1,149 matches
-
care o face. Care-i momentul istoric în care s-a născut pedagogia? De cînd începe arhitectura? Dar matematica, rațiunea, sentimentele? Nimic din ce fac oameni nu pare fără precedent. Ce calcul obscur sau ce sentiment copleșitor determină pe lotrul fioros care e lupoaica să adopte, în loc să le sfîșie, odrasle omenești? De ce nu se îngrijește de asta căprioara? De ce face lupul ce nu poate săvîrși ursul, vulpea, vita? Recunoaște lupoaica superioritatea omului? Îl apreciază ca animal care face haitic ca să-și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
codrul de la Apusul Satului nostru cu Sfinți. Oamenii erau nițeluș tulburați și scoși din ale lor căci, cu destulă vreme În urmă, ziua și noaptea Își Încurcaseră Între ele culorile și spoiseră cerul cu cenușă. Se lăsase și o liniște fioroasă: păsările zburătoare nu mai voiseră să iasă din cuiburi, cele de prin curți se ghemuiseră În fundurile cotețelor; dobitoacele mari se Încăpățânau să stea nemișcate În grajduri ori În țarcuri; porcii se Îngropaseră În nămol și scoteau din glod numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu anafoare fioroase pe mijloc; pe apă - corăbioare cu pânze, pești cu solzi săpați trudnic În aluat; fire de trestie și năvoade pescărești; lacuri și bălți, păsări ale cerului și ale pământului - În locul ochilor le punea boabe negre de piper; turme de oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vedem. De frica iadului mâncam tot, chiar dacă nu-mi plăcea coliva Întotdeauna. La intrarea În biserică erau zugrăviți și câțiva draci negri și păroși. Picioarele li se terminau cu copite, cozile lungi aveau vârfuri de săgeți, În mâinile cu gheare fioroase și ascuțite țineau furci cu trei dinți și mânau cu ele spre niște focuri mari o ceată de păcătoși despuiați și cu fețele Îngrozite. Dracii rânjeau cu răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și coarne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o ață prăpădită de zgârciul tăiat tremurat, când mai gros, când mai subțire, dintr-o cameră de tractor. Pentru ghetele schilodite ale tatălui avea să mănânce bătaie tocmai la iarnă, când nu mai putea fi ascunsă lipsa limbilor. Ucigașă și fioroasă era arma celuilalt. Zgârciul galben era tăiat dintr-o mănușă de crep furată de la un electrician; patul era centrat ca lumea și ața care-l ținea - zdravănă. Tare se mai bucurase când văzuse pe nevolnicul de văru-său cu ce gioarsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu le fu greu să-și Închipuie că dihania se Încolăcise În jurul Întregii Văi. Babele le preziseseră moarte cumplită: aveau să-și petreacă multe zile, vii, În burta ființei iadului, până să fie mistuiți. În așteptarea Întâlnirii cu nemaivăzut de fioroasa căpățână ce avea să-i Înghită ca pe niște musculițe, grozăviile de care se loveau În goana lor li se părură blânde și aproape nevolnice. Ierburile Întruchipau orătănii, frunzele copacilor și tufișurilor foșneau șoapte și vorbe. „Cu mujdei vă gătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada ochiului la trupul Balaurului răspândit pe cele două maluri povârnite. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că mie Îmi spuneau Ectoraș - adică un soi de cățel inofensiv, prostănac și papă-lapte. Diminutivul cu usturimi de ocară nu venea de la eroul grec - habar n-aveam nici eu pe atunci de Homer -, ci de la câinele nostru Hector - un dulău fioros care ne păzea curtea. Numele acesta a Început să Însemne, În timp, „câine rău, harnic și neiertător” și mulți Își botezau cățeii așa, În credința că ghemurile alea de blană aveau să ajungă așa cum le chema. Un vecin al vărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
