687 matches
-
limitele pînă la care se ajunge în trecut variază în funcție de grupuri, ceea ce explică faptul că gîn-direa individuală atinge, în funcție de momente, adică de gradul de participare la o gîndire colectivă, amintiri mai recente sau mai îndepărtate. [Gîndirea noastră nu este un firicel continuu limitat de maluri între care curg impresiile noastre.] Dincolo de această margine mișcătoare a timpului sau, mai exact, a timpurilor colective, nu mai este nimic, căci timpul filozofilor nu e decît o formă vidă. Timpul nu este real decît în măsura în care
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
voi purta prin locuri care să-ți încălzească și ele sufletul. Îți mai amintești de drumul lung-prelung de pe șesul Vlădicenilor? Adu-ți aminte cât ne mai amuza pârâiașul din stânga drumului, năpădit de păpuriș și stuhărie, pe fundul căruia clipocește un firicel de apă adormit, de te întrebi dacă curge în vreo direcție s-au l-a uitat Dumnezeu acolo sub rambleul căii ferate care duce la Ungheni. Nici nu-mi mai aduc aminte dacă pe acele vremuri noi știam că drumul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
noi și în măsura în care ne determină să regândim, să preluăm, să repovestim. Cultura este un râu cu albie când subterană, când la suprafață, format nu doar din izvorul primar, ci primind numeroși afluenți: pâraie repezi, puhoaie născute din ploi torențiale ori firicele de apă abia răzbătând de sub vreo stâncă sau dintr-un mal argilos. Oricât de scurte, întâmplătoare și supuse provizoratului, toate aceste „imitații” există pentru a întreține și mări debitul râului „originar”. Din apele mari s-au ridicat norii ce dau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
noi și în măsura în care ne determină să regândim, să preluăm, să repovestim. Cultura este un râu cu albie când subterană, când la suprafață, format nu doar din izvorul primar, ci primind numeroși afluenți: pâraie repezi, puhoaie născute din ploi torențiale ori firicele de apă abia răzbătând de sub vreo stâncă sau dintr-un mal argilos. Oricât de scurte, întâmplătoare și supuse provizoratului, toate aceste „imitații” există pentru a întreține și mări debitul râului „originar”. Din apele mari s-au ridicat norii ce dau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ne acoperea ca un cort ocrotitor, ferindu-ne de restul copiilor, vrăjindu-ne ca-n basmele cu zâne binevoitoare și clipocitoare... iar profa, mișcându-se încetișor înainte și înapoi, închisese ochii și din colțurile gurii începuse să i se scurgă firicele de salivă proaspătă... Parcă nu mai auzea nimic, parcă uitase de locul în care ne aflam... Nu-i păsa de ceilalți. L-ar fi putut bucura pe fiecare în parte, cu aceeași plăcere. Era sigură că nimeni nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
care studiază Europa de Est le place să rămână între ei dacă vor să se adreseze unor urechi înțelegătoare. Căderea regimului communist a suscitat un val de cercetări asupra socialismului și a postsocialismului în Europa de Est. România, iarăși, a fost norocoasă, cu un firicel modest, dar constant, de studenți care s-au aventurat după 1989 să-și facă terenul de doctorat în satele și orașele ei. Filonul postcomunismului dă însă semne de oboseală, iar antropologii care studiază Europa de Est sunt pe cale de a-și redefini
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
colorate. Ne place această limbă care-și trădează originea, presărată și parfumată cu proverbe orientale, imagini din natură, locuțiuni cunoscute acolo și noi aici: Pe viața mea care a fost frumoasă, nu mint"; "lumina se scurgea pe tavan ca un firicel de apă rozalie"; "pulberea zilelor mi-a ros umerii", "parfumul uleiului vărsat atrage morții", "suflarea neghinei în floare", "mânuiești fusul mai bine decât moartea însăși", "mormintele pe care calci sunt ușoare pentru cei pe care-i acoperă"... Răspândiți peste toate
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cea mai luminoasă în ochii țării noastre. Mă voi strădui s-o merit. Elisabeta." Un exemplar din Cugetările unei regine însoțea această scrisoare: el purta pe prima pagină următoarea dedicație. "Domnului Doucet, Poate că ele nu merită osteneala sunt numai firicelul de apă ce iese din marele lac, adânc, tăcut și ascuns, Carmen Sylva". Această răsplată academică o bucura pe regină, atât de atrasă spre binefacerile inteligenței, gândirii și frumosului. Era încă tânără și deja arta, sub toate formele, o seducea
