779 matches
-
o perioada ulterioară, se descrie concurența între influență culturală germană și cea franceză. În genere, se susține necesitatea de a integra, pentru înțelegerea specificului limbii române, comparația romanica (sînt dese referirile la dialectele italienești) și balcanistica. Studiile mai "tehnice", de fonetica istorică și de gramatică, au obiecte alese tot dintre aspectele cele mai controversate și insuficient studiate ale limbii române: dativul posesiv, pronumele dînsul, structurile partitive, comparația, ordinea cuvintelor. În analize de o remarcabilă finețe și complexitate, descrierea strict gramaticala se
Limbă, istorie, cultură by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17865_a_19190]
-
cu marea sa operă, Grammaire historique de la langue française (în 6 volume, 1899-1930), cu alte șase volume de eseuri de popularizare pe teme filologice, Ordenes liv (Viața cuvintelor, 1901-1934), de scrierea unei gramatici spaniole, a uneia italiene și a unei fonetici franceze, n-a mai scris alte cărți legate de România, deși limba română e tratată în volumul său Flexiunea de gen în limbile romanice (1896). A scris însă articole despre literatura română, recuperând astfel surprinzătorul fapt de a nu-l
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
muzică de bâlci și să fi fost asociat cu învârtirea caruselului. E totuși necesară o mică precizare filologica: titlul melodiei italienești (mai exact, napolitane) nu este (cum îl indică Al. Graur, și după el toate dicționarele noastre), ci Tiritomba. Modificarea fonetica s-a petrecut foarte ușor, fie prin simpla asimilare consonantica, fie, mai probabil, prin etimologie populară (cuvântul fiind apropiat de bombă). În refrenul melodiei napolitane, termenul tiritomba apare repetat de mai multe ori ("Tiritomba, tiritomba, tiritomba all'aria va..."). În
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]
-
prost inspirata lor intervenție adnotând-o, ca și cum în ediția originală ar fi fost o greșeală pe care au corectat-o: "La Alexandrescu: clătite". Pe lângă asemenea modificări pe care nu vreau să le calific, editorul și redactricea au intervenit copios în fonetica și în morfologia textului original, și acolo unde, eventual, era potrivit să intervină (ca, de exemplu, în fonetismele muntenești ale prepoziției după și conjuncției dacă, scrise în ediția originală dupe și daca, sau în forma ca păntru/ 5 pentru, orizonul
Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia1 by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7268_a_8593]
-
puștanii (,puștani cocliți", fanclub.ro), mîrlanii (,mârlani cocliți", visualart.ro/forum), papagalii (,papagali cocliți că ține, care aruncă numai cuvinte fără rost", ziua.ro) etc. Evident, asocierile nu urmează vreo logică a legăturii semantice, ci doar eficacitatea (sporită de dizarmonia fonetica) a insultei.
Expirați, distruși, cocliți... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11164_a_12489]
-
Rosetti, "personalitate proeminentă în cultură și lingvistică". A întreținut cu el relații îndelungate: "Era de o totală bonomie pe care și-o camufla uneori făcându-se că se ia în serios, imperios la nevoie, expansiv și exuberant." Studiase la Paris fonetica descriptivă și experimentală care era pe atunci o noutate. Al. Rosetti fusese membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses, unde se spune că plimbându-se prin grădina școlii împrejurul unui bazin cu pești roșii, îi amenința cu bastonul, strigând la ei
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
Cum era de așteptat, majoritatea textelor (o sută șapte, în total) din recentul opus șunt la origine în limba română; de patru ori mai putine șunt în engleză, cîteva, hibride, iar una în așa-zisa limba spargă, ingenioasa-i jonglerie fonetica, inspirată, poate, de capriciile muzicale. Fiecare text juxtapune originalul și versiunea italiană. Nu întîmplător, după ce în terțina „Limbaj”/„Language” poeta se identifică cu un șuierat bilingv// just a bilingual hissing, în final își plasează declarația de fidelitate: Chiar de voi
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
varietăților sale regionale: studiul comportamentului lingvistic manifestat în interacțiunea verbală, constantele asociate cu tradiția culturală, cu stilul de viață și mentalitățile unor comunități. Tradiția cercetării dialectologice, bine reprezentată în lingvistica românească, dar dominată multă vreme de interesul pentru inventar, pentru fonetică și lexic, este astfel "deturnată" - cu sprijinul etnolingvisticii și al sociolingvisticii - către cercetarea pragmatică, către investigarea strategiilor conversaționale. Se pornește de la ideea că în fiecare limbă și varietate a limbii se pot observa diferențe în modul de construire a unui
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
atât elementele de similitudine în cadrul genului proxim al limbilor romanice, cât și elementele de alteritate, identificate în cadrul aspectelor morfo-sintactice, privite atât diacronic, cât și tipologic. La rândul său, Roberto Merlo (Universitatea din Torino) a încercat să readucă în actualitate problemele foneticii istorice, ocupându-se de palatalizarea velarelor. Alți cercetători, ca Joanna Porawska (Universitaea din Cracovia) și Margareta Dumitrescu (Universitatea din Catania) și-au împărtășit din experiența lor de predare a limbii române ca limbă străină. Universitatea din Padova a fost reprezentată
Colocviu internațional consacrat limbii române by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/8978_a_10303]
-
același risc de ambiguitate. Poate și de aceea stilul publicistic colocvial adopta o abreviere (mai ales cu sensul "material publicitar", "campanie publicitară") - "Va mai amintiți promo-ul de la Antenă 1...?" ("22", 22, 4) sau chiar, cu intenții evident ludice, o transcriere fonetica și o adaptare morfologica destul de șocantă a cuvîntului englezesc: - "nu s-a vîndut nici măcar un bilet, în ciuda promousănului făcut cu simt de răspundere" ("Național" 659, 1999, 12).
