425,743 matches
-
Marcel Raymond, structuralist avant la lettre, lui, unei "conștiințe critice" preocupată să surprindă "acel soi de energie lăuntrică, de însuflețire perpetuă a gândirii celei mai adânc subiective ce se manifestă în mod constant în toate operele sale, și nu sub forma unor aspecte particulare, izolate unele de altele." Dialogul acesta de idei traduce de fapt afinitățile elective de profunzime existente intre doi "mari", două moduri polare de receptare, la fel de spectaculoase. Georges Poulet vorbește despre "latura teologică a indeterminării, conceptul cheie care
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
trei făpturi desprinse din proza scurtă a Hortensiei Papadat-Bengescu - antica Sephora, medievala Bianca și moderna proprietară Sofia -, obținem o imagine, fie și parțială, a universului feminin care, tocmai datorită discursivității literare a autoarei, evocă nevoia perpetuă de celălalt, nu ca formă a dependenței, ci ilustrare a completitudinii umane.
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
valoare de dragul personajelor și nu în sine, o trupă în care actorii au avut răbdare unii cu ceilalți, pînă fiecare și-a găsit cea mai bună formulă, energie, ritmul propuse de regizor. Am văzut-o pe Dorina Lazăr în plină formă. O Aneta Duduleanu șefă de clan, puternică, meschină, cu un as pregătit în mînecă pentru orice situație, vanitoasă, boieroaică fără boierie, care dă cu o mînă ca să-ți scoată pe nas cu voluptate gestul făcut, care se mișcă greu de
Cuvinte și semne, bîrfe și blesteme by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14442_a_15767]
-
E foarte probabil ca îmbinări de tipul ca cum să fi ieșit din uz tocmai din cauza obsesiei cacofonice, cedînd definitiv locul celor în care intervenea salvatorul și (ca și cum). în orice caz, la scriitorii din secolele trecute găsim din plin primele forme. Citez cîteva exemple din Cantemir ("ce numai ca cum preste puterea simțirilor ar fi", Istoria ieroglifică), Neculce ("trimițiindu-i cartea acie..., ca cum vrè hi de la singur Dumitrașco-vodă", Letopisețul țărîi Moldovei); construcția are numeroase atestări la Bălcescu ("se fățărnici ca cum
Obsesiile cacofoniei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14466_a_15791]
-
cel mai important, alături de fascism, adversar al comunismului. Nu doar în varianta lui stalinistă, pe care generația mea a învățat-o la școală și a trăit-o pe pielea ei, dar și în aceea marxist-leninistă originară, comunismul a fost o formă de globalizare și a avut vocație planetară. Și, totuși, Milosz a remarcat succesul imens pe care l-a cunoscut, bunăoară, titoismul din clipa desprinderii de sovietici, a mareșalului, model, ulterior, pentru Albania, China și România ceaușistă: ketmanul naționalist, cum l-
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
își ocrotește copii; un Liviu Dandara, aflat în căutarea stării de liniște, niciodată prinsă, dar nici scăpată; un Liviu Glodeanu, ce scormonea sonoritățile fruste întru eliberarea unor sclipiri ascunse; un Anton Dogaru, călător deopotrivă temerar și supus printre genuri și forme, tendințe și atitudini; un Dan Constantinescu, martor important al demistificării serialismului integral; un Theodor Drăgulescu, delicat și persuasiv ca un clopot de cristal; ori poate un... Uite, că am uitat. Dumnezeu însă, ca și câțiva dintre cei cu chipul și
Bilanț cu îngeri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14385_a_15710]
-
a pătruns, la începutul secolului al XIX-lea, la restul popoarelor germane. Au fost menționate câteva date ale atestării pomului de Crăciun: Goethe a văzut primul pom împodobit, în 1765, la Leipzig; la Berlin și Potsdam a apărut inițial sub formă de ramuri de pin; la Viena, primul pom luminat a fost semnalat la 1834; în Franța, primul pom de Crăciun a fost cel din salonul parizian al Elenei de Mecklemburg, soția prințului Ferdinand de Orleans; în Anglia, prințul Albert de
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
vase, plante și rămurele de pomi. Obiceiul amintește că la Nașterea Mântuitorului "pomii înverzesc în livezi și poartă fructe". Obiceiul, scrie autorul articolului, Ion Mihăilescu, s-a impus greu: "Un secol a trebuit pomului de Crăciun, după ce și-a ajuns forma sa tipică, ca să cucerească toată Germania și numai o altă jumătate de secol ca să se răspândească în tot Apusul Europei și să se coboare și în jos de-alungul țărmurilor Dunării până la noi românii." Ne-am referit până acum la articole
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
