764 matches
-
niște copii naivi care se așteaptă la un simplu joc cu mama lor. Și astfel, toate păsările, chiar și cele care nu vor pleca în țările calde, își fac pregătiri ca să întâmpine toamna. Pădurea este într-un freamăt, într-o forfotă continuă mai toată ziua. De la un timp, o roșeață începe să se ivească ici-colo printre crengile copacilor, apoi se împrăștie tot mai mult într-un ocean roșcat care cuprinde toată pădurea. Se înnoptează. Luna se ridică încet pe cer ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
piscurilor albe de calcar, ce scânteiază sub luminile de aur ale soarelui, parcă ar fi un diamant al timpului, ori o mândră stea polară. La poalele muntelui, ținuturile păduroase înfășoară goliciunea de calcar cu o mantie verde, de smarald. Câtă forfotă, câtă viață ascund aceste păduri - îmi ziceam eu, purtată fiind de marile aripi ale fanteziei. Aceste viețuitoare stau aici ca într-un templu, respectând cu sfințenie primitoarea lor gazdă și legile naturii aspre din această lume de legende și de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
peste acest loc, cuprinzând întreaga natură. Lacul începe să aibă o apă purpurie, iar dacă te uiți în depărtare, el pare o mare înflăcărată a asfințitului. Misterioasa baltă se schimbă. Nenumărate vietăți din această împărăție a apelor întră într-o forfotă amețitoare. Unele păsări mici săgetau din când în când, brăzdând un val fin ca o părere, și producând totodată stropi aurii care se împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și lent... copiii sunt eu însămi și nu vreo proteză. Perceperea gravidității dinăuntrul ei este cu totul alta decât percepția medicalizată potrivit căreia gravidele-s ecograme, anestezii, spaimă și spaimă, sticluțe cu sânge. Gravidele-s egale... fac de gardă fără forfotă, cu medalii pentru tăcere. La consult medical, când totu-i pe fugă, rușinea te-așteptă să ieși din clădire. Sarcina este trăită ca jenantă doar când este desconsiderat subiectul ei. Percepția contopirii în cel de-al treilea, care este tatăl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
erau aduși cu corăbiile din exteriorul lagunei și lăsați, doar 12 ore, să admire încântătoarele monumente arhitectonice și umane agonizând într-un dulce crepuscul pe valurile blânde ale senectuții. în fiecare dimineață de marți și sâmbătă, când turiștii debarcau cu forfota lor obișnuită, sute de bătrâni venețieni, bocănind cu bastoanele, cârjele sau împingând roțile cărucioarelor pentru faza ultimă, se înghesuiau pe chei în așteptarea vizitatorilor pe care apoi, cei care mai puteau, îi conduceau ca niște ghizi destoinici prin oraș, arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
niște camioane și au încărcat tot: cărți, tablouri, icoane și mobilele din bibliotecă, spune Gabriela, fiica lui V. Voiculescu într-un interviu publicat în Lumea magazin nr.4, 1997. — M-am trezit brusc în toiul nopții. În casă domnea o forfotă continuă. Pași grei răsunau pe parchet. Venise Securitatea. Printr-o ușă întredeschisă am văzut în hol un bărbat în haină de piele, cu automatul agățat de gât. Prin fereastră se vedea o mașină mică, neagră, oprită în fața porții. Ceva mai
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
zi oarecare, într-un loc anodin, o stație de autobuz, să zicem, să aibă vedenia delirantă, halucinantă a trecerii timpului, să vadă niște chipuri de oameni necunoscuți, unii oprindu-se în dreptul atelierului foto, alții intrând în cofetăria de peste drum, o forfotă obișnuită ce apărea în ochii ei ca o goană, o urmărire atroce, niște secvențe rulate succesiv, amețitor, o femeie borțoasă, un bărbat cu șapca trasă peste sprâncene, îmbătrânind acolo, sub ochii ei rapid, dezgustător și sub lupa unui microscop câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe banchetă îi atrase atenția asupra cerului înalt, foarte curat și atunci Ovidiu avu certitudinea că întâlnirea cu Sidonia nu era chiar deloc o întâmplare. Când se mai lăsase ea impresionată de fastul naturii? Era foarte aglomerat pe stradă, o forfotă continuă de oameni și mașini, bărbatul se concentră asupra volanului ca să-și mascheze începutul de nemulțumire... Era nedormit, cu o seară mai înainte se întorsese cam târziu de la Carmina, acasă, ca de obicei, găsise ușa blocată cu siguranța, trebuise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-l scăpase din vedere? Își trecu palma peste față și oftă profund. Mâna nu-i mai mirosea a săpun bun, ci a transpirație, avusese așadar emoții reale. Ciudați mai sunt oamenii! Își îndreptă capul către fereastră, privea prin perdeaua crem forfota străzii, se credea apărată, depărtată de ea. Simțea că ochii i se îngustează, iar o luau razna mușchii, acum, acum ochii se vor îngropa sub riduri, nu reușea să-și stăpânească mișcarea mușchilor, intrase în rol și juca la perfecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