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
său și în ce mod popoarele care locuiesc pe malurile lui profită de ceea ce poate oferi fluviul, cum depinde dezvoltarea lor economică și socială de această bogăție naturală. Orice fluviu, la originea sa, este un izvor din care țâșnește un firicel de apă formând un mic pârâu. Apoi pârâul se transformă într-un râu devenind fluviu datorită afluenților de la care primește suplimentar apă. Cu acest tablou în minte am început să mă gândesc cum aș putea să prezint istoria de 50
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
Universității din Iași) și 1860-1962, anul înființarii Facultății de Fizică (fig.1 ). Ambele subperioade, fiecare de aproximativ un secol, reprezintă, instituțional, pilonii pe care se sprijină Facultatea de Fizică. Nu ar trebui, însă, să uitam izvorul din care a țâșnit firicelul, punctul de unde a pornit, care a fost, de fapt, începutul învățământului laic organizat într-o instituție, în Moldova. Este vorba de Colegiul înființat de domnitorul Despot Vodă, în 1563 (Fig.1), cunoscut sub numele de Academie sau Scoala Latina. Colegiul
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
verzi și luminoase, pînă-n zări. Împins de credința sa, s-a aplecat și a cules un fir de trifoi, arătîndu-l mulțimii: "Iată, frații mei, cum este Sfînta Treime: trei într-unul, ca trifoiul nostru!". Și mulțimea a priceput, în fața acestui firicel de iarbă, mai mult decît din nenumărate predici complicate. De atunci, trifoiul este simbolul religios al Irlandei. ........................ Alte cîmpuri au fost cele ce m-au fascinat în Creta cea albă și albastră. Albeața zidurilor nu intră în concurență decît cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
convulsiv, încă un scâncet, cel din urmă... Lui moș Gheorghe inima i se strânge la presentimentul că mâine, pe câmpul pustiu, vă plânge pentru acum... Ridicându-și ochii, o vede pe Anica plângând. De lângă ei se urca în rotocoale un firicel de fum alburiu: -O fi sufletul lui Azor, zice Anica, suspinând printre lacrimi. -O fi, abrobă absent moș Gheorghe. Mâine dimineață am să-l îngrop în fundul grădinii. A fost un câine credincios, n-am să-l duc în câmp. O sa
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cameră. Își decorase cameră cu postere mari, greu de găsit pe vremea aceea, isi improvizase o mică bibliotecă, în rest, patul, masa cu două scaune, un frigider vechi ”Fram,” era toată averea ei. Domnea o ordine perfectă, nu există niciun firicel de praf și zilnic își împrospătă florile din vaza de pe masă. Îi lipsea mult biroul din camera ei și de acasă, cel care îi fusese cel mai bun prieten atâția ani de zile, dar îl substituise cu masa aceea cu
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
-l ,,acopere" pe el. Traversa grăbita aleea, încercând să se retragăƒ discretă sub luminile unui stâlp. Începu săƒ se plimbe încet printre copacii bătrâni, pipăindu-și cu grijăƒ pistolul din poșetă. De undeva, mai jos puțin, se auzea susurul unui firicel de apă. Simțea că a fost prinsă într-o ,,capcană" pe care o presimțise deja și era decisăƒ săƒ nu dispere. La această se mai adaugă relativă ei libertate, faptul că avea suficienți bani la ea, douăƒ carduri ,,consistente" și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
nimeni, e doar de formă. Prin ușa sufrageriei, totdeauna deschisă, se vede ghereta paznicilor unde două namile stau mereu gata să rânjească. Ca să ajungi la gheretă, trebuie să cobori câteva trepte de piatră și apoi să urci alte câteva. Un firicel de apă se curge în continuu pe trepte, ceea ce explică de ce le acoperă un mucegai verde. Ferestrele camerei rămân mereu întredeschise și e frig, foarte frig. Ea dârdâie. Nu vor să-i dea o pătură, pretind chiar că spitalul nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o medie de 8,50 din 10 puncte ca să fie admisă. N-a avut decât 8,33. Sofia, admisă cu 9,50, îi servi, la fel de bleagă și acum, compătimirea ei preparată după o rețetă proprie: o picătură de miere, un firicel de fiere, bătute împreună cu suc de lămâie. A doua zi, când Nel și Caterina s-au dus la gară ca să se întoarcă acasă, au văzut drapelul național înălțat pe clădirile publice. Entuziasmul era gata să cucerească strada, iar vânzătorii de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de figuri din hârtie colorată, făcute în combinație cu lecțiunile de matematică. Apoi desene, chiar libere după vase etc. și colorate, dovedind simț de observație. Iar la scrisul liber, toate literele atât de precis așezate între liniile tablei, încât nici un firicel prea lung sau prea scurt. Toate stau smirnă la locul lor, cum stau. Aceasta denotă simț de ordine și disciplină. În fine a cântat la pian piesa ușoară Dragă băiețele..., acompaniindu-se cu voce și prinzând tonurile. Înalta comisie s-
