2,002 matches
-
privea pe tanti Mae cu ochii umezi. Femeile se holbau la ea. Nimeni de prin vale nu mai auzise pe cineva să cânte o melodie ca asta, poate doar la radio. Când a terminat tanti Mae, toată lumea a început să fluiere și să aplaude. I-au cerut să mai cânte, dar singurul cântec pe care îl mai știau cei din trupă și pe care să-l știe și ea era Dumnezeu să binecuvânteze America, așa că l-a cântat. Era o melodie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și a zis bine, o să aștepte. Voiam să mă duc înapoi în spate cu domnul Williams pentru că ea se uita la mine din când în când. Eu stăteam pe scaunul din spatele tejghelei și îmi târșâiam picioarele pe podea, începusem să fluier și mă uitam în altă parte. Când se întorcea la revista ei, mă uitam eu la ea. Avea în jur de 16 ani, poate puțin mai mult, n-aș fi putut spune cât. Nu mulți oameni din vale aveau părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Ea îmi pare cunoscută, dar nu știu de unde să o iau. —Clifford Hammond este directorul managerial la Wallenstein Trust, a spus ea numind o faimoasă bancă comercială. Și Catherine lucrează la Economic Research Foundation. Cred că este director principal. Am fluierat. Acum îmi aminteam că o văzusem pe Catherine Hammond într-o poză dintr-un ziar cu câteva săptămâni înainte. Și auzisem și de compania la care lucra. Cu acest cuplu trebuia într-adevăr să te porți cu mănuși. Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dată când îl vedeam pe Mikael mă îndrăgosteam profund, în felul femeilor tinere din oraș. Mikael Woltz nu era cunoscut ca mare cântăreț, ci mai degrabă ca iubit al femeilor. Bărbații din Lucerna pretindeau că avea puteri oculte, știa să fluiere într-un fel în care numai zeul Pan știa să fluiere, încât toate căprițele îl urmau pline de încântare. Dar lui Mikael nu-i plăcea deloc să vorbească despre „cuceririle“ sale, el vorbea numai despre muzică și alcooluri tari. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
femeilor tinere din oraș. Mikael Woltz nu era cunoscut ca mare cântăreț, ci mai degrabă ca iubit al femeilor. Bărbații din Lucerna pretindeau că avea puteri oculte, știa să fluiere într-un fel în care numai zeul Pan știa să fluiere, încât toate căprițele îl urmau pline de încântare. Dar lui Mikael nu-i plăcea deloc să vorbească despre „cuceririle“ sale, el vorbea numai despre muzică și alcooluri tari. Eu încercasem să vorbesc cu el calm, dar aveam impresia că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci am și apăsat pe clanță, învârtindu-mă ca un dement și fluierând, nu știu de ce, pe măsură ce intram. Nu pot să vă descriu cât de grozavă era liniștea ce se așternu, la vederea mea, peste numeroasa și onorabila adunare ce se afla în încăpere și, de asemenea, nici jena ce m-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cea cu gâtul strâmb privea fața fetei care vorbea, clipind des din ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel se scoase pe sine din rândul celor vinovați. Deschizându-și brațele cu atâta foc, încât picioarele i se îndoiră din genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să știu eu? Poate o bancă? Ești nebun? Deloc. Știu că băncile centrale sunt interesate să cumpere aur. Nu și în țara asta. Banca Națională a României nu face acest lucru. Au declarat că este suficient aur în rezerva națională. Nu mai spune! fluieră admirativ Boris. Bogată țară, din moment ce nu le mai trebuie aur! Bogată pe dracu! Niște tâmpiți, nu au bani, de asta nu cumpără. Poate că așa o fi. Băi, tu înțelegi că e absurd să spui că nu ai bani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
televiziunea, care-i umple pustiul serilor, aducîndu-i În casă, cu o nerușinare jignitoare, imensa iluzie a vieții. A doua zi de dimineață, revenindu-și În fire, cu căința În suflet, se apuca să hrănească sticleții din balcon, le vorbea, le fluiera, ținînd colivia deasupra capului, precum felinarul În bezna suferințelor umane. Sau, aruncîndu-și brusc pijamaua, se-mbrăca la repezeală, Își punea pălăria și pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