blândă, când răscolită de copitele năvălitorilor. Când puținele zile liniștite bucură pe localnici, clopotele bisericilor răsună din zare În zare, oamenii Înfloresc ca florile câmpului, codrii Își Întind umbra pentru odihnă, dealurile strălucesc de roadă și belșug, văile răsună de forfota localnicilor, de mlădierea și tropotul jocurilor. Viața pașnică a satelor este puțină vreme alean și liniște peste care răbufnește tropotul cailor și scrâșnetul tancurilor năvălitorilor, când ard casele, sângerează oameni și amuțesc pentru o vreme tineri și bătrâni din partea locului
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
acesta fiind, de altfel, și titlul primului capitol al cărții), Bastarda Istanbulului (Editura Polirom, 2007, traducere din limba engleză și note de Ada Tănasă) chiar răspândește aroma mirodeniilor multicolore din bazarul Istanbulului. Vânzători ambulanți strigând din toți rărunchii „Mandarine proaspete!“, forfota interminabilă de pe străzile orașului, parfumul stins al cadânelor, rugăciunea de prânz învăluind clădirile și aerul strident-modern al unei tinere femei încă țintuite de tradiție fac parte din farmecul romanului. Și - cei care l-au vizitat o știu - al Istanbulului. Însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ca mersul la cumpărături într-o piață aglomerată după aerul rece și impersonal al unui supermarket situat în afara orașului. Toată lumea striga la tine și îți cerea o părere, o decizie în privința unui titlu sau acordul pentru un pictorial. Era zarvă, forfotă și agitație, mai ales dacă se apropia termenul de predare. Jack se simțea ca acasă. Era trecut de șase când oamenii începură să-și strângă lucrurile. Jack era pe punctul să închidă calculatorul când își aminti să-și verifice e-mailul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe de altă parte, nici Sophie, nici Lottie nu-ți seamănă prea mult, este? El își luă revanșa pentru această lovitură sub centură răsturnând-o și luând-o de la capăt. Fran stătea în biroul ei, prin ușa căruia se întrezărea forfota gălăgioasă a redacției de știri și se gândea la Laurence Westcott. Ședința de redacție trebuia să înceapă dintr-o clipă într-alta și avea o mulțime de lucruri de făcut, dar nu reușea să se apuce de nici unul. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
strălucitoare și de curajoasă. Uneori singura culoare pe care o percep eu este griul. Asta din cauză că muncești tot timpul, îi veni să-i spună, și nu ai nimic altceva care să umple golurile din viața ta. Ceea ce îți lipsește e forfota și agitația, o familie. Dar nu o spuse. Era prea devreme. În schimb, își puseră halatele pe ei și, hămesiți deodată, devorară cina pe care o pregătise Fran înainte să meargă sus. În timp ce stăteau la masa din bucătărie, hrănindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
arian fără simțul umorului și cu o diplomă de profil real. — Stevie! Fran chicoti fără să vrea. — Laurence are un minunat simț al umorului. Doar că e diferit de-al tău. — Sau de-al oricui altcuiva. Stevie țâșni înapoi în forfota din redacția de știri înainte ca Fran să apuce să-i dea replica. Fran scoase dosarul cu planurile ei legate de costurile și partea practică pentru Fair Exchange și își căută calculatorul. Însă alte întrebări, mai spinoase, i se învârteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca tatăl tău să te conducă la altar, nu sunt sigur că putem să așteptăm până în septembrie. Cred că ar trebui să luăm în calcul ideea de-a ne căsători cât mai curând posibil. Nimeni nu mai văzuse vreodată o forfotă ca aceea care cuprinse birourile redacției Citizen în săptămânile următoare. Tâmplarii bocăneau cu spor, pentru a transforma biroul lui Fran în departamentul de televânzări al Fair Exchange, cu casetofoanele date la maxim, ignorându-i pe bieții reporteri care se chinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o asculta. Se întreba în schimb cum se făcea că Jack Alen își băgase dintr-odată coada în viața Francescăi și ce-ar trebui el să facă spre a-l scoate din peisaj. A doua zi, învăluită în zarva și forfota redacției de știri, într-unul din puținele momente când nu zbiera nimeni la ea, cerându-i să ia vreo decizie, Fran nu reușea să-și ia gândul de la testul ADN și de la ceea ce avea să-i dezvăluie. Dacă se dovedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