descopere decât să acopere și, când dresoarea ieșise prima oară de după cortină cu un șarpe uriaș, lung și gros, cum nu se putea vedea decât În țările calde, atârnat de gât, toți băieții din sală scoseseră murmur de Încântare. Nu fioroasa jivină le tulbura sufletele și le Înfiora carnea, ci femeia dezbrăcată care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din sală scoseseră murmur de Încântare. Nu fioroasa jivină le tulbura sufletele și le Înfiora carnea, ci femeia dezbrăcată care se mișca În fața lor de parcă altceva nu făcea toată ziua decât să umble despuiată de colo-colo. Le arăta tuturor căpățâna fioroasă a șarpelui care scotea, Încă și mai fioros, limba neagră și despicată. Boscarul lăuda În gura mare răutatea sălbăticiunii. Spunea că În junglă, unde el călătorea adesea ca să Înfrunte și să biruie primejdii, niște omuleți negri se pregăteau să hăcuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și o luă spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poartă destui clienți. Din apa tulbure a Eleșteului ieși alene și apoi se scufundă o spinare neagră și plină cu țepi ca de nisetru. Pe Cap de Șobolan nu-l Încercă nici o mirare. Simți, numai, mirosul greu al mâlului răscolit. Fioroasa spinare Începu, ridicându-se și coborând cu clipocituri moi, să dea ocol ochiului de apă Într-o Învârtire fără rost, de slăbiciune prinsă În capcană. Nevastă Își luase din alt sat. Fusese prima lui femeie. Lumea se mirase de frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se Încredința din ce În ce că vina se ascundea În altă parte, În altcineva. Șarpele Își potrivea la loc fălcile fără țâțâni și broasca Înghițită Înainta Încet prin trupul negru și solzos ce se odihnea acum la soare, Îndestulat. Fioroasa spinare cu țepi Își iuțise rotocoalele În jurul Eleșteului și apa, neliniștită, scotea bolboroseli aproape de amenințare. Își Întoarse capul către culmea dealului spân pe care fusese cândva conacul boieresc. De-acolo cobora, cu pași Înfrânați, nea Mitu Păcătosul. Tălpile gumarilor alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fetele și femeile de pe la oraș, dar cu slujbe În sat. Cele mai multe pe care le amețea erau profesoare și Învățătoare - navetiste care veneau un an-doi, apoi se Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din spate a fioroasei capturi de război Își propteau femeieștile rotunjimi și economiste, inginere, contabile, doctorițe aruncate cu serviciul În Satul cu Sfinți ori prin altele dimprejur. Neobosita mașinărie nemțească nu se strica aproape niciodată și, chiar dacă Înghițea benzină cu nemiluita, nu treceau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la guler și arătă o tăietură adâncă, până dincolo de jumătatea gâtului. Părea că sub bărbie mai avea o gură, fără buze, cu marginile pline de sânge roșu ori Închegat și, În loc de limbă, cu zgârciul alb al beregății. Pe gaura aceea fioroasă ieșea, leneș, fumul țigării. Enin Înghiți cu greu nodul dureros din gât. „Lasă, bă, hai la doctor, că am auzit că ăștia pot coase acuma orice, nu mai e ca-n vremurile vechi, când mureau oamenii din te miri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nopți Întregi m-au chinuit ochii aceia. Mă trezeam și intram iară și iară În același vis negru care mă Înspăimânta. Îl vedeam pe Lică În sicriul lui din groapă, năpădit de tot felul de coropișnițe și de viermi, cu fioroase rădăcini Înfipte În coaste, dar, mai ales, În țeastă. Rădăcini vânoase de salcâm Îi intrau pe nări, pe urechi și pe gură, strâmbând hârca Într-un rânjet de chin. În toată Învălmășeala dureroasă rămăseseră neatinși ochii cei goi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să mă cotonogească. Stând așa, ca prostul, ieri În curtea pustie a școlii, mi-am dat seama că mi-era dor să văd chipul de porc asudat al lui Picere și să simt pe tibii, glezne și laba piciorului gâdilăturile fioroaselor lui crampoane. A plecat din sat. Am auzit c-ar fi fost o vreme subofițer pe la trupele de grăniceri. Dar puțin Îmi pasă ce s-a ales de el astăzi; el Îl vreau pe ăla care, copil fiind, se războia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
