1,339 matches
-
Închipuit niciodată că voi simți atîta plăcere Într-un spălat”), nervozitatea omniprezentă („N-ar fi toate așa de rele dacă tata n-ar fi așa de nervos. E atît de nervos Încît mi-e teamă de-o catastrofă. [...] Pentru orice fleac se enervează la culme și...”). În această situație incredibilă „tinerețea Își cere drepturile”, cum Îmi spunea Reicher Gertrud, altă supraviețuitoare a Holocaustului: nu putem să nu observăm frumoasele descrieri ale naturii, care nu-s simple descrieri, ca-n Alecsandri („Doi
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
îți este util, înlocuiește cu folos un prieten. Să te poți lipsi de confident - tot e ceva." Pentru ca la 8 noiembrie 1966 să noteze deconcertant: "A ține un jurnal înseamnă să capeți deprinderi de mahalagioaică, să observi tot felul de fleacuri, să insiști asupra lor, apoi dai prea multă importanță celor ce ți se întîmplă, să neglijezi esențialul, să devii scriitor în sensul cel mai rău al cuvîntului." Care e, de fapt, opțiunea sa în această materie? Nici una definitivă. Nu-i
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
ban. • Iubirea clădită pe bani, de regulă, nu ține... ani. • Bogatul știe cît e de bogat, dar săracul nu știe cît e de sărac. • Goana după bani nu are leac. Omul se dă de zidul morții să mai cîștige un fleac. Leul are o dublă față: sălbatică în junglă, umilă în... pungă. • Cu cât piața se scumpește, banul se ieftinește. Pentru unii, fericirea stă în a strînge bani, pentru alții, în a-i risipi. • Ai bani, ai fani! ------------------ Harry ROSS 28
GÂNDURI REBELE (12) – DESPRE BANI de HARRY ROSS în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381290_a_382619]
-
Mereu vrem ceva Ce n-am avut și poate, în veci nu vom avea! E viața care nu stă pe loc Mintea care n-are tihnă Sufletul nesătul de joc... TOTDEAUNA Totdeauna ne lipsește ceva de la fericire Un nimic, un fleac, un punct sau o virgulă Așa e făcută viața din lipsuri mari sau mici La fericire nu trebuie cine știe ce... Doar un zâmbet șăgalnic, o privire caldă, Poate o îmbrățișare. Sau chiar mai puțin: un cuvânt înaripat. Un strop de iubire
LIRICE (3) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381301_a_382630]
-
politică. În '90, numele acestora n-au fost dezvăluite ca să nu se răzbune lumea pe ei. După aceea s-a ajuns la concluzia că ei sărăcuții nu și-au făcut decît datoria, așa că nu trebuie deranjați cu tot soiul de fleacuri, care, unora dintre ei, le-ar putea dăuna în afaceri. Așa că s-a votat tot felul de legi care îi scot azi de infractori pe cei ce vor să dea în vileag numele securiștilor care i-au torturat. Mai aflăm
Disidenții au supărat Securitatea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15010_a_16335]
-
ingineri constructori, agronomi sau medici. Îi numesc prieteni pentru că petreceam cu ei nopțile prin restaurante, erau prieteni de pahar, dar nu prieteni pe care să poți conta. Noi nu discutam politică atunci când ne întâlneam, chiar evitam astfel de subiecte, vorbeam fleacuri, nimicuri, cântam, spuneam bancuri, eram veseli... Când cineva făcea o aluzie politică, deja era privit ca suspect, îl priveam ca și cum ne-ar întinde o capcană”. O existență superficială, un joc dublu, o existență fracturată. Un sistem interacțional care năștea comportamente
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
politice: avem de-a face cu informatorul pe deplin conștient de postura sa, pe care și-o asumă liber, dar care, din prudență sau din cine știe ce alte motive, refuză să lase urme scrise. Fie se consideră mai presus de asemenea fleacuri birocratice cum ar fi semnarea unui „Angajament”, fie i se pare mai sănătos să nu-și asume sub semnătură un astfel de contract. În orice caz, contribuția sa e de cele mai multe ori foarte valoroasă, cu atât mai valoroasă cu cât
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
redactor în 1904-1905, „Viața” (1906), „Viața literară și artistică”, „Dimineața”, „Minerva”, în care îi apar și trei romane polițiste în foileton semnate Const. Fulger, „Minerva literară ilustrată”, „Seara” și sporadic în multe altele. În 1897 i se editează primul opuscul, Fleacuri. Se pare că, la un moment dat, avea o anumită situație socială și financiară, pentru că în 1914 era director și proprietar al periodicului „Trăiască Franța!”, apoi „redacteur en chef” la revista „Les Annales roumaines”, care milita cu înflăcărare pentru intrarea
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
