CNP, 1991, 38; W. Baker, Recent Work in Critical Theory, „Style”, 1992, 4; Cristian Moraru, Interpretare și pedagogie. Pentru o revalorizare a poststructuralismului, CNP, 1992, 1-2; Românii, 96-97; Laurence
CORNIS-POP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
B. introduce în cartea sa și texte din alte surse, pentru a ilustra folclorul întregii provincii. Majoritatea o reprezintă textele lirice, la care se adaugă colinde, balade, ghicitori și o prezentare a obiceiului „înfrățit-însurățit”, în care dovedește și aptitudini de filolog. În folclor, B. se orientează neașteptat de lesne și mai toate observațiile sale din prefață sunt întemeiate, unele vădind mare finețe de spirit. Folclorul înseamnă pentru el etnopsihologie, dar interpretările sale sunt lipsite de punctul de vedere istoric. B. remarcă
BIBICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285722_a_287051]
-
, Ioan (8.IX.1856, Făget, j. Alba - 13.II.1935, București), filolog, bibliograf și istoric literar. Este fiul Anicăi (n. Popa) și al lui Gligor Bianu, țărani. B. absolvă gimnaziul de la Blaj, apoi urmează cursurile Facultății de Filosofie și Litere din București (1876-1881). În următorii doi ani își continuă studiile la Milano
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
și la această experiență. Opiniile cu privire la problema națională sunt exprimate în broșurile Politica românilor din Ungaria (1909, scrisă împreună cu Septimiu Albini și semnată B-A) și Pentru lămurirea situației (1914, sub pseudonimul Ion Frunză). B. are o remarcabilă operă de filolog și cercetător al istoriei literare, axată pe câteva direcții principale: editarea de texte vechi - Psaltirea scheiană, câteva tipărituri coresiene, în colecția Texte de limbă din sec. XVI. Pagini de veche scriere românească (în colaborare cu N. Cartojan); editarea, însoțită de
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
, Mihail G. (1780, Budapesta - 3.II.1842, Budapesta), filolog. Părinții lui, aromâni ale căror nume nu sunt cunoscute, au emigrat în Austro-Ungaria după distrugerea totală a orașului lor din sudul Dunării. A fost profesor de greacă veche și neogreacă la Viena și Budapesta. Este cunoscut pentru Gramatică română sau
BOIAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285793_a_287122]
-
grabă cu care a încheiat negocierile și pentru faptul că a privat Suedia de mult mai multe prazi de război pe care le-ar fi obținut dacă ar fi continuat lupta. La curtea să au fost invitați cărturari importanți, precum filologul Nicholas Heinsius, cercetătorul Claudius Salmsius, cel care a descoperit singurul exemplar din Antologia Palatina (Anthologia Gaeaca), Samuel Bochart, sau Descartes. Serviciile pe care le-a adus Suediei după renunțarea la tron au fost, și ele, incontestabile. Mulți istorici au susținut
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]