695 matches
-
bine. - Nu te lăsa, Anghele, nu te lăsa, se mai întorcea către celălalt. Nu-l mai auzea nici el. - Și cum îți spuneam, nene Mitică, n-a lipsit unul. Până și dușmanu meu de moarte, Cîrlea, venise. Purta joben și frac. Ce vrei, țigan scuturat, îl știi matale. Din cauza lui erau să se omoare niște muieri de-l iubeau. Ce bătaie s-a încins! Dacă nu săream între ele, se omorau. Stați la un loc, ocările dracului!" strigam la ele, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi să socotească banii cheltuiți pentru o asemenea „cadână bărbătească”, autorul crede că dandy-ului de pe Dâmbovița i-ar trebui lunar 1319 galbeni, la care se adaugă uluitoarea sa garderobă: „6 perechi de ghete, 12 jiletci, 24 de cravate, 4 fracuri, 4 surtuce, 4 jachete, 4 paltoane, 32 de cămăși, 96 de perechi de mănuși, cosmetice și parfumuri, praf pentru poleitul unghiii”. Nu ne vine a crede: 96 de perechi de mănuși, fără să fie vorba despre Brummell! Nici Mistere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fie Înnodate În chip de fundă, fie Înfășurate În jurul gâtului ca un fular, piatra falsă de ametist Înfiptă În mijlocul cravatei Îl fac inconfundabil În epocă. În ținută de zi (cea pe care tocmai am descris-o parțial), dar și festivă („frac strâmt en velour noir de soie, pantaloni gris perle, cu sous-pied-uri și «sans braguette», pourpoint violet cardinal, floare roșie enormă la butonieră, inele numeroase, masive”1), la cafenea, În saloane, redacții, cenaclu ori la mari sindrofii, Macedonski stârnește și admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
produs ceea ce se numește dandysm. Nu-i chip să devii părtaș cu Anglia la așa ceva. Dandysmul e profund ca Însuși geniul său. Maimuțăreala nu Înseamnă asemănare. Poți mima o alură sau poți lua o poză, cum ai fura forma unui frac; dar comedia e obositoare, iar masca e crudă, Îngrozitor de purtat chiar pentru cei hotărâți să conspire Împotriva dandysmului, dacă ar fi cazul. Cu atât mai mult pentru drăgălașii noștri tineri. Plictisul pe care Îl inspiră și expiră nu Îi face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
răsfățat al soartei, Brummell, a devenit și copilul răsfățat al societății. Byron vorbește undeva despre un portret al lui Napoleon, În mantaua sa imperială, și adaugă: ,, Părea născut din ea”. S-ar putea spune același lucru despre Brummell și acel frac celebru pe care l-a inventat. Și-a Început domnia netulburat, fără ezitare, cu o siguranță și Încredere care sunt, la drept vorbind, o conștiință. Totul i-a susținut ciudata putere; nimeni nu i s-a opus. Acolo unde relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Despre viața de artist" Artistul este o excepție: trândăvia lui e un fel de muncă, iar munca lui un fel de repaus; el este, rând pe rând, elegant și neglijent; va Îmbrăca, după bunul său plac, când haina plugarului, când fracul celui care ține pasul cu moda; artistul nu se supune legilor: el le impune. Și atunci când nu se ocupă cu nimic, și atunci când reflectează la o capodoperă fără să pară ocupat; și atunci când strunește un cal cu zăbală de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
butoniere mai mult sau mai puțin Întregi; pulpana unei haine atârnând, asprimea unei stofe noi, iată diagnosticele sigure ale profesiunilor, moravurilor și obiceiurilor. Și iată costumul nou-nouț al unui dandy, haina de postav a rentierului, redingota scurtă a misitului clandestin, fracul cu nasturi suflați În aur al lyonezului retrograd sau surtucul slinos al avarului. Deci Brummell avea dreptate să vadă În TOALETĂ punctul culminant al vieții elegante; căci ea domină opiniile, ea le determină, ea domnește! Poate nu e bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
se afle jos În partea din spate și să fie ușor rulat. 3. Nici o licență a modei nu poate permite unui om cu gusturi delicate să adopte posteriorul luxuriant al unui hotentot. 4. Siguranța constă În cozile de rândunică ale fracului. 5. Bunul simț al unui gentleman nu se afirmă nicăieri mai bine ca În inelele lui. 6. Cu anumite restricții, omenirii i se poate permite să poarte veste albe. 7. Pantalonii trebuie să fie extrem de strânși pe șolduri. Stipulări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
