1,308 matches
-
că acești pești au capul și botul mai dezvoltat, primele 5-6 vertebre alungite și sudate între ele. Reprezentanții acestui ordin sunt pești marini litorali, răspândiți de-a lungul țărmurilor mărilor calde și temperate, unii au devenit dulcicoli. Cele mai vechi fosile de singnatiforme cunoscute datează din eocenul inferior (cu 48-50 de milioane de ani în urmă) colectate din straturile fosile din Monte Bolca, nordul Italiei. Ordinul singnatiforme include 5 familii: Mai mulți sistematicieni au inclus singnatiformele ca un subordin, singnatoidei (Syngnathoidei
Singnatiforme () [Corola-website/Science/335727_a_337056]
-
cele mai mari specimen analizat. Leul american s-a răspândit pe scară largă din Alaska în Alberta, Maryland și Peru.În America de Nord, rămășițele acestuia a fost găsite mai mult în vest decât în est, până în Chiapas, Mexic. Cele mai recente fosile, din Edmonton, datează de acum 11,355 ± 55 ani. În unele zone, leul american a trăit în condiții climatice reci.Probabil că ei foloseau peșteri sau fisuri pentru a se adăposti de vremea rece. Leii americani se hrăneau cu cerb
Panthera leo atrox () [Corola-website/Science/324868_a_326197]
-
sunt reglementate de Codul Internațional de Nomenclatură Zoologică. Doar un singur rang este permis sub rangul de specii: subspecia. De exemplu, "Buteo jamaicensis borealis" este una dintre subspeciile speciei „șorecar de coadă roșie”, "Buteo jamaicensis". Pentru alge, ciuperci, plante și fosilele lor, există un număr nedeterminat de grade infraspecific permise sub nivelul de specii. Termenii secundari rangului de specii sunt soiul și forma, precum se pot face și mai multe ranguri prin utilizarea prefixului „sub” pentru a face subspecii, subvarietăți, subforme
Nomenclatură trinominală () [Corola-website/Science/333864_a_335193]
-
cu harpoane. Captura totală de istioforide raportată în zona de pescuit 31 (partea centrală din vestul Oceanului Atlantic) a fost în 1997 de 1930 t (numai pescuitul comercial). În Atlantic și Marea Mediterană în 1977 au fost capturate 4000 t Au lăsat fosile din cretaceul superior. Familia cuprinde 5 genuri și 11 specii :
Istioforide () [Corola-website/Science/330899_a_332228]
-
puii sunt înțărcați. Femelele ating maturitatea de la 2,5 până la 4 ani si masculii cu 4,5 până la 7 ani. Masculii trebuie din acest moment să părăsească grupul. Magoții pot trăi 20 până la 30 de ani. Deși s-au găsit fosile care sugerează că Peninsula Iberică a fost locuită în timpurile preistorice de magoți, densitatea lor actuală este scăzută foarte probabil datorită influenței omului și modului său de migrare. O posibilitate este introducerea în timpul dominației arabe din sudul Spaniei 711-1492; primele
Magot () [Corola-website/Science/334379_a_335708]
-
un conținut mai redus în acid silicic. Pământul de Kieselgur(numit și făină fosilă sau pământ de diatomee) este compus din 94 % bioxid de siliciu, cantități mici de fier, calciu, magneziu, fosfor și aluminiu, ia naștere din sedimentarea scheletelor unor fosile numite diatomee. Unii folosesc pământul de Kieselgur în scopuri terapeutice, tratamentul nefiind documentat din punct de vedere științific. Din punct de vedere industrial produse tehnice ale acidului silicic, se folosesc după cum urmează:
Acid silicic () [Corola-website/Science/308471_a_309800]
-
apar gresiile gipsifere.Faciesul disodilic este alcătuit din șisturi marno-argiloase, bituminoase, care au la partea superioară plăci foioase, marnoase, de culoare vineție ce aflorează la Suslănești, pe versantul stâng al Argeșelului și conțin o bogată faună cu resturi de pești, fosile de păsări, insecte și resturi de plante. Gresiile gipsifere, gipsurile amorfe sau serpentiniforme și marnele nisipoase de la partea superioară a Oligocenului de la Nucșoara-Corbșori-Stănești-Galeșu-Corbi-Bucșenești reprezintă faciesul lagunar prin care se încheie sedimentarea Paleogenului. Cel de-al doilea ciclu de sedimentare din
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
contactul cu zona cristalină de care este unită prin glacisuri deluviale de aceea fiind numite depresiuni de contact sau depresiuni subcarpatice interne: -Depresiunea Arefu-Corbeni-Turburea situată în extremitatea vestică a Subcarpaților Argeșului la ieșirea Argeșului din cheile ce pot fi considerate „fosile” din cauza devierii cursului de apă prin turbinele hidrocentralei; -Depresiunea Brădet formată tot la ieșirea dintr-un sector de chei a văii Vâlsanului; -Depresiunea Bahna Rusului ce comunică spre sud cu alte două depresiuni: Nucșoara și Corbi; - spre vest pe sub poala
Muscelele Getice (Muscelele Argeșului) () [Corola-website/Science/327398_a_328727]
-