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până a bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață. Ce-i făcut, măi, plodule?? Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
meu. Mi-a murmurat cu glas stins, întretăiat: De ce, Titi?... de ce-ai fugit?... unde?... N-a mai putut continua. Cu capul mic și ciufulit, sprijinit de pământul reavăn, acoperit de iarba prin care țâșnea seva de viață tânără, un firicel de sânge roșu îi colora obrazul palid, de la colțul gurii până la bărbie. A tăcut și a închis pentru veșnicie ochii ei căprui și calzi în care mai scânteia o fărâmă de viață." Episodul continuă la fel de zguduitor cu înmormântarea, în cadrul aceleiași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Ștefan Petică, Hortensia Papadat-Bengescu... Ar fi avut mai mult sens. Mihai Eminescu se cheamă/se poate chema orice școală din România. Asta înseamnă să nu ai personalitate deloc. Cum scriu? Scriu, în cea mai mare parte, numai dimineața. Fără un firicel de alcool. Nici măcar berea nu o suport. Nici cafea. Nimic. Curat, ca la o clinică. Poate suc. Nectar de piersici, să zicem. Sau suc de portocale, cu pulpă, gros. Dacă am pus ceva pe limbă, alcool să zicem, scrisul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
căutând o urmă a lui Empedocle, m-am trezit respirând un aer care îmi era familiar; în provincia Enna, tot acolo, am văzut șantierele unor monumente de arhitectură antică și opere de artă care îmi erau realități deja cunoscute. Câteva firicele de râuri coborând în Mediterana la Agrigente și Gela mi-au amintit de copilărie și prima iubire. La Pietraperzia, într-o catedrala de țară, am ascultat cea mai frumoasă voce feminină. O știam. O re-auzeam, de fapt! În Grecia pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-i care deodată niște pumni zdraveni în spate, până îl îngenuchează, ceea ce-l face să verse și mai mult și să se înece. Este lăsat să-și tragă răsuflarea. Mai varsă de câteva ori tot felul de lichide și chiar firicele de sânge, murdărindu-și costumul jerpelit, apoi trage două guri mari de aer în plămâni. Un aer rece și îmbâcsit, putred, care îi provoacă și mai multă greață. — Revino-ți în fire, tâmpitule ! Și iar este luat pe sus, mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de săpături au devenit câmpuri minate. Veneția are Laguna, Parisul Sena, Florența Arno, iar de pe Acropole zărești în depărtare Marea Egee. Apa este de obicei garant al ospitalității, dar pe fundul albiei Cedronului, de multă vreme nu se mai zărește niciun firicel de apă. Seacă e și scăldătoarea oilor, cunoscută drept tămăduitoare, în care Isus l-a vindecat pe paralitic, iar în interiorul orașului nu mai există nici fântâni, nici terme, nici băi turcești. Ariditatea i se potrivește mai bine unui Dumnezeu aspru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
odinioară de Flaubert. Pentru moment, farsa m-a vexat. Iată unde duc, mi-am zis eu plin de ranchiună, superstițiile păgâne ale locului. Meritam păcăleala. Era ca și cum aș fi încercat să aflu taina ultimă a unei povești fondatoare într-un firicel de apă murdară. Gândindu-mă mai bine, ce înseamnă oare Iordanul geografiei față de Iordanul de pe atlasul nostru intim, cel din muzeele noastre, din visele copiilor care-am fost, cântând despre crucea de lemn? Numai acela e frumos, pentru că nu există
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
vremi și care continuă să se surpe, bătut de ploi și de vânturi. Proptelele și parapeții zac pe jos, o streașină stă de-a curmezișul, parcursul este incert, paznicul somnoros. Ceva mai la vale, fântâna lui Eliseu e intactă, iar firicelul de apă venită din subteran, bine canalizat, irigă perimetrul oazei. În depărtare se zărește muntele Celor Patruzeci de Zile, cu mănăstirea grecească cocoțată pe coasta abruptă și pustia în care Isus ar fi postit patruzeci de zile și patruzeci de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]