1,681 matches
-
se aud trecând din istorie în limba noastră și luând forma cuvintelor ce ne leagă precum iubirea, precum aerul de acest pământ dulce ca limba română precum Eminescu. Ca aerul și seva, EMINESCU... Îi aud pașii venind dinspre lumină Și foșnetul stelelor în părul LUI Când plopii fără soț îl așteaptă să vină La fereastra unde dorul s-a aprins în gutui. Coborâd dinspre Carpați îI aud uneori Cu fruntea împodobită de gânduri Pe cărări de-argint și flori De tei
EMINESCU, CA VEȘNICIA CERULUI. POEME DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368838_a_370167]
-
Descătusează-ți iar iubirea Și-o mare de nuferi atinge Mângâindu-ți iar fericirea. Ne leagă cerul și pământul Si peste tot te regăsesc Un strop de rouă-i legământul A două inimi ce iubesc Ne leagă marea și pădurea, Talazul,foșnetul de frunze. În ele ne-ascunde durerea Și-n tainicul sărut pe buze. Ne leagă râul ce aleargă Spre marea de nuferi întinsă Gingășia lor s-o culeagă, S-o dea inimii...aprinsă. Și lujeri de nuferi ..ne leagă. Plutind
NUFERI DIN DRAGOSTEA NOASTRĂ de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368935_a_370264]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > AȘTEPTARE Autor: Luminița Cristina Petcu Publicat în: Ediția nr. 1325 din 17 august 2014 Toate Articolele Autorului Îmi recunosc îngerul după foșnet chiar dacă uneori am sufletul învins de propria-mi căutare și destule motive să înțeleg deruta unui timp în care ploile se-ntorc mereu în Septembrie sub privirile îngăduitoare ale santinelelor de culoare albastru-închis. Lumea și lucrurile dau impresia că sînt
AŞTEPTARE de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369083_a_370412]
-
pătrunzându-i în nări, înzdrăvenindu-l. S-a uitat în jur. Ea într-o poieniță ... iar el, lângă un brăduț a cărui creangă de jos îl atingea și îl gâdila silindu-l să se întrebe iar cum de ajunsese așa. Foșnet de pădure, miros de rășină. O teamă ușoară îl cuprinsese când își văzu hainele răvășite, rucsacul ceva mai la o parte, iar în tot corpul avea o senzație de arsură și o stare de leșin. Ce se petrecuse ?! De ce se
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
și cu o influență arhitecturală atât germanică cât și franceză, ne-am îndreptat spre Cetate, punctul nostru terminus. Până sus în vârful cetății am urcat pe serpentine într-o zonă de munte împădurită și plină de liniște și verdeață. Doar foșnetul roților și al copacilor tulbura acea liniște monumentală, însoțită de torsul liniștit al motorului, lăsat să urce agale. Pe platoul de sus, exista o parcare largă iar deasupra, în capătul ei dinspre intrare, o clădire ca un amfiteatru, pe toată
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
era în jurul său, confirmând că NECUVÂNTĂTOARELE din ograda părinților sau a bunicilor se dovedeau a fi prietenii cei mai sinceri și mai credincioși pe care îi va avea vreodată. La fel ca și pădurea (un alt prieten de nădejde), cu foșnetul frunzelor de anotimp sau surâsul plin de viață al înmuguririi. Personaje inedite - câinele, pisica, rața, gâsca, mielul, cucoșul, gânsacul, curcanul - dau viață fiecărei povești în parte reconstituind lumea plină de minuni a copilăriei. Povești buclucașe, cu întâmplări buclucașe, pline de
APRILIE 2017 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370765_a_372094]
-
imaginație și talent, astfel de făcături nu au valoare, cu toată strălucirea de tinichea a metaforelor. Mă declar încântat de restul poeziilor, în care sunt zugrăvite atâtea fațete ale Iubirii, în special acele fermecate jocuri ale sale, cu gingașe alintări. Foșnetele serii,/ peste vârfurile/ încremenite în visare" (Ploaie caldă). În poezia Zbor, inefabilul plutește spre infinitul Iubirii. În poezia Somn curg alinturile, ca florile de salcâm pierdute-n visare. La fel și poeziile Răsărit și Rai se dovedesc a fi adevărate
PARFUM DE TEI (TRILINGV: RO-FR-EN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370766_a_372095]
-
am venit după Cornelia ! - Cornelia ? De ce crezi că e aici ? Îmi pare rău că nu-i văd mutra în întregime ,cam rar am mai ajuns la teatru. Iar ungurul oferă spectacol gratuit. - De ce cred ? ! Păi uite de ce cred ! Și după foșnet, îmi dau seama că îi întinde scrisorile de-amor ,furate probabil de pe mail. - Ce ai de zis despre astea ? atacă Marian împins de la spate de orgoliu și de dovezi incontestabile. - Ce să zic ? Cornelia iubește la mine.... - Așa ! Și tu
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