of Nature" (1802), el descrie apariția vieții din organisme minuscule ce trăiesc în mâl, ca apoi să ajunga la diversitatea cunoscută astăzi. În 1796, Georges Cuvier publică rezultatele descoperirilor sale privind diferențele dintre speciile de elefanți de astăzi și cele fosile. Demonstrează că mamuții și mastodonții erau specii diferite de orice animal existent astăzi, ceea ce conduce la o lungă dezbatere privind posibilitatea dispariției speciilor. În 1788, James Hutton descrie procesele geologice care au loc gradual pe o lungă perioadă. William Smith
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
astăzi, ceea ce conduce la o lungă dezbatere privind posibilitatea dispariției speciilor. În 1788, James Hutton descrie procesele geologice care au loc gradual pe o lungă perioadă. William Smith elaborează harta geologică a Angliei și studiază succesiunea straturilor de rocă, examinând fosilele descoperite. În 1811, Georges Cuvier și Alexandre Brogniart realizează, independent unul de celălalt, studii de istorie geologică a regiunii din jurul Parisului, pornind de la succesiunea stratigrafică a rocilor. Toate aceste lucrări au condus la determinarea vechimii Pământului. Cuvier face apel la
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
independent unul de celălalt, studii de istorie geologică a regiunii din jurul Parisului, pornind de la succesiunea stratigrafică a rocilor. Toate aceste lucrări au condus la determinarea vechimii Pământului. Cuvier face apel la "teoria catastrofelor" pentru a explica dispariția speciilor relevate de fosile. Studiul fosilelor cunoaște un progres substanțial la începutul secolului al XIX-lea. Prin anii 40' harta cronologică a erelor geologice începe să se contureze, astfel că, în 1841, John Phillips definește 3 mari astfel de perioade, caracterizate printr-o faună
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
de celălalt, studii de istorie geologică a regiunii din jurul Parisului, pornind de la succesiunea stratigrafică a rocilor. Toate aceste lucrări au condus la determinarea vechimii Pământului. Cuvier face apel la "teoria catastrofelor" pentru a explica dispariția speciilor relevate de fosile. Studiul fosilelor cunoaște un progres substanțial la începutul secolului al XIX-lea. Prin anii 40' harta cronologică a erelor geologice începe să se contureze, astfel că, în 1841, John Phillips definește 3 mari astfel de perioade, caracterizate printr-o faună specifică: Aceasta
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Jean-Baptiste de Lamarck, unul dintre fondatorii paleontologiei, propune teoria sa privind transmutația speciilor. Această "teorie a catastrofelor" presupune perindarea a 32 de catastrofe însoțite de o nouă geneză, cu acumulare de caracteristici genetice. Ajunge la această concluzie în urma studiilor asupra fosilelor în succesiunea straturilor geologice, încercând să armonizeze noile date furnizate de geologie cu creaționismul. Astfel, Lamarck nu credea că toate ființele provin dintr-un strămoș comun, considerând ca cele mai simple forme de viață au apărut prin abiogeneză. Acesta consideră
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Vestigii ale istoriei naturale a creației", ce s-a bucurat de o deosebită audiență, mai ales prin controversele generate. Aici era susținut un scenariu al originii sistemului solar, dar și ale vieții pe Pământ. Mai mult, era subliniat faptul că fosilele dovedesc o evoluție continuă a speciilor de animale, ajungând până la cele recente și la om. Ideile privind transmutația speciilor erau asociate cu materialismul radical al Iluminismului și au fost vehement combătute de gânditorii conservatori. Georges Cuvier atacă ideile lui Lamarck
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
Lemnul vechi care a scăpat degradării extinde timpul acoperit prin identificarea variațiilor care se potrivesc cu inelele având vârstă cunoscută a unor copaci actuali. Copacii pietrificați oferă paleoclimatologiei date care conturează detalii privind porțiuni relativ scurte ale unor perioade îndepărtate. Fosilele sunt datate prin datare radioactivă, margina de eroare fiind destul de mare. Inele pot oferi anumite informații privind precipitațiile și temperatura din acea epoca. Pentru o analiză a unei periode mai îndelungate, geologii extrag informații din straturile sedimentare. Sedimentele, uneori pietrificate
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
din algele roșii ale coralilor furnizează informații importante privind temperatura apei de suprafață la latitudini superioare - acolo unde majoritatea metodelor tradiționale sunt limitate. Straturile sedimentare studiate sunt în special cele găsite pe fundul lacurilor și a oceanelor. Diferitele caracteristici ale fosilelor vegetale, animale, ale polenului și ale raporturilor izotopilor conțin informații utile. Studiul polenului, cunoscut ca palinologie, oferă dovezi privind abundență anumitor specii de plante, aceasta fiind un indicator al climei. Straturile de roci sedimentare conțin o imagine comprimata a climei
Paleoclimatologie () [Corola-website/Science/314004_a_315333]
-