avut certitudinea că băiatul acela era Julián Carax, zîmbindu-mi din trecut, incapabil să vadă flăcările care se Închideau deasupra lui. ORAȘ DE UMBRE — 1954 14 A doua zi de dimineață, Fermín veni la lucru pe aripi de Cupidon, surîzător și fluierînd bolerouri. În alte Împrejurări, l-aș fi Întrebat de cina lui cu Bernarda, Însă În ziua aceea n-aveam chef de lirică. Tata se Înțelesese să-i predea o comandă, la ora unsprezece dimineața, profesorului Javier Velázquez, În biroul acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mi s-a părut că o să leșine. Nu era deloc genul de poveste pe care mă așteptam s-o aud de la el. — Blanche era foarte palidă, dar a adus hârtia și sfoara. Strickland n-a zis nimic. A făcut pachetul fluierând. Nici nu ne băga în seamă, pe nici unul dintre noi. În ochii lui era un zâmbet ironic. Aveam inima ca plumbul. Mă temeam că o să se întâmple ceva și mi-a părut rău că am stârnit discuția. Și-a căutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și atunci Blanche a vorbit pentru prima dată: „Plec cu Strickland, Dirk“, mi-a zis ea. „Nu mai pot trăi cu tine.“ Am încercat să vorbesc, continuă Stroeve, dar nu puteam scoate un cuvânt. Strickland nu zicea nimic, continua să fluiere de parcă toată chestiunea nu l-ar fi privit câtuși de puțin. Stroeve se opri din nou și-și șterse fața cu batista. Eu nici nu mișcăm. Acum îl credeam și eram uimit. Totuși nu înțelegeam nimic. Pe urmă mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
după ce dăduse ochii cu întunericul ce zace în fiecare dintre noi, și toate astea la cafeneaua Thăriex, cea mai apropiată, în vreme ce noi, ceilalți, ne gândeam încă la caligramele nebunului, la universul său de confetti și de murdării, scuturând din cap, fluierând tare, ridicând din umeri și uitându-se pe fereastră spre răsărit care devenea întunecat ca un lapte de tuș. Și apoi, fiindcă adormise și sforăia după atâta băut, primarul ajunse să-și spargă mutra lovindu-se de scaun și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
în continuare mustățile murdare de gălbenuș și aerul superior de ambasador suferind de gută. Privea Castelul cu un zâmbet în colțul buzelor. Poarta parcului era deschisă și iarba de o parte și de cealaltă culcată la pământ. Judecătorul începu să fluiere încet și să-și legene bastonul ca și cum ar fi alungat muște. Soarele străpunsese ceața și făcea chiciura să se topească. Eram la fel de țepeni ca țărușii din parc și aveam obrajii aspri și tari ca niște tălpi de lemn. Ciupitu încetase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
întâlni pe nemți. Și, deocamdată încă mai puteau să glumescă. Străzile, ca și localurile, erau pline de uniforme. Un râu, un fluviu de ghetre noi, de nasturi strălucitori, de epoleți cusuți trainic. Unii cântau aici, alții urlau mai încolo, sau fluierau după puținele fete care mai întârziau prin magazine. Parcă se apropia o imensă împerechere, sălbatică, sângeroasă și colectivă, o izbucnire de viață brută, pe care o simțeam fierbând și care se pregătea să țâșnească. M-am întrebat ce căutam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei verzi. Tânărul urla, scuturând din cap ca un nebun. Matziev se ridică: prizonierul era în întregime gol, la picioarele sale. — E mai bine așa? Te simți mai în largul tău? Sunt sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cît și țipetele și râsetele nestăpânite ale sălii. — Yoho! — O, dulcele meu, ce mare și puternic ești, dar și ce tandru... Țintuiește-o! Hai, țintuiește-o! — Sărut-o, pup-o pe doamna, nu mai sta! Un grup a Început să fluiere Pe malul mării și publicul a preluat melodia, intonând-o zgomotos. A urmat un cor indescifrabil, acompaniat de mult tropăit, și apoi o nesfârșită și incoerentă tânguială: „Oh-h-h-h fetițele Trudesc la fabrica de gem Și poate-i foarte bine, Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moment În tăcere. — Ei? — Ei? — Pentru Dumnezeu, Amory, cum te-ai ales cu ochiu’ ăla-nvinețit și cu maxilarul umflat? — Un fleac, a râs Amory. A jupuit haina de pe el și și-a dezgolit umerii. Aici să te uiți! Tom a fluierat Încet. — Ce te-a lovit? Amory a râs din nou. — Ia, o grămadă de oameni. M-au bătut. Serios. Încet, și-a tras la loc cămașa. — Trebuia să se Întâmple odată și-odată și n-aș fi vrut pentru nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