amintesc să fi spus ceva deosebit de rău la adresa dumneavoastră... știți, nervii mă cam lasă uneori, apoi intervine și oboseala, stress-ul are și el un cuvânt important de spus... Oricum, eu vă apreciez tare mult și...” ... ... VI.5...”Ce-i cu forfota asta inspectorială prin școală?” “Hm! O poveste veche și, totuși, nouă. S-a primit o altă anonimă” “A câta oare?” “Da’, dracu’ le mai știe număru’? De fiecare dată când, pe cineva anume, îl mănâncă condeiul, pac!, anonima-i gata
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se întâmple. Atunci când nu mai am bani apelez la resursele mele din Pușkulița. Asta e o pușcă de vânătoare în care țin valuta. Așa că desfac țeava și dinăuntru scot banii. Două sute de euro. Ies afară. E deja după-amiază. Ies în forfotă și ajung la șaormeria din Dristor. Nu știu cum se scrie, dar e prea clar ca să nu știți despre ce e vorba. Înăuntru e și un Exchange pe care băieții deștepți, turci sau ce-or fi ei, îl țin deschis non-stop fără
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
furtunul aspiratorului haios. Ostenită de greutăți neștiute, mi-am pus capul pe marginea stra nei. Încercam să vorbesc cu mine, cu Dumnezeu, cu oa meni de de parte, dar mă pierdeam. Mă pierdeam printre zgomotul făcut de aspiratorul Anicăi și forfota credin cioșilor întârziați, dar hotărâți. Eram pierdută în locul unde ar trebui să te regăsești. La un moment dat, simt o atingere pe cap. Blândă. Aud imediat râsul lui. Nu mă uit. Din nou, simt cum mă atinge ceva pe umăr
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și unghiile. Acum, însă, nu prea știa ce să mai facă. Trecu în birou și se așeză în fața ferestrei dinspre parc. Nu aprinse nici măcar o lumânare, din motive de economie, și se felicită că stabilise întâlnirea pentru această seară de forfotă generală. Ideea era să nu atragă atenția nimănui. Prietenul lui, Horace-François-Bastien conte de Sebastiani îi trimisese prin curier un volum frumos, legat în piele de vițel. Niccolo Machiavelli, Principele. Era nu numai o aluzie la perioada lor comună de ascensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui Metternich de a se stabili oriunde în cuprinsul teritoriului austriac, un puternic sentiment de nesiguranță își turna în el otrava picătură cu picătură, în fiecare clipă. De câteva ori avusese senzația că era urmărit. I se întâmplase ca în forfota unei piețe, în bolta întunecată a unei intrări, dincolo de cadrul unei ferestre sau în interiorul unei trăsuri grăbite să i se pară că recunoaște ochiul lui Dante Negro sau chiar privirea Marioritzei. Dar ce temei logic puteau să aibă toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o întrunire. La auzul veștii, sătenii din vale începură cu mic cu mare să împrăștie pământ peste zăpada înghețată și să umple hârtoapele și se trudiră să înlăture zăpada de pe casa samuraiului. Riku, nevasta samuraiului, era și ea într-o forfotă nemaipomenită îndrumându-le pe femei și dereticând toate odăile. A doua zi, slavă Domnului, cerul era senin, iar samuraiul merse împreună cu unchiul său până la gura văii în întâmpinarea seniorului Ishida și a însoțitorilor săi. De când samuraiul îi urmase tatălui său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mă zămislește (tiktei), ci aripile de foc mă zămislesc”. După spusele îngerului, Phoenixul se hrănește „cu mana cerului și cu roua pământului”, iar după digestie elimină un vierme al cărui excrement devine scorțișoară (kinamomon), „folosită de către regi și principi”. Cu forfotă și cutremur, lumina se răspândește pe suprafața pământului. O nouă zi începe. Razele Soarelui se rup de întuneric. Cocoșii pământeni răspund chemării păsării Phoenix. Aceasta își desface aripile maiestuos, spectacol în fața căruia Baruh se simte copleșit: „Văzând o asemenea slavă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
plină de jandarmi. Să caute, mai bine, să treacă podul peste Tisa la Slatina, de unde să-și Încerce norocul. În orășelul ce se aflase Între cele două războaie În Cehoslovacia, domnea o tăcere apăsătoare. Nimeni pe străzi. În gară Însă, forfotă de front: oameni alergînd și ascunzîndu-se după vagoane, sărind dintr-un tren Într-altul, patrule pe urmele lor, focuri de armă. Fugarii au hotărît să se despartă și să-și joace fiecare cartea. Valeriu l-a văzut ultima oară pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]