toți savanții sunt de-acord cu poziția "Pikaiei" în Chordata, deoarece pare să fi avut o cuticulă, însușire necaracteristică vertebratelor (dar comună cefalocordatelor). De asemenea, tentaculele sale nu sunt întâlnite la alte vertebrate. Dar prezența unor cordate mai vechi printre fosilele de la Chengijang, cum sunt "Haikouichthys" sau "Myllokunmingia", arată că nu este neapărat necesară cuticula pentru conservare, întrecând acest argument. Dar prezența tentaculelor rămâne intrigantă, iar animalul nu poate fi plasat altundeva decât în Cephalocordata. Anatomia se aseamănă strâns cu cea
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
au găsit doar 60 de specimene. "Pikaia gracilens" era o creatură primitivă fără un cap bine definit. Avea, de obicei, mai puțin de 5 cm. Este apropiată de strămoșul tuturor vertebratelor, motiv pentru care primește mai multă atenție decât celelalte fosile cambriene, altfel ignorate. Până recent, nu exista un studiu complet despre anatomia "Pikaiei". Totuși, Conway Morris și Caron (2012, vezi secțiunea „Cărți și articole”) au publicat o descriere cât se poate de completă a anatomiei sale, bazându-se pe toate
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
flexibile, ca o sfoară, care începe la cap și se termină în vârful cozii. Există multe dezbateri pe acest subiect în comunitatea științifică. Arată ca un vierme care a fost aplatizat pe stânga și dreapta, această înfățișare nesugerând o cordată. Fosilele din șisturile de la Burgess arată caracteristici ale cordatelor, cum ar fi notocordul sau o coardă dorsală de nervi — toate esențiale în evoluția cordatelor. Notocordul lungește și rigidizează corpul, astfel încât să se poată undui. La pești și la toate vertebratele ulterioare
Pikaia gracilens () [Corola-website/Science/333042_a_334371]
-
sauropod tipic. A fost mult mai mic decât majoritatea sauropozilor, cu dimensiuni de aproximativ 6,5 metri (20 de picioare) lungime. Inițial, acest gen a fost considerat a fi un prosauropod din cauza dinților în formă de cuțit găsite în apropiere fosile sale, care întăresc ideea că prosauropodele au fost omnivore. Oamenii de știință știu acum că dinții descoperiți aparțin unui theropod neidentificat care ar putea fi un prădător pentru Vulcanodon. La descoperirea lui Tazoudasaurus, ambele animale au fost unificate în familia
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
fost găsit într-un mic corp de gresie care era prins între două fluxuri de lavă. Numele subliniază dinții specifici în formă de cuțit, care aparțin de fapt unui theropod neidentificat. Numele speciei, karibaensis, se referă la locul descoperirii primelor fosile, pe o mică insulă în Lacul Kariba. Vulcanodon a fost un sauropod mic, cu o lungime de aproximativ 6,5 metri (20 de picioare). Ca unul dintre cele mai vechi sauropode, este importantă înțelegerea evoluției timpurie a acestui grup. Sauropodele
Vulcanodon () [Corola-website/Science/324869_a_326198]
-
ca exemplu "Half-Life 2" și misiunile din "Thief". Pratchett era fascinat de istoria naturală, lucru la care a făcut referire deseori. El avea o seră plină cu plante carnivore. În 1995, palaeontologul R. Köhler a denumit o țestoasă de mare fosilă neozeelandeză din Eocen "Psephophorus terrypratchetti", în onoarea lui. Pratchett a fost membru în consiliul de administrație al Fundației Britanice a Urangutanilor, dar era pesimist în legătură cu viitorul animalelor. Sub conducerea lui Pratchett, evenimentelor fanilor, cum ar fi Convențiile Lumii Disc, au
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
subaeriană grosimea sedimentelor și au modelat peisajul. Acumularea sedimentelor în geosinclinal s-a însoțit de pentrarea acestora de roci vulcanice, la fârșitul Cretacicului inferior. Speciile marine care au trăit în mările din Jurasic și Cretacic au lăsat urme sub forma fosilelor, care se găsesc din belșug în această zonă. Altitudinea la nivelul parcului variază între 575 m (Bicaz-Chei) - 1792 m (vârful Hășmașul Mare). Peisajul "Munților Hășmaș" se prezintă sub forma unor culmi rotunjite calcaroase ce au aspect de peneplenă, din care
Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș () [Corola-website/Science/311820_a_313149]
-
(în traducere: „Fosilele noi”) este una din cele mai populare formații pop croate din anii 1970 și 1980. Formația „” s-a format în anul 1969, iar primul succes discografic l-a avut în 1976, odată cu venirea lui Rajko Dummić. În acest an au
Novi fosili () [Corola-website/Science/326334_a_327663]
-
fosilifere, actual protejate. Astfel lângă Piatra Neamț sunt sunt rezervațiile Agârcia - localizată la o altitudine de 400 m pe versantul drept al pârâului Doamna și Cernegura - localizat în dreapta râului Bistrița pe unul dintre versanții dealului Cernegura (852 m altitudine). Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. "Mănăstirea Daniil Sihastrul Tărcuța" - Este mănăstire de călugărițe. Complexul construit din lemn este înființat în anul 2000, fiind situat
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]