o bătrînețe liniștită la Bodega Armeanului alături de Iapa-Roșie? în nici un caz nu e vorba de o evoluție în sensul romanelor clasice. Imaginația autorului "renaște din propria ei cenușă, reluînd mereu același personaj, din altă perspectivă; în alt context, sub altă formă; procesul continuă irezistibil, nimic nu-l poate opri, nici o versiune nu reprezintă ultimul cuvînt, oricînd o nouă ipoteză rămîne posibilă. "Definitivările mă sperie", spunea Milionarul". Monografia de față e un teren fertil discuțiilor, fără să piardă nuanțele unui text care
Scrisul și ipotezele by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14485_a_15810]
-
unui țel care-i depășește; ori, ideea de demnitate implică, așa cum a văzut-o și Kant, postulatul după care soarta lor, a oamenilor, trebuie să reprezinte întotdeauna scopul, niciodată doar mijloacele pentru atingerea lui. În plus, ideea de progres în forma în care s-a încetățenit în secolul XX, cu implicita încredere în capacitatea omului de a fi total stăpîn pe destinul său, conține în fașă și obsesia acțiunii destructive a dușmanului din umbră, această obsesie paranoică crescînd proporțional cu grandoarea
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
Cosmos", ne-am așezat lângă fereastră. Sala încă nu era arhiplină. - Bani - am opt ruble, - a spus Kuzin, - plus o sticlă vie de otravă. Scoase din geantă o sticlă de rom cubanez. O ascunse după draperia de la geam. - Luăm de formă vreo trei sute de grame? - Și bere, zic, - dacă e rece. Am comandat trei sute de grame de vodcă, două salate și câte-o chiftea. În restaurant era pustiu. Pe estradă se urcară patru muzicanți. Pian, chitară, contrabas și percuție. Chitaristul își
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
altă parte, de a fi revelat modalitățile subtile și neașteptate prin care una dintre cele mai îndrăznețe și provocatoare filosofii ale secolului al XIX-lea s-a hrănit, a fost "testată" și în cele din urmă a început să prindă formă (strălucită) dintr-o viață atât de torturată ca cea pe care a trăit-o Nietzsche înaintea colapsului său mental din ianuarie 1889. O altă trăsătură interesantă a cărții lui Safranski e, cred, faptul că pare să povestească "biografia filosofică" a
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
o spune el despre devenirea intelectuală a lui Nietzsche este una pe care ar fi putut-o spune numai un nevăzut martor ocular ce ar fi asistat la întregul proces prin care filosofia lui Nietzsche s-a născut, a căpătat formă și s-a făcut cunoscută în lume. Viața lui Nietzsche a fost un adevărat "teren de probă pentru gândirea lui. Eseul a fost șpentru elț un mod de viață." (p. 28) Aceasta e una dintre ideile centrale în jurul cărora cartea
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
Nietzsche o întreține cu domeniul limbii. Pentru el limba nu e un fapt exterior, pur și simplu o "unealtă socială" pe care s-o folosești, pragmatic, în comunicare: limba ține de alcătuirea noastră ontologică ultimă. Prin limbă ne putem da formă și pune în ordine, și doar prin limbă ni se întâmplă că putem, în ultimă instanță, să ne descoperim - că să nu zic, pur și simplu "inventăm" - pe noi înșine. Iar Nietzsche a înțeles acest lucru destul de timpuriu și l-
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
pentru Nietzsche. A delimitat stilul unic al filosofiei lui, ceea ce a estompat demarcația dintre descoperire și invenție. întrucât el considera filosofia ca fiind o operă de artă și literatură constituită în sânul limbii, gândurile trebuiau să fie inextricabil legate de forma lor lingvistică. Magia virtuozității sale în mânuirea limbii ar suferi o pierdere considerabilă dacă cuvintele lui ar fi să fie exprimate în oricare alt mod." (p. 55) Această trăsătură, din nou, indică o anumită dimensiune sacerdotală a actului scrierii: asemeni
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
ca fiind "frumos" și justificat "estetic", atunci adevărul însuși, impreună cu definiția lui, cu toate criteriile și mijloacele lui de producere, trebuie reconsiderate într-un mod radical: "Cunoașterea este jocul de putere al forțelor creatoare, un proces ce culminează în formele vitale și ideile reușite, puternice. Tot ceea ce-și menține esența în acest fel se cheamă adevăr." (p. 287) Cum ar veni, cunoaștere este procesul ludic sofisticat prin care anumitor configurații de factori, așa cum apar ele din anumite perspective, li
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
amețeală." (p. 50) Văzută în această lumină, alegerea lui Nietzsche de a deveni filolog ar trebui privită nu drept o, să zicem, încercare de a câștiga o poziție sigură în establishment-ul învățământului umanist german de atunci, ci drept o formă sofisticată de deghizare, drept o mască prin intermediul căreia el căuta să obțină ceea ce Unamuno va numi mai mai târziu la seguridad de la consciencia: o minimală protecție existentială împotriva acelei devastatoare "disperări negre" pe care faptul de a privi abisul drept
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