le spoise cu o vopsea violetă, părul și-l poleise, presărându-l cu o pulbere de aur, iar ochilor le trăsese jur-Împrejur largi cearcăne negre-vinete ce-i dădeau o Înfățișare de cântăreață sau de dănțuitoare”1. Înveșmântat fără cusur, În frac albastru sub mantia de seară, cu „orchideea la cheutoare”, Aubrey de Vere, prin superbia lui vestimentară, descinde ca dandy din stirpea lui Baudelaire și nu, așa cum sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
emoțional Însă, sunt și mai mult Îndatorat lecțiilor timpurii de culoare date de mama și de fostul ei profesor. Cât de bucuros se așeza Mr. Cummings pe un taburet, dându-și spre spate cu ambele mâini - ce anume? purta oare frac? Văd doar gestul - și apoi purcedea la deschiderea cutiei din tablă neagră cu vopsele. Îmi plăcea vioiciunea cu care Își Îmbiba pensula În nenumărate culori, În acompaniamentul unui zăngănit rapid, produs de recipientele de email unde se cuibăreau ispititoare bogatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pline de oameni foarte frumoși, seamănă, de obicei, cu un alai funerar. —Gingertini? Întrebă un chelner, oferindu-ne o tavă cu băuturi de culoare oranj aprins. Ca tot restul personalului din noapteaaceea, era și el costumat ca Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și certurile părinților. Alexandru Livezeanu abia avu timp să ajungă acasă, să se schimbe pentru sărbătoarea de care n-avea nici un chef. Își puse butonii cei mai frumoși, primiți de la tatăl lui, și regretă că regula nu admite floare, la frac. Se simțea înflorit pe dinăuntru. De pe 27 decembrie anul acesta, năvăliseră în el și rușine, și bucurie, și pudoare, și o sfială în fața lumii, pe care ar fi jurat că el n-o să le simtă niciodată. Anul Nou, cel puțin
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de când l-a întâlnit, redactorul lui se potrivește cu „decorul“. Doamna Procopiu îl privea îngândurată și soțul ei nu știa dacă nu cumva are, acum, inima în ochi. Peppin, care se îngrășase în ultimul timp, avusese surpriza să vadă că fracul nu-l mai încape. Trebuise să împrumute de la unchiul lui, în ultimul moment, unul care-i era cam scurt, iar cămașa de corp a lui Păvălucă, cea de zile mari, era mâncată de molii, noroc că nu se vedea. În
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nimic. — Ei, dacă vreți să se sfârșească cu nuntă sau botez, aflați că fratele meu are de gând să se-nsoare la anul, sau măcar să se logodească, spuse Pavel și și privi fratele, care, contrar obiceiului, era posac, pesemne din cauza fracului. Se mai ziseră următoarele: omul va ajunge pe Lună, ca-n Jules Verne, la putere vor rămâne, vai, roșii, tot pământul va străluci de lumină electrică și, poate, se va descoperi leacul tuberculozei (asta venea de la Leon Margulis, care spusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care trecem. Noi suntem cei care trecem chiar acum alături, interveni zâmbind cu gropițe doamna Marioara Livezeanu, necăjită însă că Dan Crețu face pe placul gazetarilor și intră iar în rolul străinului misterios. Din fericire, taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg. 6 Bucureștenii aveau o zi rea. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei 12 ore. Pe marile bulevarde, unde roțile avansau mai încet