sufletul! E cel mai apropiat instrument de vocea umană. Când transmiți sunetul prin corzile vocale, iese freamătul, melodia. Nu are pereche cu alt instrument, deși la fel se cântă și la vioară. La nai însă e mult mai natural. Auzi foșnetul pădurii, freamătul codrului, trilul ciocârliei. Tamara GORINCIOI: Ulterior ați fost întemeietorul primei clase de nai în Basarabia... Vasile IOVU: După armată, în 1973, am revenit la Institutul de Arte, unde am deschis prima clasă de nai, ca oră facultativă în cadrul
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]
-
lipsite de esența mișcării explozia anulase durata oricărui repaos al formelor înspăimântătoare liniște. Doar suflul spasmodic Al vântului cosmic Surprins De rugozitatea opacitații Ce o străbătea în rafale fierbinți Antrena tăvălugii de smog Deasupra unei civilizații Anulate De efectele necuviinței Foșnetul lui Tulbura cu unde de harpă desțelenită Trecerea Prin fiecare inel al materiei Dezumanizate ,,Iubindu-se numai pe ei Viața I-a învins Cu legile ordonate de esența mișcării,, ..................................................................... Timpul lor Avea două culori Perpetuaseră o lume a cauzelor infinite
EXTRAS DIN INVENŢIA PRAFULUI STELAR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369799_a_371128]
-
Liturghie”. Și... de la imn...la descântec: „Cel care a trăit în vulturi”: „Acum, aici/ Să vină cel însigurat/ Cu viața amânată!”. O cumpătată dar nețărmurită dragoste de țară, de oameni, de pământul străbun, își face loc, spre exemplu, în poezia „Foșnetul gândului”: „Pământu-i leagăn de iubire/ Colț de rai, prietenos și cald/ Pe el stau așezate-n dăinuire/ Iarba și pietrele pe care calc” ori în „Nu râd, nu plâng”: „Stau aici împietrită/ Pe piatră/ Nestrămutata/”. Poeta ne amintește că-n
O POEZIE A CĂUTĂRII FIINŢEI de LOLA NOJA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369889_a_371218]
-
pui ca pe o ștampilă pe mai multe ferestre și-am râs odată, altădată m-am înfuriat inutil ca apoi să aleg tăcerea. Nu este comodă dar sănătoasă sigur este. M-am gândit iar și iar cum pot rostogoli fără foșnet sensurile învelite în cuvinte, pentru ca tu să ajungi să dorești a dialoga. Mă săturasem de monologuri, de trecutul care împânzea scrisorile tale, de un prezent aproape consumat pe care-l tot împărțeam cu alte ființe poate dornice la fel de mult ca
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
în ochi de bazalt Ape adânci se revarsă-n cascade Pe aripi de vultur cobor din înalt. Raza de soare drumu-și cunoaște Și scrie cu mâna lumină și cer Vântul prin frunzele toate șoptește Și lasă copacii tot mai stingheri. Foșnet de pași prin aer se aude Clipa-i gătită cu brățara de vreri Dansează în sunete de alăute Și tainic mimează un altfel de țel. Totul plutește-ntr-o candidă taină Stihuri zboară din priviri în priviri Poezia e zâna
NETĂCEREA SUFLETULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370324_a_371653]
-
Acasa > Poezie > Cantec > ODĂ ROMĂNIEI Autor: Ana Podaru Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Odă Roamâniei -România, lângă soare Țara mea cu ape line și cu foșnet de izvor, Țara mea cu munți de aur și cu cântece de dor, Toți românii azi te-aclamă cu iubire în privire Îmbrăcați în ii și fote dăruind la toți iubire. Satele vuiesc în hore chiar și-n sfânta mânăstire
ODĂ ROMĂNIEI de ANA PODARU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370507_a_371836]
-
ai spus, de parcă... XI. IMPROVIZAȚIE DESPRE FERICIRE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1439 din 09 decembrie 2014. Uneori îngerii ne strigă din viitoarele zile răsucindu-se după soare de parcă ne-ar revela semnele unei călătorii inițiatice prin foșnetul inimii. Ne-ntoarcem pe străzile din Alfama în timp ce sîngele învață lecția bătăilor în perete și vorbele de mîngîiere ce le trimite un om bolnav de iubire. Tu, unicul meu anotimp care abia acum tresare și începe să doară. Citește mai
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
de mîngîiere ce le trimite un om bolnav de iubire. Tu, unicul meu anotimp care abia acum tresare și începe să doară. Citește mai mult Uneori îngerii ne strigădin viitoarele zilerăsucindu-se după soarede parcă ne-ar revela semneleunei călătorii inițiaticeprin foșnetul inimii.Ne-ntoarcem pe străzile din Alfamaîn timp ce sîngeleînvață lecția bătăilor în pereteși vorbele de mîngîiere ce le trimiteun om bolnav de iubire.Tu, unicul meu anotimpcare abia acum tresareși începe să doară.... XII. MELANCOLII, de Luminița Cristina Petcu
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