fost demolată, de Ion Teleagă, zis Dincă, ferma mea agro-literară de la Tâncăbești. Iar de-atunci, noapte de noapte, îmi visez, în alb-negru, livada celor 98 de pomi, via, grădina și casa părintească. Unde mi-am scris aproape toate cărțile, în forma lor finală. Noroc că am găsit un om de mare omenie, și bună credință, pe Gheorghe Petrache "Petrăchiță" (pentru mine), primarul din Păulești, sat Găgeni, care, laolaltă cu Tănțica, nevastă-sa, ne-a ajutat enorm. Pe mine și pe bulgăroaica
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
mai urma. Însă cu titluri schimbate, de la volum la volum. Primul tom a apărut în foileton la SLAST (Suplimentul literar-artistic al "Scînteii tineretului", n. D.H.), sub direcția lui Ion Cristoiu. Datorită succesului, Editura a ținut neapărat să-l tipărească sub formă de carte. Atunci am fost nevoit să-i zic Aventuri aproximative. Fiindcă "sinistra" se apucase și ea să-și scrie memoriile (în intenție), la al patrulea volum, tov. Dulea sau ceva pe-aproape, de la Consiliul Culturii, m-a chemat și
Vlad Mușatescu: "Nenorocirea-i că prea m-am avut bine cu mai toți criticii literari de vază..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/14440_a_15765]
-
am avut unul nici în anii optzeci și nici în anii șaptezeci. N-am avut nici un intelectual important care între compromis și onoare să fi ales onoarea. Emigrarea (soluție, recunosc, tragică ea însăși) a fost văzută cel mai adesea ca forma supremă de opoziție la regimul scelerat al comuniștilor. Nu mai vorbesc de cei care să fi preferat închisoarea unei libertăți cu călușul în gură. N-am văzut nici o fotografie în care o "conștiință" românească să fi lucrat ani de zile
Omagiu lui Václav H. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14482_a_15807]
-
poate face și cu pâine nedospită (azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere o carte reprezentativă pentru Biserica Greco-Catolică din Transilvania și pentru iluminismul românesc, Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor". Scrisă sub formă catehetică, de întrebări și răspunsuri, cartea lui Cotore probează o cultură teologică temeinică, susținând ideea că Unirea cu Biserica Romei este o revenire la religia străbună sau, cum se spune în limbaj religios arhaic, la "legea strămoșească". Dacă în textul
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
prin școală, judecățile de evaluare asupra limbii au o istorie persistentă, deși subterană: ele funcționează fără a mai fi numite, căci toată lumea le știe și nimeni nu consideră că mai merită să fie discutate sau analizate. Modelele raționaliste apără unele forme și construcții pentru presupusa lor raționalitate, economie - după cum condamnă altele pentru lipsa de logică sau eficiență. De obicei sînt idealizări ale comunicării scrise, artificializate, refuzînd redundanța, ambiguitatea și dezordinea oralității. în secolul al XVIII-lea, de exemplu, franceza putea fi
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
atitudinile normative față de ele n-au fost totdeauna doar moderate și consensuale. O situație în prezent necontroversată, în trecut ceva mai discutată, e reprezentată de dublarea pronominală a complementului direct sau indirect (exprimat printr-un substantiv sau un pronume cu formă accentuată: Pe Dan îl caut; îl văd pe el; Mie îmi place; Mi-a zis mie... etc.). Teoriile lingvistice actuale explică fenomenul prin categorii sintactico-pragmatice mai largi (tematizare, dislocare, emfatizare contrastantă, întărire). Tendința dublării se regăsește în grade diferite în
"Pleonasmul legiuit" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14495_a_15820]
-
direcțiilor cu o topologie ce s-a răsfrânt totdeauna în coeficientul de primenire a limbajului muzical. Astăzi suntem martorii unei plictiseli generalizate, unui soi de je m'en fiche-ism funciar, poate ca o supremă replică a indiferenței, poate ca o formă chiar de lașitate, care vine probabil din aparența maladivă a scurtării timpului, ori din monotonia atâtor veacuri de detente și piruete creatoare. De ani buni peisajul componistic este atât de nivelat, iar orizontul de așteptare atât de estompat încât nimic
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
preocupărilor de gen în țara noastră. Dacă unele domenii precum filosofia și chiar istoria s-au dovedit mai permeabile, sociologia a fost ceva mai reticentă, primind cu mai multă dificultate influxul de nou. Autoarea semnalează lipsa literaturii de specialitate sub forma traducerilor, fapt ce împiedică, în mod inevitabil, comunicarea și schimbul de idei, fie ele pro sau contra. Cartea se încheie cu speranța mărturisită a autoarei de a vedea evoluțiile actuale din domeniul sociologiei transformându-se în (r)evoluții. Textualitate și
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]