în dreapta, și‑l împinge s‑o ia la fugă. Deja se aud oamenii ieșiți la plimbare. Oare ce caută la ora asta târzie în parc? Într‑o bună zi li se va întâmpla și lor același lucru. Liceenii și muncitorul fluieră în timp ce‑o iau cu pas grăbit pe Johannesgasse și, ajunși în fața Conservatorului orașului Viena, de unde răzbate vuietul tumultuos al instrumentelor de suflat și al celor cu coarde (și unde Anna ia ore de pian), trec la rândul lor ca mânați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling ușor la pământ. Trenurile fluieră în depărtare. E duminică. Anna vorbește despre Noapte transfigurată de Schönberg. Într‑un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit. În plină zi, pe lumina asta minunată, tu vorbești despre noapte și nici măcar despre una reală, ci despre o noapte prelucrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ar fi Schubert, Mozart și Beethoven, susține Anna spumegând de furie. Când l‑au ascultat pe Webern duminica trecută, au aplaudat ca idioții, deși în fond disprețuiesc genul ăsta de muzică. Publicul orchestrei filarmonice e mult prea binecrescut ca să‑l fluiere pe Webern, ei știu ce statut are acest compozitor, și anume, unul foarte înalt, răspunde Sophie. Dar de plăcut, bineînțeles că nu le place. Opera lui Webern e o glumă proastă. Încântat, Hans arată cu degetul o veveriță, una roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vin și pleacă vuind, însă nu se compară cu vuietul apei de la duș. Anna cască gura, dar nu se aude nimic, nici un cuvânt, nici un ton muzical. Tăcere. Apa n‑o primește, o respinge. Băgătorul de seamă al bazinului de înot fluieră strident fiindcă unul a sărit, de afurisit ce e, în mijlocul unui grup care stătea în picioare și i‑a dărâmat pe toți; totuși grupul se distrează. Un luciu inimaginabil de neted se sustrage de‑a bușilea de sub tălpile ude ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
astrologie sau o prostie de genul ăsta. Nu a făcut decât să meargă în pierdere din ziua când a cumpărat-o. Își aprinse o altă țigară și trase din ea cu buzele strânse de parcă ar fi avut de gând să fluiere un cântecel. — Și știe că dacă vreodată ar rămâne cu adevărat fără bani, nu trebuie decât să vină să-mi ceară mie. I-am zâmbit, chipurile îndurerat: — Știu că nu sunt ceea ce s-ar putea numi drăguț, dar v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o ființă umană. Chiar și una ca Reinhard Lange. A trebuit să-mi tot repet în minte ceea ce el și prietenii săi făcuseră, să-mi reamintesc de Emmeline Steininger stând în butoiul ăla ca niște cartofi putreziți. Unii dintre prizonieri fluierară și trimiseră bezele când ne văzură aducându-l jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu. Atunci, ciripește, i-am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrebă: Nu știți ce-a făcut Dinamo sâmbătă? — Nu știm! răspunse Felix S 23. Hai noroc! — Să trăiți! zise mogâldeața. Urmări multă vreme cum se depărtează nava, apoi se uită prin periscop. Tăntălăii se liniștiseră. Stoenescu Petre, mulțumit, începu să fluiere o doină. Episodul 19 Spre omuleții verzi — Dom’le - spuse cu năduf comandantul Felix S 23 în timp ce planeta Tăntălăilor rămânea în urmă -, umblăm de patru zile și satelitul ăsta parc-a intrat în pământ! Nu-mi dau seama unde poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]