Promo by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17661_a_18986]
-
trece cu tașca/ goală ce gașca/ lia la bătae"; "Tre ste spargi în figuri/ ca băiat dă băiat"; "pencă az nu mai e / ca pă vremea lu tactu", Băetzii). Foarte interesantă mi se pare tocmai această divergență a nivelelor lingvistice: fonetica și lexicul merg într-o direcție; sintaxa, structura textuală, versificația - în alta. Rezultatul poate fi de mare haz, dar și de ascunsă anxietate. în acest volum, "estetizarea" textului mi se pare mai ales un mijloc de emfatizare, prin care ororile
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
sursele ți, cel puțin deocamdată, greu de standardizat. În adaptarea cuvîntului englez la română se observă o mare varietate de soluții; de fapt, se pot atesta toate posibilitățile: de la păstrarea englezismului ca atare (inclusiv cu pronunția originară) la adaptarea lui fonetică (prin pronunțarea conformă scrierii) și morfologică, în forma icon sau icoană; pluralele lui icon sînt iconi ( masculin), iconuri sau icoane (neutru); icoane e, desigur, în primul rînd pluralul formei feminine. De fapt, e o situație în care este greu de
Iconi, icoane, iconițe... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13819_a_15144]
-
și-a pus amprenta asupra înfățișării lingvistice a poemului. Totuși, rezistă încă suficient de multe elemente care fac posibilă o comparaț ie între precizia franceză și somptuozitatea spaniolă, între alegreța italiană și profunzimile românești. Toate, însă, revendicându-se vizibil, de la fonetică la sintaxă, de la prototipul latin. Un exercițiu de traducere comparativă realmente fascinant. Însă virtuțile antologiei nu se opresc aici. Aparatul ei critic este remarcabil, întrucât furnizează cititorului obișnuit un summum bio-bibliografic în măsură să-i faciliteze înțelegerea operei kavafiene, iar
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
cele ale altor limbi romanice; desigur, fenomenul poate fi explicat prin faptul că ea a fost impusă unor cuvinte intrate mai tîrziu în limbă, alcătuind un strat lexical cult, modelat în parte după latină, diferențiat de cel popular - atît în fonetică (pentru că admite grupuri de sunete absente din cuvintele populare, e- inițial etc.) cît și în morfologie (prin pierderea unor alternanțe). Hiatul ar caracteriza un "stil cult", care are tendințe proprii, diferite de tendințele spontane ale limbii comune: "sistemul fonetic românesc
Alte observații ortoepice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14111_a_15436]
-
un ton neîndoielnic mai aproape de dispreț decât de iubire: Tu ce vrei? Am început să caut prin buzunare hârtia pe care o aveam. N-o găseam. Am scos o chitanță de la un transfer bancar și adresa profesorului de dicție și fonetică Edelmiro Sanjuân și ultima scrisoare de la mama, fără plic, mototolită. Unde-oi fi pus bilețelul? Bărbatul aștepta și părea mai degrabă în stare să-mi trântească poarta în nas decât să aibă răbdare. L-am găsit în sfârșit și i
Guillermo Cabrera Infante - Trei tigri triști by Dan Munteanu () [Corola-journal/Journalistic/6504_a_7829]
-
Pygmalion, deși mai puțin captivantă, evidenția potențialul cinematografic al piesei lui Bernard Shaw. Întorcându-ne la filmul lui Cukor, acolo florăreasa Eliza Doolittle era făcută să intre în pielea unei femei din înalta societate de către un Pygmalion modern, profesorul de fonetică Henry Higgins. Era vorba de un pariu pe care profesorul îl face cu un prieten, în realitate cu societatea, de a modela o piele socială în care să îmbrace conținutul clasei de jos până la perfecta identificare cu aristocrația. Că fonetica
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
fonetică Henry Higgins. Era vorba de un pariu pe care profesorul îl face cu un prieten, în realitate cu societatea, de a modela o piele socială în care să îmbrace conținutul clasei de jos până la perfecta identificare cu aristocrația. Că fonetica și fonologia sunt nu doar instrumente utile logopedului și filologului, ci și instrumente culturale extrem de rafinate o demonstrează recent și Discursul regelui (2010) al lui Tom Hooper. Bernard Shaw și Cukor modelau mitul lui Pygmalion și al Galateei în spiritul
Pygmalion și Galateea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5103_a_6428]
-
unitar, singurul nucleu dur conceptual din opera sa" (p. 45 în teză). Era o precizare extrem de importantă, pentru că Adrian Tudurachi a făcut (în teză), pentru comparație și pentru actualizarea aprecierilor sale, periodice excursuri în școala formală rusă, semiotică, retorică, naratologie, fonetică experimentală, stilistică, sociologie, teoria genurilor literare, pentru a realiza conexiunile necesare care să pună în evidență resursele și valențele latente ale criticii dragomiresciene. În mod consecvent și stăruitor însă, Adrian Tudurachi se va plasa (în volum) pe teritoriul poeticii, de unde