importante avute În vedere de Domnia Sa este Înființarea Gazetei pe care tocmai o parcurgeți ne Încredințează pe deplin că ne aflăm, În sfârșit, pe drumul cel bun. Va fi, Însă, un drum anevoios, cu hopuri adânci și mărginit de prăpăstii fioroase. Vom avea puterea, fără Îndoială, să nu ne poticnim, să nu cădem În ele. Avem, iată, o publicație numai a noastră. S-o respectăm și s-o ocrotim, căci ea este mărturia scrisă a voinței noastre supreme de a ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dotare; meteorologul satului prognozează - pe baza gușilor zbârlite ale vrăbioilor, a desimii perișorilor galbeni de pe perechea de picioare dinspre spate a cărăbușilor ori din zborul neobișnuit de razant al libelulelor - că ne așteaptă o iarnă grea, viforoasă, geroasă, cu zăpezi fioroase până peste streșini, ca În copilăria fiecăruia dintre noi; În burta unui somn uriaș pescuit de către persoane anonime În plin sezon interzis a fost găsit un ibric turtit de aramă, pe care Încă se puteau desluși, gravate, o corabie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înregistreze nașterea, el un singur nume avea În cap și pe-ăla Îl rostea de fiecare dată când secretarul țipa la el, lovea cu pumnul În masă și cu piciorul În dulapurile de fier care bubuiau Îndelung și-i produceau fioroase dureri de cap fericitului și bietului tată, copleșit de vinișor roșu și neînțelegând cu nici un chip de ce se rățoia atâta slujbașul. În cele din urmă, secretarul se liniștise brusc, ba chiar zâmbise Îngăduitor și oarecum cu perfidie - așa avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase de băut. Într-o Noapte de Ajun, vârful pinului semeț din fața Căminului cultural dispăruse. Directorul umbla turbat de colo-colo, Înjura și făgăduia făptașului necunoscut pedepse fioroase și torturi rafinate. Făcuse reclamație scrisă la Miliție, cerea efectuarea de expertize criminalistice de către oameni specializați de la Județ, voia să vadă cu ochii lui cum haite Întregi și Întărâtate de câini polițiști iau urma hoțului și, sprijiniți din aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grijă și rotunjit pe la colțuri; cu aparatul rusesc de pirogravat Închipuise În lemnul alb, neted și mângâios când trăgătorul Își proptea pe el palmele și obrazul drept, vânat de tot felul: mistreț, iepure, fazan, gâscă, cerb, prepeliță, căprioară și chiar, fioros și ridicat pe picioarele din spate, un urs. Desenele le copiase mai Întâi cu o foiță de indigo dintr-o carte veche de cunoștințe despre natură găsită prin podul casei și abia apoi, scoțând de atâta Încordare și uitare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i fete numai pui sănătoși și cu blănițele frumoase. Știa când să-i taie ca să aibă haina cât mai deasă. După ce săra pieile și le usca, le Înghesuia În saci, se Îndrepta spre fundul grădinii care se termina În fioroasa Vale a Puțului, traversa apoi pârâiașul, afundat Între bozii, lipani ori țevi lungi de cucută și ajungea În curtea din spate a lui Câinaru, bătrânul cojocar și tăbăcar. Acesta cumpăra pieile de iepuri de la primar, le tăbăcea și cosea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Fără să se poată Împotrivi câtuși de puțin poruncii dinlăuntrul său, o rupse brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar pădurea răsuna de urletele sale fioroase. Ectoraș nu ținu seama de ele și goni mai departe, Înspăimântat și deznădăjduit. Se udase până la umeri În hățișul de buruieni. Când i se păru că nu mai aude strigătele tatălui, se opri și se trânti la pământ. Văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neclintită, Îndreptată către cupola bibliotecii. Urmară o bubuitură, un vuiet și din clădire se Înălțară flăcări aproape nesfârșite. „He-he! Dracu’ i-a luat!” auzi Monstrulică un glas Încântat. În spatele tancului, locotenentul-major Foameangât leșinase de durere, cu un picior prins Între fioroasele angrenaje de oțel ale șenilei. Monstrulică se cățără pe turelă și bătu cu pumnul. Le spuse celor dinăuntru să nu mai miște hărăbaia, apoi sări și se Îndreptă către rănit. În timp ce doi subofițeri de la transporturi Încercau să scoată cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]