al Societății Scriitorilor Români, a avut unele atribuții în structura administrativă a acesteia. Viața sa zbuciumată cunoaște apogeul nefericirii în 1931, când P. orbește. Proza umoristică publicată la început este și singura parte relativ reușită a scrisului lui P. Culegerile Fleacuri, Râs și plâns (1906), Povești hazlii (1908) aduceau un gen deosebit de umor, naratorul, mai totdeauna și personaj principal, adoptând o atitudine de autopersiflare, de victimă naturală, care privește ca normale toate neplăcerile ce se țin lanț - bătăi, izgoniri brutale, eșecuri
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
adus, a căror vehemență mergea până la „excluderea” sa din literatură. Dincolo de orice interpretare, în favoarea prozatorului există un argument de sociologie literară: a fost unul dintre cei mai prizați autori români ai epocii, cu un puțin obișnuit succes de librărie. SCRIERI: Fleacuri, București, 1897; Versuri, Ploiești, 1900; Din ocna vieței, București, 1902; ed. 2 (Ocna vieței), 1907; De dragul celor mici, București, 1904; Domnița Viorica, București, 1905; Râs și plâns, București, 1906; Cum iubește o fată, București, 1907; Prin vraja dragostei, București, 1907
POP-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288894_a_290223]
-
fiind sprijinit de Ștefan Aug. Doinaș. Editorial, P. a debutat în culegerea colectivă Prier (1988), unde sunt incluse versuri care ar fi trebuit să constituie materia primului volum personal, proiectat cu titlul Romanul sau Posibilitățile Magdalinei. Dar cea dintâi carte, Fleacuri criminale, îi apare în 1993. Colaborează cu poezie, eseistică, publicistică și traduceri la „Caiete critice”, „Contrapunct”, „România literară”, „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” ș.a. Cu Fleacuri criminale P. se exprimă, stilistic și tematic, pe coordonatele caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
materia primului volum personal, proiectat cu titlul Romanul sau Posibilitățile Magdalinei. Dar cea dintâi carte, Fleacuri criminale, îi apare în 1993. Colaborează cu poezie, eseistică, publicistică și traduceri la „Caiete critice”, „Contrapunct”, „România literară”, „Literatorul”, „Contemporanul - Ideea europeană” ș.a. Cu Fleacuri criminale P. se exprimă, stilistic și tematic, pe coordonatele caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său mobilizează inventarul și anecdotica măruntă a vieții casnice. Nu în exclusivitate, căci li se adaugă câteva traiectorii și contexte sociale marginale, provizorii, nespectaculoase - navetismul, viața
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
în cheie majoră, fără emfază zgomotoasă - cu mijloace extrem-moderniste, optzeciste, stări și tendințe de profunzime, degradări ale omenescului, determinate de experiența istorică a contemporaneității. Toate acestea, sub aparențele cultivării unui bric-à-brac pitoresc și abstrus. SCRIERI: Prier (volum colectiv), București, 1988; Fleacuri criminale, București, 1993. Repere bibliografice: Eugen Simion, Magdalina și Carolina, RL, 1989, 6; Nicolae Bârna, ’80 după ’80, CC, 1995, 1-2; Octavian Soviany, Sindromul Magdalina, CNT, 1995, 7. N.Br.
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se compară cu manevra subtilă denumită „aruncarea lăncii“. Exercițiile cu floreta sau cu spada sînt un fleac pe lîngă ea. Nu e folosită decît în cazul unei balene care se încăpățînează să fugă prea repede; principala caracteristică a acestei manevre este distanța uimitoare la care e aruncată lancea, cu mare precizie, dintr-o ambarcațiune puternic zguduită de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Peste aproape două săptămâni, ea se apropie de noi la maxim. Spunem că în acel moment este la perigeu, adică la 360.000 de kilometri de Pământ. Diferența dintre apogeu și perigeu este totuși de 50.000 de kilometri. Un fleac, în comparație cu infinitul universului, dar o distanță semnificativă pentru noi. În perioada nodului lunar, grădinarii nu lucrează nimic în grădină. Capitolul 2 O grădină adaptată situație dumneavoastră Un bun principiu de plecare: plantați în funcție de necesități Poate fi tentant să vă lansați
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
locurile În care păstrați obiecte vechi - și vă veți bucura și de energie. Lucrurile de care ar fi trebuit să vă debarasați de mult, cum sînt hainele pe care nu le purtați niciodată, revistele pe care nu le citiți sau fleacurile din bucătărie pe care niciodată nu le-ați Întrebuințat, toate sînt Încărcate de „energia veche” a timpului În care au fost noi. Se poate să fi mers Înainte, dar, dacă păstrați prea multe obiecte nefolositoare, acestea vă pot trage Înapoi
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