gîndurile,gările cu fluturi în stare să treacăprin ziduri tăcute și pline de dragosteori de cîte ori deschid fereastraspre necuprinsul toamnei.... XIV. AȘTEPTARE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1325 din 17 august 2014. Îmi recunosc îngerul după foșnet chiar dacă uneori am sufletul învins de propria-mi căutare și destule motive să înțeleg deruta unui timp în care ploile se-ntorc mereu în Septembrie sub privirile îngăduitoare ale santinelelor de culoare albastru-închis. Lumea și lucrurile dau impresia că sînt
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
și moartea, acum am ajuns să locuiesc în ea vinovată de mine însămi, deși...cel mai greu îmi e să nu uit cine sînt și ce este în mine statornic precum ajunul acestei zile, nemăsurată încă de bătrînii arțari în foșnetul cărora există, desigur, un farmec fără seamă, chiar dacă rîd ca o nebună și-mi bat joc de rătăcirile mele, vîntul îmi va șterge urmele, nimic mai firesc, însă niciodată setea de mîinile tale, cînd îmi ating sufletul, pe malul dinspre
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
la mîna meanegasem chiar și moartea,acum am ajuns să locuiesc în eavinovată de mine însămi,deși...cel mai greu îmi e să nu uit cine sîntși ce este în mine statornicprecum ajunul acestei zile, nemăsurată încă de bătrînii arțariîn foșnetul cărora există, desigur,un farmec fără seamă, chiar dacă rîd ca o nebunăși-mi bat joc de rătăcirile mele,vîntul îmi va șterge urmele, nimic mai firesc,însă niciodată setea de mîinile tale,cînd îmi ating sufletul, pe malul dinspre viață.... XXVII
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
cine sîntde ce mă aflu aiciși de ce coboară asupra meaarsura ochilor tăi...Tu ce număr porți la aripi ?... XXXIII. ECHINOCȚIU DE TOAMNĂ, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 772 din 10 februarie 2013. Simt mirosul tău ca un foșnet de toamnă amară, amintire misterioasă a unei întîmplări, insulă aevea cu ziduri mișcate fără spațiu, fără timp, un simplu surîs în vitrinele memoriei de care am senzația că nu pot fugi în numele adevărului, singurul, de altfel, care ne aparține. Mi-
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
risipit pe coridoarele unei singure inimi, asa cum mîndria nu are nevoie de elogii nici valurile de fiecare cuvînt, et voila les jours passent toujours dans mes souvenirs. Tandră arsură, în somn zbor. Citește mai mult Simt mirosul tăuca un foșnet de toamnă amară,amintire misterioasă a unei întîmplări,insulă aevea cu ziduri mișcatefără spațiu, fără timp,un simplu surîs în vitrinele memorieide care am senzația că nu pot fugiîn numele adevărului,singurul, de altfel, care ne aparține.Mi-am acoperit
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DRAGOSTE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului dragoste, pup ochi închis ce gustă sărutul sădit în patima lui foșnetul genei ce-a prins rădăcina mișcării geamătul orb strivit între formele gurii neîmpotrivirea învelită în brațe adierea atingerii ce vine din tine semnul rămas pe unde noi am trecut învolburați în suspine pup ochii deschiși ai zilei ce începe cu
DRAGOSTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369343_a_370672]
-
Câțiva tineri vânjoși forțară poarta de stejar de sub arcada zidurilor ce înconjurau mărețul castel ca pe o cetate. Aceasta scârțâi asurzitor din țâțâni și se deschise. Oștenii pătrunseră călare în curtea năpădită de ierburi și bălării. Descalecară atenți la orice foșnet. La un semn al căpitanului Arnăutu, o parte dintre vânători cercetară curtea până în cele mai ascunse cotloane alături de căpitanul Sasu, iar altă parte îl urmară în încăperile clădirii. Căutară cu băgare de seamă de la subsol până în turnul cel mai înalt
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
zăbovi la porțile închise, Din flori de vânt castele gravează fredonând. Fluturi salvați de brumă aleargă spre lumină, Cu aripi de tandrețe m-ating ușor pe buze, Pe umeri se așază ținându-se de mână, Iar umbra-i destrămata de foșnet lin de frunze! Referință Bibliografica: ÎN FRAC DE FUM / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1775, Anul V, 10 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ines Vândă Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
ochi în ochi și-abia de mai respiră Zăpada de-a lor sânge se roșește Plecat-au împreunâ spre lumină Nu-i moarte pentru cel care iubește. Se lasă seara și e cer cu lună Deasupra poieniței de sub munte Se-aude-un foșnet și răsună valea Mugește cerbul cel cu stea in frunte! Referință Bibliografică: UN CERB CU STEA IN FRUNTE / Maria Bălăcianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1839, Anul VI, 13 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Bălăcianu : Toate
UN CERB CU STEA IN FRUNTE de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369500_a_370829]