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu un cearșaf și ascultam minunea de concert. Așteptam cu nerăbdare să intre pe scriitura partiturii cei pe care mai târziu aveam să descopăr că sunt bașii, pe care mi-i imaginam că erau niște broscoi minunați îmbrăcați în superbe fracuri verzi. Când concertul lua sfârșit, îmi luam notițe în memorie, îngânam uneori acordurile, îmi imaginam că sunt Dirijorul de Verde sau prim-solistul acestui extraordinar cor. Într-o seară, când bunica a închis, în plin concert, fereastra, am slobozit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui și deveneau fraze. Spui că sunt un trădător al țării mele, dar nu-mi recunosc țara. Pașii prin pasajul Întunecos, excrementele lângă zidul fără geamuri, fețele Înfometate. Aceștia, se gândi el, cei care au o datorie față de individul În frac de acolo sau față de cel de colo, aceștia nu sunt slavi. Ei sunt săracii Întregii lumi. El stătuse În fața tribunalului militar sub vulturii și săbiile Încrucișate și Îi Înfruntase astfel: Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și scrâșnetul roților ce se puseră În mișcare. În timp ce cuplajele dintre vagoane se Întinseră și semnalul, având acum o lumină verde, trecu În smucituri lente prin fața lor, Josef Grünlich spunea „Sunt președintele Republicii“. Se trezi tocmai când un gentleman În frac se pregătea să-i Înmâneze o cheie aurie, ca să deschidă noul seif bancar al orașului. Se trezi complet conștient de locul unde se afla și amintindu-și perfect visul. Lăsându-și mâinile pe genunchii grăsulii, Începu să râdă. Președintele Republicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Champs, care se afla lângă Ambasada Britanică. Noaptea era caldă, pentru că nu mai bătea vântul, iar mesele de la grădină erau aglomerate. Subotica deveni și mai ireală când Își aminti zăpada care Îl izbea În față. Pe scenă, o franțuzoaică În frac defila cambrată Încoace și-ncolo, cu un baston sub braț, cântând un cântec despre „Ma Tante“, pe care Spinelli Îl făcuse popular la Paris cu mai mult de cinci ani În urmă. Domnii turci sorbeau cafele, râdeau, trăncăneau și scuturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
noțiunea de kitsch. A rămas o scurtă secvență dintr-o peliculă ștearsă. Filmul nu era reprezentativ, nici Pakardul albastru pe care Îl cumpărase tata Înainte de război la Scheweningen, nici amorul meu precoce pentru Stravinski, nici coșmarul cu demonul Îmbrăcat În frac cu joben care mă fugărea pînă la poarta veșnic zăvorîtă a catedralei. Din ce ne-om fi plămădind aluatul la care frămîntăm și frămîntăm? Ingredientele, aceste accesorii nereprezentative, și deodată te Întrebi, de unde vine gustul ăsta, aroma asta? Mama era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Una din multele, din infinitele forme de maculare ale tentațiilor nobile care ne asaltează spiritul. Și noi, noi cei din ‘68 care sfîrșeam deceniul ca o generație lipsită de timp Într-o naștere gălăgioasă și premonitorie. Noi care ne puneam fracuri și mănuși glacé cînd intram În arenă - nu eram gladiatorii, nu eram leii, nici sfinții, nici martirii. Noi eram oniricii, eram clovnii, fără săbii și scuturi, electrizați sub reflectoare de comenzi scurte tăioase, de bice urcînd rumegușul În trîmbe În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie romană în mijloc. Baia era pe jumătate goală și apa care mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pentru a vedea ceva până atunci nemaivăzut, anume cum Întreaga câmpie din jurul turnului, de obicei pustie până unde vedeai cu ochii, se umpluse cu oameni. Erau miliarde. Veneau așa cum Îi prinsese moartea, care În cămașă de noapte, care În uniformă, frac, maiou cu găurele sau halat, tineri și bătrâni, toți extrași din viață ca peștii din apă, Încă zvârcolindu-se În Încercarea de a-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un continent de beznă, populat de moriștile unor bigudiuri cu care nici Don Quijote n-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o iubește, bine că nu e nevoit s‑o facă. Imaginea ghiulurilor care pătează niște degete albe a luat‑o din expresionism, care e mort și îngropat. Îi disprețuiește pe toți, pe grăsanii excursioniști și pe cariatidele alea îmbrăcate în frac, nu pentru asta l‑a adus maică‑sa pe lume, după cum scrie și simte el cu patos. Mama lui ar protesta însă și la ideea că l‑a născut pentru neisprăviții care‑și fac veacul la Café Sport sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]