ț Ce mai contează unde zaci după ce-ai murit? Într-un puț murdar sau într-un turn de marmură pe culmea unui deal înalt? Ești mort, dormi somnul de veci și nu-ți mai bați capul cu astfel de fleacuri. Petrolul și apa sunt la fel ca vântul și aerul. Te mulțumești să dormi somnul de veci și nu-ți mai pasă cât de oribil ai murit sau cum te-ai prăbușit. Eu unul făceam parte acum din această istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
exclude nici o clipă din scenariul care domină coșmarul urban, dar încearcă să-i limiteze efectele: Eroul existențial e definit de menținerea speranței în pofida certitudinii apropiatei înfrângeri. El se pune adesea în solda sfidării simțului comun. A-și risipi eforturile pe fleacuri îl irită pe Marlowe tot atât de mult pe cât l-ar irita abandonarea speranței ce scânteiază în spatele eforturilor sale. Singuratic, depeizat, plângându-și de milă, el se mișcă la marginea societății, în parte pentru a-și apăra onoarea. Societatea este o amenințare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cazului: Ce mai contează unde zaci după ce-ai murit? Într-un puț murdar sau într-un turn de marmură pe culmea unui deal înalt? Ești mort, dormi somnul de veci și nu-ți mai bați capul cu astfel de fleacuri. Petrolul și apa sunt la fel ca vântul și aerul. Te mulțumești să dormi somnul de veci și nu-ți mai pasă cât de oribil ai murit sau cum te-ai prăbușit. Eu unul făceam parte acum din această istorie
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tot ce aveam ca locuință. Tot ce se afla înăuntru îmi aparținea, era legat de mine, de trecutul meu, de tot ce ține locul unei familii. Câteva lucruri: mai multe cărți, tablouri, radio, jocul de șah, scrisori vechi, astfel de fleacuri. Nimica toată. Așa cum erau însă, reprezentau toate amintirile mele. Din astfel de gesturi, din împărtășirea unor valori se creează, aproape de la sine, un triunghi de personaje care, oricât de diferite ar fi între ele, răspund unui cod asemănător. A-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
detectivul își face o imagine asupra adversarului. Încercarea de a-l intimida eșuează: replica lui Bonsentir spune totul despre personaj și despre duritatea abia ascunsă de ochii săi adânciți în orbite: Domnule Marlowe, ești un omuleț care se ține de fleacuri. Nu-ți pierde vremea încercând să mă ameninți. E timpul să pleci. Chiar dacă rezultatele s-au dovedit proaste, testul a fost edificator. De-acum, Marlowe știe cu cine are de-a face și înțelege că sub îmbrăcămintea elegantă a doctorului
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de concepția vulgarizatoare, simplistă a acelor scriitori care nu-și pot vedea eroii decât în salopetă ori în haină de piele, și cărora li se pare că a se ocupa de întreaga viață a acestora ar însemna să umble după fleacuri. Iată că un astfel de «fleac 0╗ cum ar fi cumpărarea unor bocanci constituie obiectul unor scene înduioșătoare în cursul cărora putem măsura mai bine ascensiunea socială a eroului și care-i dau putință scriitorului să reliefeze o însușire atât
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
scriitori care nu-și pot vedea eroii decât în salopetă ori în haină de piele, și cărora li se pare că a se ocupa de întreaga viață a acestora ar însemna să umble după fleacuri. Iată că un astfel de «fleac 0╗ cum ar fi cumpărarea unor bocanci constituie obiectul unor scene înduioșătoare în cursul cărora putem măsura mai bine ascensiunea socială a eroului și care-i dau putință scriitorului să reliefeze o însușire atât de valoroasă a scrisului său - și
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Cu cântece veți fi primiți. Noi înșine vă dăm bucate, Căci n-avem slugi și slujitori. Dar iată și așa se poate. Mai bine chiar de mii de ori. (...) Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și fleacuri De dragoste, de munți, de cetini, De câte-am pătimit prin veacuri. Vreo două mii de ani întregi Ca robi am robotit, ca robii Sub fel și chip de strâmbe legi Pe plaiurile noastre proprii. Dar rău să n-aibă capăt
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
potolit, deși la fel de apăsat, durerile trecute: Dar dacă n-am trântit paharul E ca să-l mai golim odată Zicând „să piară tot amarul Și răul tot din lumea toată”. Apoi vom sta ca buni prieteni Spunând și lucruri mari și fleacuri De dragoste, de munți, de cetini; De câte-am pătimit prin veacuri. Lirica lui M. Beniuc reprezintă, în totalitatea ei, una din cele mai înalte expresii artistice ale luptei ideologice pentru mai binele poporului din poezia noastră actuală, sortită unei
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]