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
Rodica Zafiu Inovațiile din registrul familiar-argotic sînt adesea minimale, dar eficiente din punctul de vedere al "defamiliarizării": o modificare semantică (cazul lui belea, discutat săptămîna trecută), fonetică (moaca devenit moca) sau de construcție (ca în reflexivul te bagi în seamă, asupra căruia voi reveni), uneori atașarea unui sufix redundant (prietenar) sînt de ajuns pentru a atribui marca inconfundabilă a actualității. Schimbări mai vizibile sînt desigur cuvintele noi
"La greu..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12030_a_13355]
-
trecut, sufixul (dezvoltat de celelalte limbi romanice dintr-un element lexical latin - ablativul lui mens, -tis) a fost preluat de română deopotrivă din franceză și din italiană; sursele s-au suprapus adesea, uneori franceză oferind modelul lexical, iar italiană - structura fonetica. În articolul citat, Ion Dănăilă includea o listă impresionantă de cuvinte (229), majoritatea culese din publicistica de la jumatatea secolului trecut, din scrierile lui Heliade Rădulescu, Hașdeu, Filimon, Ghica ș.a. Unele par azi simple ciudățenii, complet ieșite din circulație: afirmativamente, catagoricamente
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
putem zice că reprezintă unitatea de bază, ultimă, imposibil de diseminat, a istoriei ca disciplină, însă și ca fenomen în desfășurare. Istoremul va fi, prin urmare, echivalentul lexemului din lexicografie, al morfemului din lingvistică și, fără îndoială, al fonemului din fonetică". După această scurtă dizertație academică, cititorul se poate aștepta la orice, inclusiv la revelarea unor detalii minuscule, până acum ignorate, apte să dezlege mari enigme ale istoriei, precum originea misterioaselor statui de pe Insula Paștelui, asasinarea lui JFK sau mecanismele secrete
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
la ceva care se poate înmulți ușor și repede, adică "prolific") și mă mir că acestui domn ce ține să apară atât de des la televizor nu i-a trecut prin minte să-și angajeze mai degrabă un profesor de fonetică (tot suntem în epoca vânătorii de meditatori!) decât hăitașii care bagă-n sperieți sălbăticiunile din Bihor. Cât despre proprietatea cuvintelor, ea poate fi rezolvată simplu, prin consultarea periodică a DEX-ului (adică "Dicționarul explicativ al limbii române"). Dacă-mi permite
Apa și țarcul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12018_a_13343]
-
autorul ni le traduce. Inițial, ele par chemate de context, deoarece denumesc realități specifice locului; dar, treptat, cuvintele turcești se acumulează, transformîndu-se într-un fel de muzică de fond a relatării. Cititorul nu mai e atent la sensul, ci la fonetica lor, ca la o melodie pură, acționînd doar ca un supliment de ireal. Cu toate că se găsea în capitala unei țări ce reprezenta pentru un român trecutul întunecat și opresiunea, Ralet-scriitorul, opus diplomatului, dobîndește o inexplicabilă simpatie față de turcii înșiși. Le
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
exemplu în poemul Conrad, unde Grecia, orașe și munți din jurul Mediteranei, nume biblice vor căpăta funcția unui fundal sonor permanent al aventurilor eroului. Abia atunci Bolintineanu va fi înțeles că termenii străini încrustați în versul românesc pot da naștere unei fonetici evocatoare. Noutatea la nivel lexical e depășită însă de melodicitate: în inventivitatea ritmică și metrică, Bolintineanu nu are egal printre pașoptiști. De la primele sale versuri, poetul a manifestat preferința netă pentru ritmurile trisilabice și quatrosilabice, pentru alexandrinul clasic, pentru versurile
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
cele mai specifice ale ortografiei românești se amestecă în permanență cu elemente din alte sisteme grafice, cu convenții din alte limbi: "băjetzii"; "după *a cobo", "oritsche", "oritschine", "tzschedează" etc. Umlautul folosit pentru notarea diftongilor e unul adaptat, a cărui valoare fonetica se recunoaște prin aproximare: "pălea", "nu stu", "po ureke". Frecvent - ca în unele transcrieri fonetice internaționale - litera k apare în loc de c: "okii", "kestii", "kiar". Chiar grafiile cele mai stranii nu deformează de fapt pronunția: "Asja cevfa", "zvgneste", "yinstalatii", "yieu". Jocul
Scriere experimentală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18180_a_19505]